Frumoasele sate din zona Mastichochoria, insula Chios! (partea I)

TIPĂREȘTE

Satele din sudul insulei Chios, sunt foarte renumite și strâns legate de creșterea și cultivarea masticului. Toată această zonă, foarte propice pentru cultura de mastic, se numește Mastichochoria-în limba greacă Μαστιχοχώρια și cuprinde cca 21 de sate. Noi am vizitat doar 4 dintre ele, dar am trecut pe lângă altele, sau prin ele, văzându-le doar din mers.

Unicitatea lor constă în faptul că au fost construite ca niște cetăți, cu ziduri groase de piatră, iar în interior ca un labirint de străduțe, în scop de apărare. Masticul atât prețios a fost mereu, încă din timpuri străvechi, un motiv de cucerire, un motiv de pradă.

Oamenii au făcut ce au știut mai bine pentru a-și proteja viața, dar mai ales avuția de preț-masticul.

Satele din zona Mastichochoria sunt următoarele: Pyrgi, Mesta, Olympi, Vessa, Elata, Armolia, Kalamoti, Patrika, Koini, Vouno, Nenita, Kallimassia, Tholopotami, Lithi, Neochori, Messo Didima, Exo Didima, Mirmigi, Agios Georgios, Katarraktis.

Sediul municipalității din Mastichocchoria este la Pyrgi, poate cea mai importantă și cunoscută așezare din zonă, „inima regiunii” ca să zic așa.

Astăzi vă voi povesti despre două sate frumoase, Pyrgi și Vessa.

Pyrgi

Satul Pyrgi-Πυργί în limba greacă, se mai numește și satul pictat, datorită frumoaselor fațade caracteristice, cunoscute bine în toată lumea.

Dacă ne raportăm la partea de sud a insulei putem spune că Pyrgi este fix în centrul ei, la o depărtare considerabilă, de cca 14 km spre mări, atât în vest, est și sud.

Pyrgi este satul cel mai mare și cel mai reprezentativ pentru zona Mastichochoria, poate și cel mai fotografiat, nici nu mă mir de ce :)

Numărul de locuitori este mic, cca 1200 de locuitori permanenți.

Distanța față de capitala Chios Town, este de doar 25 de km. Îmi închipui că aproape toți cei care vin pe insulă vor dori să viziteze satul. Pentru asta pot alege să vină cu o mașină închiriată sau cu un taxi.

De regulă ar fi trebuit să existe autobuz K-tel, dar anul acesta pe tabelul din capitală nu am văzut nici o cursă, poate din cauza pandemiei? :(

Istoria satului medieval, începe undeva înainte de secolul X. Locuitorii au venit din mai multe sate din împrejurimi și s-au stabilit aici, fiind o zonă bine ferită, evitând pe cât posibil atacurile piraților, de pe mare. Satul Pyrgi este menționat în documente încă din secolul XI.

Pyrgi este construit ca o cetate, cu un turn înalt exact în mijlocul satului, de 18 m. De fapt chiar denumirea satului, cuvântul pyrgi în limba greacă înseamnă turn. În jurul turnului central de formă pătrată, sunt ziduri cu patru turnuri rotunde în colțuri. Turnul central, de trei etaje, nu are uși de intrare, se foloseau scări ca niște poduri de pe acoperișuri, care apoi erau trase înăuntru.

Cam toate satele din Mastichochoria sunt construite exact în același fel, cu un turn central, exact ca și în Pyrgi, cu un scop unic-de apărare, de aceea și casele sunt aproape lipite, străduțele duc toate către centru la turn, loc unde sătenii se puteau refugia în cazul unui atac. Inclusiv bolțile și arcadele transversale ce uneau casele, zidurile, au un rol important, susțineau structura iar la nevoie oamenii se puteau deplasa pe acoperiș.

După cum spuneam deja, casele sunt strâns legate între ele, părând o formă compactă și închisă, ca zidurile unei cetăți. Străzile sunt foarte înguste, pietruite, creând un adevărat labirint, putând foarte ușor să te rătăcești. În plus toate seamănă între ele. :)

Nici măcar marele cutremur din 1821 nu a afectat satul, așa că în cea mai mare măsură satul este chiar așa cum a fost construit. În timpul imperiului otoman, oamenii din sat au fost cruțați tocmai pentru a putea continua cultivarea masticului, mastic ce era dus către Înalta Poartă.

Casele cu un etaj sau chiar două, au uși și ferestre doar spre stradă, nici una spre interior, ceea ce le făcea mult mai sigure. Pe vremuri locuitorii puteau intra și ieși din sat printr-o singură ușă, astăzi locația Kato Porta.

Pe fațadele caselor din Pyrgi observăm frumoasele forme geometrice, realizate printr-o tehnică de gravare manuală în alb- gri ori negru pe tencuială. Este o tencuială cu un amestec de nisip, azbest și ciment, aplicată pe zid, vopsită apoi peste cu var alb și după uscare este zgâriată, răzuită, după model, pentru a descoperi stratul de dedesubt - tehnică numită Xysta, sau și mai bine cunoscută Sgraffito, o tehnică italiană ce provine din Genova.

Și pentru că pomeneam de Genova, trebuie să vă spun că unii istorici susțin cu diferite probe că celebrul Cristofor Columb era originar din Pyrgi. Sau cel puțin a stat o perioadă definită de timp acolo, chiar înainte de a pleca să descopere lumea nouă. Se întâmpla în perioada când genovezii au deținut insula și multe familii genoveze ar fi venit aici. Pe frontispiciul unor case din Pyrgi, există și azi numele de Columb (Columbos).

O scriitoare din San Salvador, Bahamas-Ruth C Durlacher-Wolper, fondatorul și directorul Muzeului Lumii Noi și al Fundației Lumea Nouă a scos o carte în care își demonstrează ipotezele. Asta dacă vă interesează teoria. ;)

În sat există biserici foarte vechi, una chiar de secol XV, Agii Apostoli, aproape de turnul central, copie fidelă a mânăstirii Nea Moni. Alte biserici frumoase sunt Ipapanti, Koimisis Theothoku și Taxiarchis.

Vizita noastră:

Noi am ajuns în sat undeva pe la prânz, am parcat pe una din străduțele înguste de la intrarea din sat, lângă o benzinărie. Deja de la primele case nu-mi puteam lua ochii de la desenele frumoase, atât de perfecte de pe fațadele caselor. Deși acestea sunt case mai noi, văd că păstrează tradiția. La capătul străzii este o mică piațetă cu câteva cafenele, de vreți să faceți o pauză înainte de a „cuceri” satul.

În general fiecare casă are cel puțin un etaj, cu un balcon mititel, din beton și fier forjat, pe care de regulă se cațără măcar câte un firicel de bouganvillea sau măcar o iederă, ceva. Am apucat-o pe una din străduțele înguste, unele fiind atât de înguste că poți trece dintr-un balcon în altul. În fața caselor sunt scăunele sau băncuțe pe care stau bătrânii, bătrânele, dar nu numai, am văzut și persoane mai tinere stând de povești la umbră. Tinerii satului erau în piațeta mare, în centru, pe la cafenele, probabil din cauză de wi-fi, cu telefoanele în mână.

Ghivece cu flori, tot felul de mici ornamente, geamuri mici, cu dantelă la ferestre, uși mici de lemn cu un ancadrament frumos, obloane de lemn de culoare maro la ferestre. Un plus de culoare, pe lângă flori, îl dau cununițele de roșii mici sau ardei iuți, care stau atârnate aproape pe fiecare casă. Sunt absolut superbe!

Pisicuțe leneșe stau la umbră, pitite după câte un colț de stradă. Am văzut în fața multor uși, pe prag, sticle cu apă... cred că este un obicei, le este oferit celor însetați, turiști ori localnici. Oricum aproape pe fiecare stradă, din loc în loc sunt cișmele mici, unde ne-am răcorit și noi. Am luat la pas, stradă cu stradă, am admirat casă cu casă, balcon cu balcon, pentru că știți voi... frumusețea și totodată uimirea mea este mai ales pentru partea de jos a balcoanelor, poate cea mai frumoasă, parcă fiecare diferită. Aici am văzut motive florale, geometrice-cercuri, triunghiuri, romburi și pătrate, toate formele frumoase, una mai mândră ca alta. Parcă fiecare casă, fiecare balcon vrea să fie cel mai ce! Stând și eu așa cu capul pe spate să văd cât mai bine tot, mă gândeam cum oare le-au făcut?

Desigur multe case au câte ceva particular, o vază mare cu flori, un copac înflorit sau o scenă cu lupta cu tauri, etc. Deasupra multor intrări sau magazine sunt scrise cu același model Xysta, nume feminine în general, Marianna, Xristina, sau anul construcției, etc.

În curând ajungem în centru, unde domină Biserica Koimisis Theothokos, absolut superbă, cu un turn clopotniță lângă. Desigur și bisericile, aproape toate, sunt frumos decorate cu același model Xysta, alb-gri.

În centrul satului, este o piațetă mare, largă, sunt câteva terase, cafenele, acoperite cu umbrele, cu niște copaci bătrâni, loc unde ne-am odihnit și răcorit și noi admirând totul de jur-împrejur.

Cu forțele refăcute am pornit din nou să explorăm micile străduțe, de data asta ajungând pe o stradă „comercială” cu mai multe magazine și instituții, aici sunt și câteva mici boutique-uri cu souveniruri, de unde am și cumpărat diverse, magneței, portocale și ceva dulciuri. În capătul acestei străzi este o casă frumoasă, cu o stemă deasupra intrării, despre care am aflat că este casa unde a stat chiar Cristofor Columb.

Ne uitam contemplativi de colo-colo, nici nu știam ce să admirăm mai întâi, casele, ușile, balcoanele, florile, pisicile, sau oamenii, care se bucurau nespus la un salut grecesc.

Mi-a plăcut tare mult satul, m-am simțit transpusă în timp, parcă nimic nu s-ar fi întâmplat de veacuri. Erau foarte puțini turiști, spre deloc, am recunoscut o singură pereche pe care am întâlnit-o mai devreme la muzeul de mastică.

Am făcut foarte multe poze, știți, acolo fiecare mic colțișor se cerea imortalizat... toate erau șic... fotogenice... o să vedeți!

Vessa

Βέσσα sau Vessa, este un sat medieval, unul din cele mai vechi de pe insulă, al cărui nume în greacă înseamnă vale. Este tare frumos și liniștit, poate cel mai pitoresc, tipic pentru zona Mastichochoria, situat spre vestul insulei, la 19 km de capitală. Este construit pe același tipar, tip cetate, cu case de piatră cu acoperișuri plate, puternice, ca niște turnuri. Unele sunt mai bine conservate în timp ce altele sunt destul de dărăpănate și părăsite. Am întâlnit și aici vestitele arcade, ce unesc zidurile, am întâlnit deasemenea multe pisici leneșe și tricolore. ;) Ne-am început plimbarea dintr-o piațetă largă, Plateia Oikoumenikou Patriarhou Konstantinou, unde câțiva localnici, la umbra unor platani și duzi uriași, bătrâni, ce au ascultat multe povești de-alungul anilor, se odihneau la o cafea și se uitau curioși la noi, poate singurii vizitatori din ultimul timp. Denumirea piațetei vine de la Patriarhul Konstantinou Valiadis, născut în Vessa în 1833, ales Patriarh al Constantinopolului între 1897-1901.

Am pornit ușor la pas, am trecut pe sub poarta cetății, am ajuns și în ceea ce a fost centrul satului vechi, cu vechea presă de ulei și clădirea unde a fost școala de fete, am urcat pe străduțele înguste, ajungând până în punctul cel mai înalt, la Biserica Agios Dimitrioσ, de pe ale cărei trepte am putut admira tot satul în spendoarea lui. Lângă biserică în dreapta, mai era o alta, Agii Anargiri-Αγιοι Αναργιροι, ceva mai mică, străjuită de niște chiparoși înalți. Am mai văzut alte două biserici Koimisis Tis Theotokou și Panagia Petrousena, despre care localnicii, vreo 250 la număr, spun că este cea mai veche biserică din Chios.

Vessa este înconjurat de dealuri cu plantații de viță de vie, dar mai ales de mastic. Aerul este plăcut înmiresmat cu aroma lui rafinată.

Frumoase aceste sate, frumoși și calzi oamenii, foarte primitori. Un zâmbet și un salut „deschide ușile” sufletului și aici ca peste tot.

Vă las acum în compania pozelor, iar în articolul următor vom poposi în Mesta și Olympi, alte sate de poveste!

Webmaster o rugăminte: https://youtu. be/pEBPEBp1giI. mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 892 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI