La plimbare prin actualul Isfahan istoric

TIPĂREȘTE

Cu riscul de a repeta, spun că pentru mine Isfahanul este unul din orașele iraniene care mi-au plăcut mult și despre care mi-am propus să povestesc cât mai mult. Este un oraș verde cu străzi largi și cu pomi pe margini sau chiar pe mijloc, cu trandafiri foarte mulți, acum începeau să înflorească, cu clădiri înalte, are piețe mari cu sensuri giratorii cu aranjamente florale, cu fântâni arteziene și cu statui… Are parcuri mari cu alei și bazine de apă, luminate noaptea, cu felinare pe alei….

Aici, voi vorbi despre cum arată astăzi câteva din alte obiective istorice pe care le-am vizitat în sejurul meu de trei zile din Isfahan.

Bulevardul Chahar Bagh, în traducere Bulevardul Patru Grădini, este dezvoltat pe o promenadă istorică, odinioară cea mai renumită stradă din Persia. Traversa orașul de la nord la sud, era foarte lungă, circa 6 kilometri, și foarte largă, cu benzi pentru trăsuri, cu alei pietonale și un canal cu apă curgătoare pe mijloc, umbrite de două rânduri de copaci verzi, înalți, frumoși.

Astăzi își păstrează aspectul și lungimea, este mult mai larg și pe bulevard circulă autovehicule în loc de trăsuri și cai, în loc de apă curgătoare vezi biciclete plimbătoare, iar pomii nu mai sunt așa înalți, în timpul dinastiei Qajar copacii de pe această stradă au fost tăiați sau vânduți și replantați, pare o poveste cunoscută și la noi….

Prin extinderea continuă a orașul, grădinile istorice au cam fost reduse, au apărut case, magazine, cofetării, restaurante, astăzi se mai păstrează frumusețea lui și părți din Grădinile ”Chehel Sotoun” și ”Hasht Behesht”, vezi impresii. Bulevardul leagă nordul, Piața Shohada, de sud, Piața Azadi, cu o mică întrerupere, de vreo 300 de metri, la traversarea Râul Zayandeh peste Podul Si o She, un pod istoric în Isfahan.

Am mers pe bulevard în zile diferite, la ore diferite, este situat la doar 700 metri de hotel și multe din obiectivele vizitate erau amplasate în imediata lui vecinătate, l-am privit și l-am pozat de mai multe ori, am pozat unele din clădirile lui deosebite.

Pe bulevard sunt mai multe școli, am întâlnit, ca și în alte plimbări, grupuri de elevi, fete și băieți. Sunt școli separate pentru fete sau pentru băieți, dar copiii sunt aceeași: frumoși, veseli, vorbăreți și curioși să exerseze engleza pe care o învăță la școală. Ne salutau zâmbitori, ne întrebau de unde suntem, le răspundam și noi, ne răspundeau și ei… Aveau uniforme, diferite de la o școală la alta, fetele în specific iranian, dar le purtau deconectați, deloc stresați.

Podurile istorice din Isfahan sunt poduri acoperite, exemple deosebite de arhitectură persană-islamică specifică Isfahanului, vezi impresii, construite încă din secolul 5, ca urmare a aşezării oraşului pe Râul Zayandeh și a dezvoltării lui permanente de-a lungul acestuia, în anul 1665 construindu-se cel de-al cincelea pod, toate sunt astăzi poduri pietonale.

Râul Zayandeh, nefiind navigabil, podurile au fost special gândite, încă din Epoca Safavidă, să fie simultan poduri, baraje, promenade, pavilioane și tribune de vizionare. Cu ajutorul lor s-au legat cele două maluri ale râului, dar s-a controlat şi curgerea apei și dirijarea ei pentru irigarea terenurilor şi grădinilor sau pentru asigurarea apei proaspete pentru consumul orașului, iar ca promenade, podurile au căi largi, atât descoperite, cât și acoperite pentru vreme rea.

Podurile Safavide din Isfahan, proiectate să participe la divertisment și petrecere a timpului liber au balcoane și pavilioane în scopuri recreative, unde au avut loc festivități regale sau de unde locuitorii din Isfahan urmăreau concursuri şi spectacole acvatice ținute în bazinele create de barajele de pod sau de cele din lungul râului.

Mi-a plăcut modul cum arhitecţii au reuşit să transforme utilul, barajele şi curgerile apelor, în plăcut, forme arhitectural armonioase, interesante, să obţină clădiri şi ansambluri multifuncţionale.

În sejurul meu am văzut mai multe poduri, atât istorice cât și unele din cele șase poduri construite după 1950 peste care am și trecut fiind poduri deschise traficului auto, dar luate la picior au fost doar două poduri istorice, Podul Si o She și Podul Khaju, care erau apropiate de hotelul în care am stat, vezi impresii, și care sunt cunoscute ca poduri importante pentru istoria orașului. Le-am văzut ziua, în trecere prin zonă, dar am mers și special la ele, seara, fiind deschise permanent și fără taxe de acces.

Pol-e Khaju, Podul Khaju se află la circa 2 kilometri, 10 minute de mers cu taxiul de la Hotelul Hasht Behesht în care am stat. Este un pod cu două nivele şi 23 de arcade, lung de 133 de metri, lat de 12 metri, cu mai multe ecluze sub arcadele nivelului inferior care se pot închide transformând podul în baraj. A fost frumos decorat în anii 1650, anii construcției, cu ceramică și diverse picturi.

Am Fost Acolo seara, am ajuns la pod în jurul orei 19:30, am văzut întreg podul strălucind în întunericul nopții.

M-am plimbat pe promenada de la nivelul superior, nu am mai găsit ceainăriile de acum aproape patru sute de ani, nici scaunele de pe care Şahul şi musafirii lui admirau priveliştea înconjurătoare, dar am găsit pavilionul octogonal de la mijlocul podului care oferă în susul şi în josul râului şi acum, după atâția ani, tot privelişti deosebite. La fel ofereau balcoanele de la capetele podului şi arcadele deschise.

Am admirat, am pozat, am coborât şi la nivelul inferior, ne-am plimbat, am mers şi pe faleza râului, timpul a trecut, taxiul aștepta să ne ducă circa 2 kilometri, la Podul Si o She, cel de-al doilea pod istoric pe care voiam să îl văd și noaptea.

Pol-e Si o She, Podul Treizeci și Trei, 33 fiind numărul deschiderilor pe care le are podul, pod ce în anii 1600 se numea Pol-e Allahverdi Khan, Allahverdi, nobil creștin georgian, cancelarul iranian din vremea respectivă ce s-a ocupat de finanțarea și construcția lui.

Construit pe două nivele din piatră și cărămidă, lung de aproape 300 de metri, lat de aproape 14 metri este cel mai faimos pod din Isfahan, cel mai lung pod de pe Râul Zayandeh și cea mai mare construcție iraniană de pe apă.

Nivelul inferior are 33 de deschideri arcuite susținute de 34 de piloni, cel superior are câte 99 de bolți pe fiecare parte. La acest nivel se găsesc și cele două alei pietonale, mărginite de ziduri înalte, protecție împotriva vântului și a traficului de pe pod. Până în secolul 19 pereții acestor ziduri erau pictați, picturi la care puritanii englezi strâmbau din nas, iar un foarte cunoscut orientalist, tot englez, spunea că sunt periculoase pentru moralitatea trecătorilor.

În timp ce mergeam spre pod taximetristul, cu care am mers de mai multe ori în Isfahan, ne-a spus că sunt foarte mulți vizitatori pe poduri; chiar erau mulți, nu știu dacă turiști sau localnici, ce pot spune este că eram singurii nonmusulmani ce se plimbau pe poduri la oră de seară…...

Diminețile am întâlnit mai multe femei, familii sau prietene, deseori însoțite de copii preșcolari, în Iran sunt multe femei care nu lucrează, seara însă familia era completă, femei, copii, bărbați, se plimbau pe poduri, stau de vorbă, nu se grăbeau, se deconectau…

Cele două plimbări au durat circa o oră, timp suficient, zic eu, pentru văzut, privit, pozat, plimbat și admirat.

Cu părere de rău, iarăși repet, am părăsit podurile pentru ca, de acum prietenul nostru taximetrist, să ne conducă la Restaurantul Nobahar pentru masa de seară. Am ajuns destul de repede, circa 10 minute, am achitat cursa, 300.000 riali și ne-am despărțit, urmând ca a doua zi să meargă cu noi la aeroport.

Bazarele istorice specific orientului s-au dezvoltat foarte mult în Iran în timpul Domniei Safavide. Ca întreg Iranul au avut și ele perioade de creșteri și descreșteri, dar au existat permanent și au avut importanța lor nu numai prin comertul care se practica și se practică și astăzi ci și prin școlile și moscheile pe care le-au adăpostit, locuri de răspândire a culturii și civilizației, unele utilizate și acum, prin băile și magazinele sale, locuri de interacțiune între oameni, bazarul fiind locul unde crainicii orașului se plimbau și își strigau anunțurile cu cele mai noi și mai importante știri din regat.

În apropierea hotelului în care am stat se află cel mai important bazar din Isfahan, Marele Bazar, numit și Bazarul Qeysarieh ce leagă Piața Imamului de Piața Atiq aflată la vreo doi kilometri. Este cel mai mare bazar acoperit din lume și unul dintre cele mai vechi și mai mari bazare din Orientul Mijlociu. Din anul 1979 este parte a patrimoniului UNESCO împreună cu Piaţa Imamului, cunoscuta piață din Iran.

Intrarea principală în bazar se face prin “Poarta Qeysarieh”, aflată la circa 1 kilometru de hotel, de aici și numele, o poartă imensă, situată la capătul nordic al Pieţei Imamului, deosebit decorată cu fresce cu scene de război, scene de vânătoare sau banchete. Bazarul contemporan construit în anul 1620 are două nivele, primul amenajat pentru vânzări, al doilea pentru afaceri și în mijloculul lui o mare piață rotundă acoperită de o cupolă ce se ridică pe cele două nivele. Sunt mai multe ramificații cu bazare mai mici, unde artizani de diferite meserii își realizează produsele, le expun și le vând și moschei și Școli islamice ce poartă numele breslelor respective, “Bazarul Aurarilor”, “Bazarul Făuritorilor de Samovare”, “Bazarul Căldărarilor”, “Moscheea Croitorilor”, “Moscheea Crainicilor”, "Moscheea Narghilea", sau numele unor personalități iraniene.

Avea, de asemenea, o mulțime de caravanserais, locuri de popas și de odihnă pentru călătorii de pe Drumul Mătasii, … astăzi are un restaurant, “Restaurantul Bastani” tradițional, rafinat și elegant, cu prețuri accesibile.

Cum spuneam în bazar se vând de toate, de la magneți la bijuterii de aur, de la casetuțe decorate specific iranian la covoare persane de mare valoare. Le-am privit mai mult, am admirat, am pozat… Totuși pentru acasă de aici am cumpărat aproape toate suvenirurile.

Spuneam mai sus că se găsesc de toate, dar...

Pentru mine a devenit obișnuință ca din orice plecare să aduc acasă tricouri, cât mai personalizate, nu cu desene sau înscrisuri mari, de mărimi foarte diferite, de la 2 ani la o sută de kilograme și un metru nouăzeci și… înălțime, nu soțul, el este încă la o sută fără…, dar se apropie…

Am căutat prin bazar, m-am uitat prin oraș, dar nu am găsit nimic. Spuneam că am trecut de mai multe ori prin bazar așa că într-o după amiază am văzut o mulțime de tricouri cum îmi doream: erau expuse lângă standul unui comerciant. L-am întrebat în englezo-română-arătat, el ne-a răspuns în englezo-persană-arătat proprietarul care alerga prin jur după clienți. Am plecat după el, el alerga, noi alergam, l-am ajuns, am negociat în aceleași limbi, ambele fiind înțelese fără dificultăți, am cumpărat și ne-am despărțit prieteni. Dimineața următoare, când am trecut prin bazar, nu mai alerga după clienți, nu prea mai avea nici marfă, ne-am salutat dar la întoarcere nu l-am mai găsit. Tricourile au fost în jur de 400.000 riali cele mari, magneții erau 40.000 – 50.000 riali, perne cu desene cu imprimeuri specific iraniene circa 500.000 riali două bucăți, și m-am răsfățat cumpărând o miniatură pictată pe os de cămilă cu 30 euro, cam mult, nu prea am negociat…. Tot aici am cumpărat bomboane ambalate în frumoase cutii metalice decorate în stilul faianței albastre pictate, preț 200.000 riali.

Pentru cumpărături în bazar este bine de știut prețuri: că ei cer mult, sunt dispuși să negocieze, cedează, dar tot plătești mult. Am cumpărat o mică casetă din lemn cu incrustații, negociind prețul cam la 60% din cel solicitat, dar am văzut-o mai apoi în altă parte la puțin peste jumătate din cât plătisem noi, circa 100.000 riali.

Vreau să precizez că între timp, este un an de când am fost acolo, am scris în riali prețurile pentru că atunci 1 euro era 44.000 de riali, acum este 50.000 de riali.

Aceste plimbări au fost pentru mine deosebite, unice, sunt și acum când scriu și privesc pozele și cred că vor fi și peste ani când voi reciti pe AFA cele scrise acum…

Cum spuneam și altă dată Isfahanul este greu de descris în cuvinte, nu credeam că este așa de turistic, așa de dezvoltat, încerc doar să creez o vagă impresie despre el, impresie pe care doresc ca fiecare cititor să și-o formeze la fața locului.

---

VIZUALIZĂRI: 1175 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI