O zi ca... (măcar) o dată-n viață! Kuredu - Hurawahli, undersea restaurant

TIPĂREȘTE

Încă de când bănănăiam, de tinerel, pe internet, am fost fascinat și căutam să-mi duc iubita mea soție la un subacvatic (undersea), fie că e restaurant, fie vreo cameră de hotel. Și când îți dorești ceva „de doare” , cu ardoare, Bunul le rânduiește, nu că am merita ceva, ci doar pentru că El este bun. Având oferta Kuredu, am văzut și posibilitatea de a se împlini un vis. Și cum se putea o surpriză mai frumoasă, mai ales în an „ales” cu nunta de argint să fac un cadou soției. Acest lucru, pe lângă atractivitatea ofertei preț-mediu natural, a însemnat cireașa de pe tort, sau hai să spunem una dintre cireșele de pe tortul de nuntă imaginar.

Astfel se face că ajunși la Kuredu (vezi impresii), sâmbătă am contactat biroul de rezervare, aflat la barul Franco’s, de la piscina principală. Și am rezervat, prânz, duminică 14 mai, 500 $. Fiind seară, noaptea a trecut repede așa că nerăbdarea a fost scurtă, iar surpriza n-a fost deplină căci a trebuit s-o înștiințez pe soție despre meniul special. Toate bune și frumoase.

A venit ziua. Dimineața înnorat, plouase noaptea bine, mic dejun, hoinăreală pe plaja de răsărit, joacă pe fâșia de nisip, „câteva” poze, sărituri spre cer, iar joacă mergând spre casă, etc. și a trecut timpul (de s-ar fi putut opri în loc!).

La 12,45 ne-am prezentat la Akiri, iar la 13.20 am plecat cu barca cu motor spre insula vecină și soră, Hurawahli, unde se află restaurantul subacvatic „5.8” . O ploaie maldiviană se porni de pe la jumătatea drumului, stropii înțepau precum acele, încât gazdele ne-au condus cu un buggy vreo 100m, din care 70-80 era ponton acoperit. La recepție un domn, cred că era japonez, după cum apreciez eu fizionomia oamenilor, ne-a oferit o băutură răcoritoare din diferite aromatice, lămâie, ghimbir, etc., și ne-a deschis calea către locul de destinație. Trecând print-un hol cu vedere în podea, ne-am descălțat și am început a coborî treptele spre restaurant. După o spiră completă ne-am orit la prima fereastră, de vreo 1,70-1,80m cu 70-80cm, cu vedere cam trei sferturi apă, restul lumina zilei. Și am continuat coborârea. După încă o spiră, a doua fereastră cu vedere subacvatică completă. Și iar coborând, după vreo jumătate de spiră, minunăția...

„5.8 the world’s largest all-glass undersea restaurant” ! Greu de descris senzația. Călătorie prin bucla timpului. Escapadă în lumea apelor. Minunata lume subacvatică. Rămâi fără cuvinte. Sau doar exclamații superlative. Fotografiam și filmam soția și niciodată nu mi-a fost dat în cei aproape 30 ani de când ne cunoaștem să văd o astfel de expresie a ființei ei. Explozie de bucurie. Exaltare!

Și dă-i cu poze, dă-i cu filme, încât gazdele, într-un târziu, ne-au rugat respectuos să luăm loc la masă căci trecuse deja ora de începere a prânzului. Afară era înnorat, un albastru marin umplea încăperea dându-i apartenență, iar apoi a ieșit soarele, care tăia cu razele unduirile de valuri, jocuri de lumini și umbre tapetînd restaurantul și trăirile noastre, astfel că am avut niște cadre naturale deosebite pentru fotografi, fie ei și amatori așa cum sunt eu.

Și au adus primul fel din meniu, și iar poze, al doilea fel, și iar poze, al treilea fel, și iar poze, al patrule fel și iar poze, desertul și nu ne mai săturam de poze și filmări. Uimitor!

Personalul de la restaurant, îngăduitor și foarte serviabil, ne prezenta ce ne-au așezat pe masă, cum și din ce s-a preparat, iar la desert chiar au făcut un pui de spectacol.

La 3.45 aveam plecarea, dar amabili ne-au mai lăsat vreo jumătate de oră, până ce ne-am sesizat noi și am părăsit incinta, deși mai rămăseseră două cupluri în continuare. Pur și simplu nu îți venea să pleci. Era minunat. Este minunat!

Ne-am întors la Kuredu, ca dintr-o călătorie în timp, fără de timp. Spre seară iar plimbare, iar baie cu prietenii pești. Reveneam la pământescul paradisiac, ne scuturam, ne trezeam, deși nu fusese vis, ci aevea!

---

VIZUALIZĂRI: 4808 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI