Pavilionul de Aur (Kinkakuji) al templului Rokuon-ji

TIPĂREȘTE

Kyoto nu are zgarie-nori, ca in majoritatea oraselor moderne, dezvoltate mult pe verticala. Fosta capitala japoneza are traditie, a ramas sub forma unei placinte, care se intinde pe o suprafata mare, cu obiective de vizitat in toate zonele orasului.

Cel mai important mod de transport in Kyoto sunt autobuzele, desi exista si 2 linii de metrou, iar punctul central este gara din Kyoto. Autobuzele din Kyoto sunt„tourist friendly” , existand panouri informative in limba engleza, iar statiile sunt anuntate, inclusiv in limba engleza.

In autobuzele japoneze se urca prin spate si se coboara prin fata, platind biletul (recomandarea e sa ai bani exacti, insa daca ai bancnote, intai schimbi banii la o masinarie aflata tot in fata, la sofer, dupa care platesti transportul). Soferul asteapta rabdator si saluta fiecare calator, vorbind la un microfon aproape continuu pe parcursul traseului.

La primul obiectiv am ajuns cu autobuzul 101, pornind din gara Kyoto, destinatia fiind Pavilionul de Aur (Kinkakuji), parte a patrimoniului mondial UNESCO si unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Kyoto.

Faimosul Pavilion de Aur este de fapt o pagoda construita pentru a gazdui relicvele sacre ale lui Buddha, iar numele oficial al acestuia este Rokuon-ji.

In perioada Kamakura, acest teren a fost locul unei vile apartinand unui aristocrat, insa cel de-al treilea shogun, Ashikaga Yoshimitsu, a preluat locul pentru a-si construi propria vila, pe care a numit-o Kitayamadono.  

Aceasta a fost vila„de pensionare” a shogunului, care a lasat scris in testament ca dupa moartea sa, sa devina un templu zen al sectei Rinzai.

Mosia a devenit, de asemenea, centrul asa-numitei„culturi Kitayama’’, care a fost esentiala in importul culturii chineze a dinastiei Ming, ca urmare a cresterii relatiilor comerciale dintre Japonia si China.  

Nepotul lui Yoshimitsu, Ashikaga Yoshimasa, s-a inspirat din frumusetea pavilionului, in construirea propriei„vile de pensionare” , Pavilionului de argint (Ginkakuji), situat in cealalta parte a orasului, cateva decenii mai tarziu.  

Inainte de a patrunde in gradinile pavilionului, am trecut pe langa Kuri si Karamon (cartierul preotilor), un grup de cladiri vopsite in maro si alb, in stil arhitectural zen, despre care se crede că a fost construit la sfarsitul anilor 1400.

Kinkakuji este deschis zilnic intre orele 9:00 - 17:00, taxa fiind de 500 yeni, dar pavilionul nu este deschis turistilor.

Singura cladire ramasa din complex este o structura impresionanta, cu vedere la un iaz mare, cu trei etaje, ultimele doua fiind acoperite cu foita de aur. De-a lungul vremii, acesta a ars de cateva ori, inclusiv in razboiul civil care a distrus o mare parte din Kyoto, insa cel mai recent, in anul 1950, cand a fost incendiat de un calugar fanatic. Structura actuala a fost reconstruita in anul 1955.

Ne-am plimbat in jurul lui, pe malul lacului   Kyōko-chi (Elesteul Oglinda) in care se reflecta, facand fotografii din toate unghiurile. Pentru a-ti face o idee despre interiorul acestuia, sunt expuse cateva fotografii ale celor 3 etaje ale Pavilionului, construite in 3 stiluri arhitecturale diferite.

Primul etaj este construit in stilul traditional japonez al palatelor din perioada Heian, fiind o camera mare, alba, inconjurata de o veranda, in care se gasesc statui ale lui Buddha Shaka si ale lui Yoshimitsu. Peretii albi din ipsos si stalpii din lemn natural contrasteaza puternic cu etajele superioare ale pavilionului, acoperite cu foite de aur. A fost folosit pentru punerea in scena a pieselor de teatru traditional japonez numite "Noh".

Etajul al doilea, numit Choondo (Turnul Undelor Sonore), este construit in stilul Bukke, folosit in resedintele de samurai si are exteriorul complet acoperit cu foita de aur. In interior este un Bodhisattva Kannon asezat, inconjurat de statui ale celor Patru Regi Ceresti. Acest etaj a fost folosit drept incapere pentru a compune poezii. Nivelul trei al pavilionului, numit Kukkyocho (Superbul Apex), este proiectat in stil Zen chinezesc, care se caracterizeaza printr-un acoperis abrupt inclinat, fara veranda, folosit ca si camera de meditatie. Are ferestre rotunde, este mult mai bogat ornat decat celelalte etaje, etajul zen al Pavilionului de Aur fiind tapetat cu aur pe interior, podelele fiind atat de lustruite incat peretii auriti se reflecta, dand impresia ca totul este din aur. Din pacate, ne multumim doar cu fotografiile. In interior se afla o triada Amida si 25 de Bodhisattva.  De la inaltimea de peste 12 metri a Pavilionului, simbolul renasterii si reinnoirii vietii, o pasare phoenix aurita priveste vizitatorii.  Pavilionul de Aur este inconjurat de o gradina frumoasa ce include un iaz, diverse formatiuni stancoase si copaci, arbusti, punand accent pe simplitate, frumusete naturala si imperfectiune. Iazul gazduieste mai multe specii de pesti, inclusiv koi, care sunt un simbol al norocului, in cultura japoneza.  După ce ne-am plimbat in jurul Kinkakuji, am trecut pe langa fostele locuinte ale preotului sef (Hojo), care sunt cunoscute pentru usile glisante pictate (fusuma), dar nu sunt deschise publicului.  Rikushu-no-matsu este un pin vechi de peste 600 de ani, despre care se spune ca este un transplant al unui bonsai preferat al lui Yoshimitsu Ashikaga.

Calea trece din nou pe langa spatele Kinkakuji, apoi duce prin gradinile templului care si-au pastrat designul original din zilele lui Yoshimitsu. Gradinile detin alte cateva puncte de interes, inclusiv iazul Anmintaku, despre care se spune ca nu se usuca niciodata si statuia lui  Bodhisattva, in olita caruia daca reusesti sa arunci banutii, vei avea noroc. Exista doua obiective care par nesemnificative daca nu le cunosti istoria si le poti rata, in special daca este aglomeratie. Unul dintre ele este Gingasen, „izvorul Calea Lactee” , din care Yoshimitsu Ashikaga primea apa pentru ceai, despre care se spune ca are apa potabila si astazi, chiar daca vizitatorii nu au voie sa o guste. Langa acesta se afla Gankasui, un parau mic care a fost folosit de Yoshimitsu pentru a se spala pe maini.

Poteca ne-a condus pe langa Ryumon Taki (Cascada Poarta Dragonului), cu inaltimea de 2,3 metri, cu o piatra speciala in forma de crap, cu referire la o legenda chineza antica in care un crap a escaladat Cascada Ryumon si s-a transformat intr-un dragon.  Pe partea stanga a cascadei Ryumon este o scara de piatra, marginita de balustrada joasa din bambus, considerata model pentru un stil de garduri de bambus numit Kinkakuji-gaki.  Aproape de iesire am descoperit o casa de ceai, ridicata in onoarea vizitei imparatului Go-Mizuno-o, in secolul 17, dar si un mic templu dedicat zeitatii budiste, Fudo-myo. Fudo Hall, o sala mica a templului gazduieste statuia lui Fudo Myo, unul dintre cei cinci regi ai intelepciunii si protector al budismului, despre care se spune ca are puteri miraculoase. Imaginea de piatra se crede ca a fost sculptata de celebrul preot, Kobo Daishi, una dintre cele mai importante figuri din istoria religioasa japoneza. Altarul este deschis in timpul festivalurilor de sarbatoare Setsubun si pe 16 august.  

Nu am plecat de aici pana nu am cumparat suveniruri, cele mai frumoase evantaie reprezentand Pavilionul de aur si magneti. In Japonia, preturile suvenirurilor sunt mici, mult mai mici comparativ cu cele din Europa.

---

VIZUALIZĂRI: 113 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI