Ginkaku-ji, Pavilionul de Argint din Kyoto

TIPĂREȘTE

In partea de est a orasului Kyoto se afla templul Ginkaku-ji (Pavilionul de Argint), fratele modest al templului Kinkaku-ji (Pavilionul de Aur). A fost construit initial ca un palat, de catre Ashikaga Yoshimasa, shogun al shogunatului Muromachi, care s-a inspirat din constructia bunicului sau, Kinkaku-ji (Pavilionul de aur). Yoshimasa a devenit succesor al dinastiei Ashikaga la varsta de 8 ani, dar dupa 20 de ani a decis sa-si cedeze functia fratelui sau, pentru a duce o viata linistita la Ginkaku.

In martie 1489 a inceput constructia Pavilionului de Argint, dar in octombrie Yoshimasa s-a imbolnavit si a murit pe 7 ianuarie 1490, fara sa vada structura finalizata. Dupa moartea sa si conform ultimei sale dorinte, palatul a fost transformat intr-un templu zen, numit Jisho-ji, dupa numele de calugar al lui Yoshimasa, Jishoindono.

Spre sfarsitul shogunatului Muromachi, aproape toate cladirile de pe teren au fost distruse intr-un incendiu, templul devenind o ruina. La inceputul perioadei Edo s-a efectuat o restaurare pe scara larga a templului, creand in mare parte actualul Ginkaku-ji. Desi initial a fost construit ca resedinta pentru shogun, cladirile si gradinile au fost reproiectate intr-un stil potrivit pentru un templu zen, cu ocazia restaurarii.

Am patruns in perimetrul templului dupa ce am platit 500 yeni/persoana si am descoperit Pavilionul de Argint, cu doua etaje, cunoscut oficial ca Sala Kannon, dedicat Zeitei budiste a milei, Kannon. In ciuda numelui sau, templul nu este acoperit cu argint si nici nu a fost vreodata, se presupune ca numele i s-a dat tocmai pentru a evidentia contrastul dintre acest templu si Kinkaku-ji.

Primul etaj, construit in stilul rezidential japonez traditional, urma sa devina camera de meditatie a lui Yoshimasa. Etajul doi are arhitectura unui templu chinezesc, cu ferestre in forma de clopot si usi din lemn cu panouri. La momentul construirii, exteriorul etajului doi era acoperit cu lac negru, cu nuante colorate, sub streasina. Pe acoperis, un phoenix de bronz este orientat spre est, pazind statuia lui Kanon Bodhisattva, care se afla in interior, privind in gradina. Din pacate, interiorul pavilionului nu este deschis publicului.

Ceea ce face cu adevarat Ginkaku-ji sa iasa in evidenta este gradina sa eleganta si detaliata. De cum am pasit in curte, ne-a intampinat o sculptura de nisip in forma de con si o gradina de nisip greblata perfect. Conul de nisip inalt de aproximativ doi metri se numeste Kōgetsudai, nu exista pe vremea lui Yoshimasa si nu se stie exact cand si cine l-a creat. Se speculeaza ca aceasta a fost creata in timpul perioadei Edo, pentru a se bucura de reflexia lunii peste ea, dar unii spun ca este muntele Fuji pe care sa te urci si sa te asezi pentru a te bucura de luna.

Gradina facuta din nisipul alb, compactat si intarit într-un design liniar uimitor se numeste Ginshadan (mare de nisip argintie), despre care se zice ca reprezinta frumosul Lac de Vest din China. La fel ca si Kōgetsudai, Ginshadan reflecta lumina lunii.  

Desi pavilionul principal este cladirea emblematica de la Ginkakuji, exista si Togudo, cealalta structura originala a templului, care s-a pastrat inca din secolul al XV-lea. Aceasta cladire are un acoperis de paie cu scoarta de chiparos, cu streasina sub frontoane. Nu am avut noroc sa gasim deschis nici interiorul acesteia, publicul putandu-se bucura de vizionarea acesteia doar in anumite sezoane ale anului.  

Yoshimasa, a fost un mare fan si practicant al ceremoniei ceaiului, iar camera numita Dojinsai, care avea 4 saltele tatami si jumatate, a devenit sablon pentru casele japoneze, dimensiunea ideala pentru desfasurarea ceremoniei ceaiului.  

In eleganta sa subestimata, Ginkaku-ji intruchipeaza estetica japoneza a wabi-sabi (arta de a gasi frumusetea in imperfectiune), concept din care s-a nascut cultura Higashiyama a lui Yoshimasa.  

Plimbarea pe alei ne-a dus catre dealul care, pe masura ce il urcam, ne arata cu adevarat esenta unei gradini japoneze cu iazuri, paraie, insule si poduri.

Muschiul (koke, in japoneza) este o caracteristica proeminenta in gradina Ginkaku-ji. Un covor de muschi verde acopera dealul, de la poale pana in varf. In timp ce in culturile occidentale muschiul nu este dorit in gradini, in Japonia este incurajat sa creasca, fiind una dintre plantele caracteristice gradinilor, un simbol al varstei, armoniei si traditiei, reflectand trecerea timpului.

In partea de sus a gradinii, din spatele Ginkaku-ji, am ajuns la un punct de observatie cu vedere panoramica a Kyoto si a gradinii templului.  

Am apreciat frumusetea, vazand cum toate caracteristicile diferite din gradina se completeaza reciproc si se reunesc ca una singura, dupa care am parasit templul, indreptandu-ne spre palatul imperial Kyoto, unde aveam rezervare pentru vizita in grup.

---

VIZUALIZĂRI: 69 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI