Vacanta in tinutul vikingilor

TIPĂREȘTE

In urma cu un an, cu prilejul aniversarii unui numar semnificativ de ani de la casatorie, mai exact 40 la numar, baiatul nostru ne-a oferit un „carnet de vaucere” ce presupunea efectuarea unor activitati impreuna cu el sau facute doar de el, dar noi sa fim beneficiarii. Carnetul detine un numar de 20 de vaucere cu 4 tematici:activitati in curte (tuns iarba, curatat plantele, decorat pentru sarbatorile de iarna), calatorii sau ctivitati culturale si divertisment, pregatit o masa, un cocktail si vor fi folosite pe parcursul a 5 ani. In fiecare an, dupa sarbatoarea noastra de 1 august, alegem vaucerele pentru anul ce urmeaza. Pentru primul an, din tematica de calatorii a fost ales „Un mic tur in Islanda” . De toata organizarea se ocupa Razvan, noi doar sa avem bagajele facute si pasapoartele valabile.

Biletele de avion, cazarile, programul pe zile, totul este in sarcina baiatului si a prietenei lui. La drum vom porni 5 persoane si cu totii suntem incantati de ce urmeaza, cu toate ca unii dintre noi (generatia tanara) au mai trecut o data sau chiar de doua ori prin tinuturile vikingilor. Pentru seniori era pentru prima data cand ajungeam atat de aproape de cercul polar, adica la vreo 2800 km.

Plecarea este intr-o dimineata de sambata urmand sa ne intoarcem in tara peste o saptamana si 2 zile.

Din Bucuresti, zburam cu o companie britanica (British Airways) pana la Londra, o plimbare de cateva ore pe malul Tamisei, o noapte de odihna si in zori urma sa ne continuam drumul spre Reykjavik. Dar cum socotela de la Bucuresti nu se potriveste cu cea de la Londra, in seara premergatoare zborului, pe la ora 23, suntem anuntati ca zborul nostru de a doua zi este anulat! Doar atat! Incepe cautarea de noi bilete de avion, o noua cazare pentru o noapte... Distractie nu gluma! Gasim zbor din Luton pentru urmatoarea zi, cand noi ar fi trebuit sa fim deja in Islanda si gasim 3 camere pentru o noapte, la un hotel in apropiere de aeroport, adica in Luton. Alti bani, alta distractie! Cum am fi ajuns in Luton daca nu ne” ajuta” compania aeriana?

In final reusim sa ajungem, cu intarziere de o zi, in Reykjavik si bineinteles cu un buget mai subtiat, dar cu cateva imagini din Luton si cu impresia ca romanii sunt acasa la ei in acel oras. In paranteza, fie spus, British Airways ne-a si returnat banii in timp rezonabil. Zborul de la Luton la Reykjawik a fost in regula si dupa aproximativ 3 ore ajungem pe aeroportul Keflavik, aflat la aproximativ 50 km de capitala.

Inca de la aterizare, Islanda ne asteapta cu tinuta mov-lila pe care o imbraca in fiecare an in lunile iunie si iulie. Este vorba de lanuri intregi de flori mov numite lupin. Lupinul a fost cultivat pentru prima data in Islanda pe la mijlocul secolului XIX si reintrodus in cultura in 1945, cand a fost adus din Alaska. Scopul cultivarii acestei plante ar fi de combatere a eroziunii solului si de a imbogati solul in nutrienti. Pe langa rolul benefic pentru pamantul sterp al zonei trebuie apreciat si rolul benefic pentru sufletul turistilor si nu numai. Covoarele de flori mov, (roz si alb mai putin) le intalnesti pe marginea drumurilor, in apropierea cascadelor, in orase si... in apropierea pistelor de pe aeroport.

Ajunsi pe aeroport ne recuperaram bagajele (toate la numar) si asteptam sa vina reprezentantul firmei de inchirieri masini. In aproximativ 15minute eram deja la sediul firmei si o cunoastem Mara, o Toyota alba ce ne va purta timp de o saptamana prin tinuturile vikingilor. Cu ajutorul Marei si a soferului nostru, in aproximativ 40 de minute ajungem la prima cazare. Despre cazari am sa incerc sa spun cate ceva separat.

Pentru ca ne simteam furati de o zi pe care ar fi trebuit sa o petrecem in Islanda nu am stat prea mult pe ganduri, am lasat bagajele si din nou la drum. Planul ne fusese dat peste cap si a trebuit sa mai renuntam la cate ceva, sa refacem traseul, dar sa nu ne pierdem entuziasmul!

Sa putem vedea cat mai mult, dar nici sa nu fim intr-o cursa continua. Incepem cu traseul recomandat „Golden Circle „si prima oprire este la lacul Kerid, format in craterul unui vulcan. Cu acces facil de la drumul asfaltat, parcam masina (parcare libera) si mergem in continuare spre lac pe un teren ce ne surprinde prin culorile vii. Fiind langa craterul unui vulcan ne asteptam ca totul sa fie negru sau cenusiu, dar nimic nu era asa. Tabloul creat, plin de culoare, cu pietre rosii, flori galbene sau albe pe un covor verde si lacul de smarald era tocmai potrivit sa te astepti sa apara si elfii. Apropo de elfi, va spuneam ca in Norvegia (vezi impresii), fiul nostru claxona la fiecare trecere pe un pod facut din grilaje de fier pentru a nu prinde sub cauciucuri manutele elfilor si asa a facut si aici. Deci, daca ajungeti in tinuturile nordice, aveti grija si protejati elfii, sau trolii sau cum s-or mai numi aceste personaje de poveste!

Revenind la crater, acesta are o vechime de 3000 de ani, o circumferinta de aproximativ 270 de metri si o adancime de 55m.

Urmatorul obiectiv este Biserica Skalholt, aflata pe o inaltime ce ofera o panorama superba asupra zonei. In acest loc a fost centrul ecleziastic din Islanda timp de aproape 700 de ani. Prima episcopie catolica a fost infiintata in 1056 si au trecut prin aceste locuri 32 de episcopi catolici, pana la reforma luterana din 1550. In 1801 ‚scaunul episcopal a fost mutat la Reykjavik. Langa biserica (care se afla in renovare) se afla o capela temporara, din lemn si acoperita cu iarba, care ar fi fost construita pe locul vechii catedrale, un cimitir si mai sus o caldire ce adaposteste un muzeu. Vizita a fost scurta, caci drumul era lung si aveam multe obiective de vazut asa ca muzeul nu a fost in program. Pornim mai departe si ne oprim, dupa aproximativ 8 km, la prima cascada, numita Faxi, aflata pe raul Tungufljot.

Lasam masina in parcare, pentru care platim ceva coroane, dar care ne pot fi returnate daca vom consuma ceva de la restaurantul aflat aici si ne indreptam spre cascada a carei inaltime este doar de vreo 7 metri, dar cu o latime de 80 de metri. E frumoasa, dar parca asteptam mai mult... Si mai mult vom primi de la urmatorul obiectiv din prima zi, canionul Bruarhold, sapat de raul Hvita la trecerea prin piatra vulcanica. Ajunsi aici, daca aveti timp si dipozitie puteti face un mic traseu pentru a admira mai de aproape lupta apei cu piatra si a va bucura de combinatia de culori puse la dispozitie de natura. Cristalul azuriu al apei si verdele crud al vegetatiei contrasteaza cu rosul caramiziu sau negrul abanos al rocilor vulcanice. Si daca te gandesti ca Islanda este un taram sterp te inseli. Prin lava solidificata, cu o putere uimitoare, rasar mici pilcuri de flori gingase. Ne continuam drumul inca cativa km si ajungem la regina cascadelor din aceata minunata tara. Ajungem la cascada de aur sau Gullfoss. Cascada este formata din doua trepte, una superioara cu o inaltime de 11 m si una inferioara de 20 m si este pe raul Hvita, acelasi care a sapat canionul anterior prezentat. Dar pe langa maretie, cascada, are si o poveste interesanta si bine ca a avut un final fericit. La inceputul sec. XX, investitori englezi au dorit sa foloseasca puterea cascadei pentru a obtine energie electrica si au incercat sa o cumpere de la fermierul care o avea in posesie. Desi nu a fost vanduta, fermierul a convenit pana la urma sa o inchirieze englezului. Noroc de Sigriður, fiica fermierului care a angajat un avocat ce a incercat blocarea constructiei hidrocentralei. Procesul a durat multi ani, a fost pierdut, dar constructia nu s-a facut. Cascada a trecut in proprietatea statului Islandez in 1940 si acum o lume se poate bucura de frumusetea acesteia.

Lasam masina in parcare si pornim pe aleile semnalizate spre „Regina” . Asa cum se cuvine, nu o vom vedea imediat ci avem ceva de mers pana ni se va arata. Suntem undeva sus si incepem sa vedem cate putin. Este minunata, este frumoasa, dar drumul incepe sa coboare si devine o poteca de pamant strajuita de plicuri de flori ce se astern pioase la picioarele reginei. Pe masura ce ne apropiem zbuciumul apei devine magnific si nu te mai saturi de a privi. Ce vedem pare ireal! E atata frumusete! Mii de diamante stralucesc in bataia soarelui, iar turistii nu prididesc sa tot prinda noi si noi imagini cu aceasta minune. Cu greu ne despartim de acest minunat loc. Drumul de intoarcere este presarat de mici pauze pentru noi poze si suntem rasplatiti si cu un superb curcubeu ce tine loc de coroana acestei regine.

Pornim spre o alta atractie a acestui tinut, spre gheizere sau Valea Geysir. Peste drum, de campul de joaca al apei din adincuri, este un magazin cu obiecte traditionale de unde poti pleca cu ceva ce-ti va aminti de vikingi (fulare, caciuli sau pulovere din lana), dar si un restaurant unde sa-ti refaci stocurile de energie. Alegem sectorul doi, cel cu energia si ne gasim conationali care trudesc pe aceste meleaguri si ne indeamna sa alegem repede ceva de mancare pentru ca programul lor tocmai se incheie. Luam ceva cat sa putem supravetui pana la cina, apoi trecem peste drum, unde pentru inceput joaca e doar o bolboroseala usoara in incercarea de a scapa de stransoarea pamantului. Mici ochiuri de noroi si apa intinse pe campul ce pare rupt din alta lume ne introduc in atmosfera de basm. Ne simtim ca intr-o lume cu dragoni ce scot pe nas... abur. In jur sunt flori mov (lupin), palcuri de iarba, tufe de un verde crud si un sol selenar de culoare rosiatica. Tabloul este superb!

Trecem pe langa micul Geysir, un pui cuminte ce doar pufaie putin si ne indreptam catre vedeta locului, gheizerul Strokkur, singurul care este activ si ofera spectacolul mult asteptat de turisti cam la 10-15 minute. Uneori eruptia poate aparea mai repede alteori se lasa asteptata. Inaltimea coloanei de apa fierbinte poate fi de cativa cm pana la 20-30 de metri.

Aliniati la o distanta de siguranta, turistii asteapta cu aparatele foto pregatiti pentru a nu pierde nici un strop din apa ce tasneste cu forta din adancuri. In jur se simte mirosul de sulf si zumzetul turistilor nerabdatori. Stam cuminti cu privirea atintita spre „vedeta” .

Dupa cateva minute de asteptare spectacolul este total si merita aplauze, fie si in gand. Daca nu esti multumit de cat ai reusit sa prinzi vei astepta inca 10-15 minute pentru o noua reprezentatie. Eu, ma declar multumita si urc pe panta din vecinatate plina de vegetatie, de unde imaginea locului pare si mai ireala. Descrierea nu poate cuprinde frumusetea acelor locuri, dar promit cateva poze ce poate va vor oferi un „crampei de frumos” !

Ne intoarcem la masina si pentru ca am fost foarte cuminti, vom primi inghetata, dar nu de la magazin sau gelaterie ci de la o ferma de vaci, numita Efstidalur. Urmarim indicatorul si pe drumul nostru catre urmatorul obiectiv, facem dreapta apoi ajungem in curtea fermei de vaci. Vacutele sunt la vedere, le poti vedea prin geamurile din sticla, le poti admira si viteii jucausi, dar scopul nostru era sa ne desfatam cu o inghetata 100% naturala. Am savurat inghetata privind prin geam la vacutele islandeze. Daca ajungesti in zona nu ratati inghetata artizanala!

Cu ceva energie in plus pornim catre ultimul obiectiv pentru prima zi, parcul Thingvellir. Acesta este locul unde s-a constituit primul parlament, in anul 930, dar si locul unde s-a declarat independenta tarii fata de Danemarca, in iulie 1944.

Locul devine parc national in 1928, iar in 2004 este inclus in patrimoniul UNESCO, fiind unul dintre cele mai frumoase si interesante locuri prin situarea sa la confluenta dintre doua mari placi tectonice, America de Nord si Eurasia.

Traseul setat pe GPS ne duce mai intai undeva deasupra parcului si asta ne ofera o imagine de ansamblu a locului. Pentru ca ar fi trebuit sa coboram destul de mult si cum eram deja spre finalul zilei (cronologic, caci intunericul nu avea sa vina, eram in luna iunie!) cautam drumul pentru a junge cu masina mai aproape de parc. Gasim si o parcare, o lasam pe Mara (e numele masinii daca ati uitat) si pornim pe potecile amenajate. Odata intrati in canion, zidurile din piatra ce strajuiesc potecile te duc cu gandul la o lume de poveste si parca te astepti ca de dupa stanci sa apara un personaj mitologic.

Ei bine, personajul nu apare de dupa stanci, dar in fata se vede cum apa raului Oxara, dupa ce trece printr-un camp de lava, se „arunca” de la o inaltime de cativa metri si formeaza o piscina naturala, dar cam rece si plina de pietre. Curajosii au incercat temperatura apei, cei mai rezervati s-au multumit cu admiratul si facutul pozelor. Nu este o cascada impresionanta, dar peisajul minunat din jur merita sa faceti o plimbare de-a lungul canionului si sa traiti cateva clipe intr -un decor de film. Si da, acest loc chiar a fost decor de film, aici au fost filmate scene din „Urzeala Tronurilor” . La iesirea din canion am continuat sa ne plimbam prin parc, am ajuns pe malul apei, am admirat ratustele, am vazut mai de aproape biserica si cladirile aflate in apropiere si ne-am bucurat de tabloul creeat de pictorul iscusit, numit natura. E o imagine de vis in care verdele vegetatiei si albul cladirilor se profileaza pe cenusiul muntilor vulcanici brodati din loc in loc cu palcuri de zapada.

Si incantati de prima zi in Islanda ne intoarcem spre Reykjavik pentru o cina islandeza si odihna binemeritata.

Locuri minunate cu oameni minunati!

---

VIZUALIZĂRI: 1492 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI