Korkula şi Ston, de vizitat în Croaţia

TIPĂREȘTE

Am scris anul trecut despre excursia noastră de pomină la Dubrovnik şi împrejurimi, de pomină şi arhivată ca atare în memorie pentru că din şapte zile în patru a plouat non-stop, una jumătate a fost întunecat şi cu rafale,doar restul a fost timp frumos (care rest?).

Dacă nu am fi avut ziua aceea însorită in care ne-am plimbat si am fotografiat uliţele medievale ale oraşului, am fi rămas în principal cu amintirea unei perdele continue de apă vezi impresii

Excursia a cuprins şi o incursiune în Muntenegru la golful Kotor dar şi vizitarea în Croaţia a unor obiective despre care nu am văzut scriindu-se pe afa..

Deşi era luna aprilie, temperatura a fost destul de ridicată, ploaia caldă, aşa că nici ghidul dar nici noi, nu ne-am abătut o iotă de la program.

Ston, este un orăşel modest în peninsula Peljesac situat la o distanţă de 60 km nord-vest de Dubrovnik şi care are o populaţie de sub 1000 de locuitori.Dealtfel întreaga populaţie a provinciei Ston abia depăşeşte 2500 de locuitori.

Rădăcinile Stonului coboară în epoca romană sub denumirea de Ston Turris Stagni dar unicitatea sa se datorează zidurilor construite înainte de anii 1400 pentru a apăra republica raguzină (din care făcea parte) de atacurile pe mare ale veneţienilor.

Aceste ziduri, refăcute la sfârşitul secolului trecut se intind pe o lungime de peste cinci kilometri şi înconjoară ca un pentagon oraşul, urcând dealurile şi coborând văile dimprejur.Concentric mai există un alt zid de 900 m în interiorul oraşului.

Zidurile dispuneau de 40 de turnuri din care au rămas 20 şi 5 fortăreţe. Calea de deasupra zidurilor are o lăţime de 6 m. şi permitea atât deplasarea trupelor cât şi aprovizionarea soldaţilor în timpul asediilor.

Este cel mai mare zid fortificat din Europa şi al doilea din lume, după marele zid chinezesc.

În apropierea oraşului se găsesc mai multe bazine de extragerea a sării din apa de mare, după o tehnologie manufacturieră veche de sute de ani.

Mali Ston este un orăşel şi mai mic situat la o distanţă de un kilometru de Ston şi înglobat în centura de protecţie a zidurilor. A fost fondat de raguzieni cu un secol înaintea primului. În sec. XV aici a fost construit un port prin care se exporta sare şi peşte din cele mai gustoase specii.

Mali Ston este foarte cunoscut datorită delicateselor specifice: fructe de mare, stridii dar şi a vinurilor roşii Dingac şi Plavac.

În cadrul programului turistic am luat masa la un restaurant pe malul mării, în care consumaţia a la carte ar fi costat 60-70 eu / persoană dar noi nu am plătit nimic fiind inclusă în program. Meniul a fost compus din supă de fructe de mare, stridii, peşte şi vin.

Orebic este un orăşel aflat la capătul dinspre Korkula a peninsulei Peljesac. Pentru că ploua nu i-am vizitat decât cheiul în aşteptarea unei ambarcaţiuni care ne ducea pe insula Korkula.

Din cauza mării agitate şi a valurilor foarte înalte, barca nu a putut fi legată la debarcader în locul amenajat pentru urcarea turiştilor ci cu toată strădania marinarilor, la vreo doi metri mai departe.

Acolo, era o diferenţă mare de nivel între chei şi puntea vasului. Situaţia era următoarea: ca să mă urc ar fi trebuit să pot ridica piciorul vreo 50 cm şi să prind şi momentul bun când depărtarea vasului de ţărm ar fi fost cea mai mică.

Barca se balansa neîncetat lateral dreapta- stânga vreo 30-40 cm şi înainte-înapoi cam tot atât, lăsându-mă din când în când să văd căte o fâşie de apă între mine şi vas.

Ne-am aşezat la coadă, lumea urca, unii mai greu, alţii mai uşor, copiii săreau direct pe punte iar eu mă gândeam că este imposibil să reuşesc fiind prea multe variabile pe care nu le stăpâneam.

Exista şi varianta să rămânem în ploaie într-un oraşel oarecare în care la o cafenea să bem una, două, n cafele timp de 5-6 ore până se intorcea grupul.

Rămăsesem noi ultimii. Aveam spatele asigurat de bărbatu-miu, care nu m-ar fi lăsat să cad în apă, doar spusese acum 50 de ani ˝şi la bine şi la rău˝ dar ce fac cu balansul şi înălţimea? Am închis ochii şi fie ce-o fi! La nimereală. M-am desmeticit văzându-mă căzută în picioare pe punte.

Cei doi tineri care ajutau la urcatul turiştilor văzând că am 1.50 m la înălţime şi aproximativ 80 ani la faţă, m-au apucat de subţiori şi m-au aruncat ca pe un sac în vaporeto. Nici nu-mi venea să cred.

Am mers pe o mare agitată cu valuri înalte care vărsau găleţi de apă pe punte, două doamne şi-au pus gecile în cap de frică şi de rău dar eu n-aveam treabă, îmi zâmbeam că după atâtea emoţii mă îndreptam victorioasă spre Korkula.

În jumătatea de oră cât a durat călătoria, întâi s-a ridicat ceaţa, apoi a stat ploaia, mai tîrziu a apărut un curcubeu şi iată că am intrat în portul scăldat în soare decorat cu zeci de iahturi de lux.

Korkula, insula în care se spune că s-a născut Marco Polo este una din cele mai mari din Adriatica, având o lungime de 40 km, lăţime de 3 km şi 16000 de locuitori în cele câteva aşezari.

In jurul Korkulei este un arhipelag format din multe insuliţe, parte dintre ele nelocuite dar se pare cu plaje superbe.

Datorită climei foarte blânde, insula a fost locuită din antichitate de iliri, greci, romani.

Cele mai importante vestigii, urme ale unei civilizaţii înfloritoare provin din perioadele de ocupaţie bizantină şi apoi veneţiană.

Insula are o vegetaţie bogată în special păduri de pin negru de la care se trage şi numele Corfu Negru, respectiv Korkula.Relieful e deluros, cele mai mari înălţimi fiind în jur de 500-600 m.

Chiar de la debarcader am simţit că păşim în Evul Mediu, fiind înconjuraţi de zidurile perfect conservate ale unei cetăţi veneţiene, de turnuri înalte si biserici vechi.

Ne-am plimbat pe străduţele înguste străjuite de case cu acoperişuri de ţiglă portocalie similare celor din Dubrovnik şi pe bulevardul de la malul mării care înconjoară insula.

Am vizitat Catedrala Sf. Marcu, a cărei construcţie în stil romano-gotic a început în anii 1300 şi s-a terminat 500 de ani mai târziu şi în care se găseşte o pictură de Tintoretto.

Am vizitat la exterior: mănăstirea franciscană din anii 1400, fortificaţiile cetăţii veneţiene, palatele nobillilor şi casa în care se spune că s-a născut Marco Polo. Casa propriuzisă nu s-a putut vizita din cauza unor lucrări de consolidare dar am luat destule cadre fotografice care ilustrează cum arăta o locuinţă in anul 1250.

Cât despre Marco Polo, deşi se ştie cu certitudine că a locuit cândva aici, nu e sigur că s-ar fi născut in Korkula. Unii cercetători au emis ipoteza că n-ar fi vizitat China şi scrierile lui ar fi fost produsul imaginaţiei şi compilarea diverselor povestiri care circulau în epocă.

Cilipi este un sat modest care ar fi trebuit să fie cunoscut numai după numele aeroportului oraşului Dubrovnik. Autorităţi locale cu iniţiativă s-au hotărât să aducă bani primăriei şi localnicilor, organizând în fiecare duminică dimineaţa vizite cu autocarele, 20 km, pentru turiştii din Dubrovnik.

Câteva ore întreaga populaţie a satului îmbrăcată în port popular participa la spectacolul de pe stradă. Femeile ţeseau la război măcar că era duminică, tineri croaţi înalţi ca brazii împleteteau coşuleţe, în mici tîrguri improvizate se vindea miere, rachie, dulceaţă, în altele amintiri cu pictură naivă sau figurine de ipsos, în faţa caselor pe măsuţe era expusă pâine aburindă iar în biserică, femeile într-o parte, bărbaţii în alta, se rugau cu evlavie. La ora 11 s-au deschis uşile Caminului Cultural şi preţ de o oră a avut loc un spectacol folcloric.

Cântece şi strigăte de nuntă, botez, dragoste, lupte, toate la pachet pentru 10 eu. biletul. Tinerii dansatori frumoşi şi înalţi, se lăsau antrenaţi de muzică şi jucau simplu şi direct aşa cum au făcut părinţii, bunicii şi străbunicii lor. Cel mai mult mi-a plăcut Moreska, dansul popular al insulei în care e vorba de creştini şi otomani dar şi de dragostea unei fecioare disputată de doi regi. După ce 12 cavaleri s-au luptat şi tot luptat, fecioara a rămas lângă iubitul ei până la adânci bătrâneţi. Este un exemplu de cum se pot face bani din normalitate.

Doamne, ce frumoasă ţară avem şi câte s-ar putea face şi la noi prin satele uitate de lume dar de o neasemuită frumuseţe! Dacă dragoste nu e, nimic nu e.

---

VIZUALIZĂRI: 6442 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI