Ziua 7 - Insula La Gomera - pe urmele lui Columb

TIPĂREȘTE

Trezirea, ca într-o zi perfectă de concediu de odihnă, la ora 4.45, cu ceasul de la telefon — foarte matinal, pentru că la ora 6.00 era micul dejun. Indiferent de oră însă, ziua nu poate începe fără nelipsita cafeluță 3 în 1 de la Jacobs, preparată ritualic, ca în fiecare dimineață de concediu, de către Utu. Cafeaua - savurată pe balcon, cu privirea când spre mare, când spre site-urile de transport maritim din Tenerife, pentru a verifica dacă ferryboat-urile circulă. Vremea: călduță, dar înnorată și cu vânt serios.

Nu apar vești proaste, așa că urmează echiparea, micul dejun și, la ora 6.30, coborâm la recepția hotelului să ne întâlnim cu grupul și ghidul nostru. Vin colegii, vine și ghidul, iată apare și autocarul — doar soarele refuză să se trezească în tot acest tablou matinal cu noi, oameni somnambuli, orbecăind printr-un oraș încă adormit.

Plecăm la drum către Los Cristianos — portul de îmbarcare pe ferryboatul cu destinația San Sebastián de La Gomera.

Insula La Gomera se află la o distanță relativ mică de Tenerife, la capătul unui drum de aproximativ o oră pe mare. Este mai puțin vizitată turistic: nu are plaje generoase, nici hoteluri impunătoare, cazarea făcându-se în case și vile ale localnicilor. Dar are istorie. În 1492, Cristofor Columb și-a ales capitala insulei drept ultim port de escală pentru reparații și aprovizionare înainte de a porni spre Lumea Nouă. Practic, aici s-au mai strâns șuruburi înainte să se rescrie hărțile lumii, iar de aici s-a luat apa cu care, potrivit inscripției de pe o fântână din San Sebastián — capitala insulei — s-a „sfintit” America.

Întorcându-ne în autocar, dimineața, am mai recuperat un mic grup de români aflați în sejururi individuale, ce s-au alăturat expediției noastre. Ajungem în port și, după o scurtă așteptare, urcăm la bordul unui ferry al companiei Fred Olsen Express. Nava — nouă, integral din aluminiu — poate transporta camioane, autocare și zeci, sute de pasageri în saloane elegante, complet acoperite.

Ne-am urcat pe vapor și am început ritualul clasic al alegerii locurilor. Am testat variante: prea în lateral, prea mult soare, prea în spate, prea în față, ori prea aproape de aerul condiționat. După câteva ajustări și mici negocieri, am ales primul rând, în partea din fața vaporului — cea mai bună soluție posibilă, credeam noi. Locurile ne-au fost păstrate de niște buni prieteni de călătorie ai lui mami.

La ora anunțată, ferryboat-ul se desprinde de mal și pornește spre larg.

De aici începe, încet, pas cu pas — adică, mă rog, val după val — aventura acestei traversări. După cum spuneam, marea era destul de agitată, valurile un pic cam mari, iar vaporul nostru, atât de mare și impunător până atunci, a început să se legene ca o bărcuță de hârtie neputincioasă. Stând chiar în partea din față, amplitudinile mișcărilor erau maxime, iar senzația era de montagne russe marin, cu suișuri și coborâșuri care îți tăiau respirația.

A trecut o eternitate în cele 45 de minute în care, prin ceața care se lăsase între timp, încercam să zărim malul izbăvitor.  În cele din urmă, exact ca acum sute de ani, în mintea mea s-a auzit limpede un strigăt:

        — Păăăământ!

Și astfel supliciul nostru a luat sfârșit.

Am debarcat în San Sebastián, capitala insulei. Ne-am uitat în port. Am fost dezamăgiți: Santa María, La Pinta și La Niña, cele trei corăbii aflate sub conducerea lui Columb, nu ne-au așteptat și porniseră deja în călătoria lor. Am ajuns, din păcate, prea târziu — chiar dacă ne sculasem atât de dimineață. Ne-au lipsit doar câteva sute de ani pentru această întâlnire.

Din port ne-a preluat autocarul și, deși soarele părea să învingă în lupta cu norii, odată ce am început să urcăm prin munți, a venit și ploaia. Șoseaua șerpuiește cu pante când line, când abrupte, cu serpentine și priveliști de îți taie respirația.

Am făcut o primă oprire la Mirador de los Roques și am fotografiat Roque de Agando — formațiune de rocă vulcanică, simbol emblematic al insulei.

Am intrat apoi în Parque Nacional de Garajonay și am făcut o a doua oprire în zona de recreere „Laguna Grande” , situată în mijlocul unei păduri de laurisilva — relicvă a erei terțiare, veche de peste 66 de milioane de ani. Umiditatea extremă și temperaturile blânde fac ca aici copacii și plantele să nu trăiască pur și simplu unele lângă altele, ci să se caute, să se susțină, să se pătrundă și să se armonizeze în forme pe care nu le mai regăsești în altă parte. Trunchiurile se îmbracă în mușchi, ramurile se înnoadă, lianele coboară și urcă din nou, iar vegetația pare un organism unic, respirând lent sub ceața fină. Toate nuanțele de verde – de la verdele gri la verdele intens și verdele brotăcel – se îmbină și se întrepătrund într-un pastel viu, născut din această conviețuire strânsă.

Plecăm mai departe, iar următoarea oprire este la Juego de Bolas Visitor Center — un popas binemeritat pentru rezolvarea unor mici necesități apărute pe parcurs, dar și pentru aprovizionare cu biscuiți și preparate locale, care, cel puțin pentru noi, nu s-au dovedit deloc îmbietoare prin miros.

Vremea prânzului venise, drept pentru care următoarea oprire a fost la Las Rosas. Meniul: ciorbă de legume, vită cu cartofi, iar la desert cremă de zahăr ars și înghețată. La sfârșitul mesei a urmat un program artistic susținut chiar de membrii restaurantului: o demonstrație live a uneia dintre cele mai cunoscute limbi fluierate din lume — Silbo Gomero — aflată în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității. La terminare, am fluierat și noi — nu a pagubă, ci a mulțumire și apreciere. Și apoi am plecat spre San Sebastián, portul de întoarcere.

Înainte să ne îmbarcăm pe ferryboat, am vizitat orașul, din care nu putea să lipsească obiectivul Iglesia de la Asunción, unde se regăsește o pictură păstrată chiar de pe vremea lui Columb, apoi Plaza de la Constitución și statuia în mărime naturală a lui Cristofor Columb. Surprinzător de modestă pentru un om care a mărit lumea.

În ceea ce privește drumul de întoarcere cu vaporul, singurul lucru notabil a fost că am pus în practică lecțiile învățate dimineață și câteva cunoștințe elementare de geometrie, asigurându-ne astfel o traversare liniștită. Ne-am așezat strategic pe axul vaporului, nici în față, nici în spate și nici pe laterale, ci fix în centrul geometric al planului navei — locul unde suișurile și coborâșurile se domolesc. :)) ). Pe drum, schimb de mesaje cu Diana.

La 18.30 debarcare în Los Cristianos, iar la 20.10 revenire la hotel. Masa de seară, ca de obicei, apoi în cameră: duș și făcut bagaje.

Mâine, la ora 9.30, plecare spre Santa Cruz, program de vizitare a orașului, iar la 14.00 aeroportul și drumul spre casă.

Acum — somn ușor.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 47 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI