Cartierul armenesc din Isfahan

TIPĂREȘTE

Cartierul armenesc din Isfahan, vechi de 400 de ani, este aşezat la sud de râul Zayandeh, la circa 4 kilometri de Hasht Beheshe Apartment, hotelul în care am stat în Isfahan, vezi impresii.

Now Julfa, pentru noi Noul Jolfa, întemeiat în Isfahan în anii 1600 de Abbas I, Şahul persan care a strămutat acolo un grup mare de armeni creştini pe care i-a susţinut în a-şi manifesta abilitățile de comercianți, erau incluşi în comerţul cu mătase, antreprenori și artiști și cărora le-a asigurat libertatea religioasă absolută. Astăzi este un cartier din Isfahan cu o comunitate încă prosperă cu şcoală armenească, biserici creştine, instituţii, case, pieţe, ... Locuitorii armeni respectă legea iraniană în ceea ce privește îmbrăcămintea căreia îi păstreză specificul armean, aşa cum îşi păstrează limba şi credinţa, identitatea și cultura, bucătăria şi tradiţiile, având şi astăzi protecţia şi sprijinul guvernului iranian pentru a şi le conserva. Centrul social şi politic este Piaţa Jolfa iar cel religios Catedrala Vank, prima noastră destinaţie în această plimbare. Ca număr cea mai mare comunitate armenească este însă în Teheran.

Am luat taxiul din fața hotelului, de fapt o mașină personală, șoferul stătea permanent la recepție și cu 150.000 RIR am ajuns acolo. Era foarte multă lume și mulți turiști străini în zonă….

Mânãstirea Sfântului Mântuitor, foarte cunoscută sub numele de Catedrala Vank, este o clădire veche, din anii 1600, complet renovată, superbă fuziune a arhitecturii armene cu cea islamică.

Catedrala și celelalte clădiri, muzeul, biblioteca, clopotnița, casele clericilor, tipografia, memorialul, pe care aveam să le descopăr erau înconjurate de un zid înalt protector de circa 10 m de culoare rozalie, ornat cu nișe de forma unor arcuri.

În fața porții de intrare, vizavi se află o mică piațetă cu un mic bazin cu apă și nelipsitele țâșnitori unde trona statuia arhiepiscopului armean Khachatur Kesaratsi, din timpul Dinastiei Safavide în prima parte a secolului 17, fondatorul primei tipografii şi editorul primei psaltiri din Iran. L-am salutat, iar el, de pe soclul din mijlocul bazinului, ne-a dat binecuvântarea lui.

Era o zi de vineri și magazinele ce înconjurau piațeta erau închise. Se respecta ziua de sărbătoare a iranienilor. Trecând prin poarta de lemn, pe sub un turn suplu cu ceas, am intrat în curtea Catedralei nu înainte de a plăti biletele de intrare, 200.000 RIR (5 euro) de persoană.

În interior erau mai multe clădiri mari, frumos realizate și bineînțeles nelipsitul parc cu imenși copaci și bănci pentru odihnă. Multă lume, se vedea că se comemora ceva,… Clopotniţa din faţa catedralei ce se ridică măreaţă pe patru coloane de piatră mi s-a părut diferită față de ceea ce știam… Aici două tinere îmbrăcate în frumoase costume armeneşti ofereau informaţii sau se pozau cu turiştii.

Am vorbit, am pozat şi m-am apropiat de Catedrală, o clădire simplă, nu prea mare, cu forme geometrice stricte, realizată din cărămizi simple, ornată doar cu un dom cu lucarne, influență islamică, cu un mic turn asemănător clopotniței și cu nișe construite sub forma unor arcuri.

Am intrat în biserică. Ştiam că este o mare diferenţă între exteriorul simplu şi interiorul deosebit de elaborat, dar ce am găsit a depăşit cu mult ceea ce credeam eu. Să vezi așa pereți pictați, o explozie vie, chiar bătătoare la ochi, de culori și imagini, arcade și cupole ce îmbină stilul islamic cu picturi din religia ortodoxă. Pozele vor vorbi mai bine decât mine! ….

Sanctuarul, ca o moschee persană căruia arhitecţii i-au adăugat o absidă şi un cor ca la bisericile catolice occidentale, este bogat pictat ca în bisericile ortodoxe, predomină galbenul, obţinând un ansamblu cu totul deosebit

Fiecare spațiu de perete a fost ilustrat cu scene din Vechiul și Noul Testament, unele destul de șocante în sinceritatea lor. Fresce deosebite prezintă scene din viaţa lui Hristos şi legende ale bisericii armene, există o serie de picturi murale, pline de viață și culoare, inclusiv cu mucenici și demoni groaznici, dar cel mai mult m-au impresionat poveştile creştinilor ce fug de persecuţie.

Pe două benzi de picturi murale aflate la nivelul ochilor se face o paralelă între martirii armeni torturaţi de otomani, prezentaţi pe banda de jos, şi Hristos din a cărui viaţă sunt prezentate, pe banda de deasupra, scene semnificative, paralelă ce m-a impresionat foarte mult. Picturile erau protejate cu geamuri de sticlă. Îmi pare rău că nu am pozat interiorul și la nivelul ochilor, era așa de multă lume că nu îmi apăreau decât turiștii și am renunțat. Partea de jos era realizată din ceramică frumos pictată. Foarte multe explicații ale tuturor picturilor erau în limba engleză și iraniană….

Am privit, pozat, admirat şi iar pozat, după care am părăsit sfântul locaş, considerat cea mai frumoasă biserică din Iran şi printre cele mai frumoase biserici din lume.

Am mers apoi la Expoziţia “Victimele Genocidului din 1915 Asupra Armenilor din Turcia” amenajată într-o clădire de lângă clopotniţă, genocid comemorat în fiecare an la 24 aprilie. Am Fost Acolo pe 28 aprilie şi încă se păstra atmosfera comemorării ce avusese loc cu câteva zile înainte. Expoziţia prezintă fotografii ale unor supravieţuitori ai genocidului, se spune că au fost un milion şi jumătate de victime, refugiaţi în diferite oraşe din Iran şi lume. Se prezentau și filme. Spun doar că este dureros de tragică, m-a impresionat mult şi nu-mi găsesc cuvintele...

Sentimentele tragice s-au mai eclipsat vizitând o altă expoziţie, “Îmbrăcăminte armenească” ce ne-a purtat de-a lungul timpului, amenajată tot lângă intrarea în Catedrală, ale căror modele şi culori vii încântă ochiul dornic de frumos, îmbrăcăminte purtată şi de nişte tinere pe care le-am întâlnit în plimbarea mea prin curtea Catedralei.

Ne-am oprit la Muzeul Khachatur Kesaratsi unde la intrare erau două busturi: l-am regăsit pe arhiepiscop cufundat în meditaţie, nu l-am mai deranjat, dar ne-a întâmpinat Mesrob Maștoț inventatorul alfabetului armean, teolog şi lingvist recunoscut, traducător în limba armeană al Bibliei, considerat părintele literaturii armene, care ne-a poftit să intrăm în muzeu. Are un spațiu generos pe două nivele ce găzduieşte o serie de artefacte armene, cărţi sfinte, veşminte bisericeşti, icoane, instrumente muzicale din viața comunității din Isfahan de-a lungul timpului.

Le-am văzut, am citit detaliile prezentate, îmi pare interesantă prezentarea genocidului, în special harta cu localităţile în care au avut loc atrocităţi, ştiam prea puţine despre acesta… Impresionant este şi osuarul mai multor martiri, aşezat la baza unei machete de biserică… Tot la parter am stat la coadă pentru a vedea prin lupă cel mai mic Coran scris pe un fir de păr.

De aici am mers la o altă clădire tot la fel de frumoasă ce adăpostește o bibliotecă valoroasă cu peste șapte sute de manuscrise armene și care acum prezenta și o expoziţie de fotografii a lui Ernst Hoeltzer, un german din secolul 19, care, după ce a stat un timp în Isfahan, în cartierul Jolfa s-a căsătorit cu o localnică stabilindu-se definitiv aici. Este unul dintre pionierii fotografiei iraniene. În sala expoziţiei o tânără cânta la pian, plăcut, deconectant, …

Cele patru expoziţii prezintă poporul armean care a îndurat multe, a căzut dar s-a ridicat, care nu-şi uită trecutul, trăieşte prezentul şi îşi pregăteşte viitorul…

Ultimul văzut în curtea Catedralei a fost Memorialul genocidului armean unul din cele peste 200 de memoriale ridicate în peste 30 de ţări din întreaga lume. Memorialul a fost ridicat la 24 aprilie 1975 şi era alcătuit dintr-un panou comemorativ, o inscripţie, o sculptură monumentală şi, iniţial, o fântână, care după un timp a fost înlocuită cu un foc veşnic. Elementul central al monumentului este un turn stilizat de beton, simbolul renaşterii de după genocid, înconjurat de pietre ca de mormânt, acoperite mereu cu flori.

Trecuseră mai mult de trei ore de când ne plimbam prin curtea catedralei, pentru a-i cunoaște frumusețile, aş mai fi stat acolo, dar … Am vizitat la plecare și micul magazin din interior de vizavi de casa de bilete unde se vindeau suveniruri dar și obiecte bisericești, multă lume și aici, prețuri cam mari…. De reţinut că acest obiectiv este deschis între orele 8:30 şi 18:30, zilnic.

Când am plecat se făcuse ora prânzului, erau mai puțini turiști pe străzile frumos recondiționate din cartierul armenesc și ne-am plimbat în voie mergând spre Piața Jolfa. De la catedrală am mers spre dreapta cum ieși pe poartă pe Vank Church Alley apoi pe o stradă perpendiculară pe aceasta, în total circa 400 m, este la est.

Piaţa Jolfa, este punctul central al vieţii armenilor din Isfahan, loc de întâlnire la o discuţie, un ceai sau o cafea, înconjurată de magazine, cafenele, restaurante, cu bănci, cu verdeaţă, cu un Cadran solar, ce are un design deosebit şi este aşezat în mijlocul unui bazin cu apă. Acum era liniște, fără agitație, câțiva turiști rătăciți, era vineri…

Într-unul din colţuri se afla Biserica Sfântul Bethlehem pe care voiam să o văd, dar era închisă. Se deschide numai la anumite ocazii sau la grupuri de turişti cu aprobare prealabilă. Tot aici am găsit un magazin deschis cu suveniruri, prețuri acceptabile, ne-am păstrat însă pentru marele bazar. În drumul nostru spre Piața Jolfa am găsit un cunoscut local Restaurantul Sharbal Khaneh Firuz care era deschis şi plin de turiști, a fost binevenit pentru un ceai şi o cafea.

Îmi pare rău că nu am văzut Isfahan Music Museum aflat tot în zonă la circa 500 m dar în cealaltă parte a Catedralei, spre vest, pe strada Mehrdad, am crezut că nu mă încadrez în timp și am ratat. Este un muzeu privat deosebit și pentru doritori o să adaug site-ul isfahanmusicmuseum.com/home/en.

Se făcuse ora 14:30 când am plecat cu un taxi spre următoarea noastră destinaţie aflată lângă hotelul nostru, voi scrie altă dată….

Am mers acolo să văd Catedrala Vank despre care ştiam unele lucruri, despre genocid nu ştiam aproape nimic şi aşa cum spuneam, vezi impresii, acum povestesc trăirile de atunci. N-am fost în Armenia, dar m-au impresionat profund cele un milion şi jumătate de victime.

Cred că această mică Armenie, acest cartier din Isfahan, trebuie să nu lipsească din programul celor ce vizitează Iranul; într-o masă de islamism…... o oază de creștinătate….

---

VIZUALIZĂRI: 1436 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI