Innsbruck - cu sau fara masca, ramane un oras fermecator

TIPĂREȘTE

Dupa 3 luni de abstinenta impusa am hotarat sa plec la drum, asadar prima calatorie mai lunga urma sa fie Innsbruck, si aveam sa aflu din nou cum e sa circuli cu trenul, asa ca dimineata am luat trenul (personalul ca sa vorbim in termeni cunoscuti) spre Innsbruck, asta deoarece trenul rapid urma sa aiba o intarziere de vreo 30 de minute, asa ca aveam sa ajung cam in acelasi timp.

V-am mai povestit despre aceste trenuri regionale, sunt curate, civilizate si de obicei punctuale, asta mai ales ca distanta pe care o parcurg este de circa 100 km, asa ca este destul de usor de gestionat. Am urcat in tren, cu botnita atasata corespunzator figurii mele si mi-am ales un loc unde sa stau, si pot spune ca toata lumea purta acest obiect de decor, iar ca asezare pe locuri, fiecare incerca sa fie singur pe bancheta lui, sau cu cei cunoscuti.

Am ajuns punctual in Innsbruck, nimic mai aparte fata de zilele obisnuite, poate doar mai putini turisti. De aici am hotarat ca primul drum sa il fac spre zona Amras, o zona periferica a orasului (unii ar numi-o rezidentiala), asadar am luat tramvaiul nr 3 (exact din fata garii), mi-am cautat locul potrivit (destul de gol tramvaiul) si m-am asezat. Nu au trecut mai mult de 10 secunde si a venit mascatul, pardon, controlorul la mine, civilizat mi-a prezentat acreditarile, adica legitimatia si a cerut sa vada si acreditarile mele, am scormonit in rucsac si am scos hartia care imi dadea dreptul sa ma rasfat 24 de ore in transportul in comun in Innsbruck. In momentul in care am cumparat biletul de tren catre Innsbruck, ai posibilitatea sa achizitionezi si acest tip de bilet, adica 5.90 euro pentru 24 de ore. Si la fel, cum urca cineva era intrebat de bilet.

La un moment dat s-a urcat o bunica (mai araboaica dupa aspect) cu nepoatele si una s-a asezat in fata ei iar una in spatele meu. La un moment dat am vrut sa fac o poza prin fereastra unde era nepoata, insa cum o prindeam in poza am renuntat. Imediat a inceput sa comenteze ca sa nu-i fac poze, i-as fi spus ca nu aveam in intentie ca la cat de urata era copila (iertati-mi rautatea) imi strica poza, nu am apucat insa deoarece si la ea a venit controlorul si totul s-a terminat cu plata unei amenzi, deoarece nu avea bilet. Nu as fi mentionat asta daca de fapt nu as fi vrut sa comentez ca la cum voia sa se ia in clont cu mine, nu a zis nici pas cand a venit controlorul, a zis ceva ca nu a avut de unde sa ia bilet si controlorul a zis ceva de net, dar asta in timp ce el ii taia chitanta.

Am coborat din tramvai la capat, insa sa stiti ca daca vreti sa ajungeti sa vedeti castelul Amras despre care am povestit aici vezi impresii trebuie sa coborati vreo 2 statii mai devreme si este un indicator care va indruma spre castel).

Asadar am coborat din tramvai si am facut un mic tur prin zona, aici mai fusesem cand am votat asa ca zona nu imi era chiar necunoscuta, dar atunci ma grabeam spre scoala untre trebuia sa merg la vot, apoi am mers spre centrul comercial DEZ, asadar in alta directie. Aici se termina de fapt bloculetele si incep casele, care mai degraba sunt mici ferme. Ai impresia ca te afli in lat loc, am vazut si o mica pensiune cu terasa, exista si o bisericuta draguta si ce mi-a placut cel mai mult ar fi mentionarea fermelor. V-am mai spus ca mie imi plac aceste ferme de familie, casa si ferma sunt impreuna, iar spiritul de intreprinzatori se vede si o sa vedeti si voi in poze. Exista cat mai aproape de drum un chiosc cu o vitrina frigorifica in care sunt cmercializate produsele fermei, lapte gata pus la sticla, sau sticla in care se afla o punfuta cu cacao si apoi va puneti si laptele, oua la cartoane de bucati, aveti si o cutie in care puteti lasa cutiile goale de oua, aveti servete de hartie ca sa va stergeti pe maini, daca plecam spre casa mi-as fi luat o sticla de lapte. De admirat, si pot spune ca am vazut un client care si-a luat lapte.

Am revenit in oras, plimbare usoara, nu aveam in intentie sa vizitez vreun muzeu ………sau biserica, ci doar sa ma plimb, sa acord mai multa atentie cladirilor si elementelor decorative, si mai doream de fapt sa ajung in afara orasului si sa vizitez un sat/ comuna sau cum vreti sa ii spuneti, dar despre asta in articolul urmator.

Am ajuns insa in fata unui muzeu pe care mi-as dori sa il vizitez, insa cu o alta ocazie, este vorba de Ferdinandeum, muzeul Tirolului aflat intr-o cladire pe trei nivele construita in perioada 1842-1845. O alta cladire interesanta, veche insa aflata inca in circuit, este gara de vest, “Westbahnhof”si daca nu ar fi fost scris pe frontispiciu ca acolo este gara nu m-as fi gandit la asta. Si plimbarea mea a continuat, observand lucruri pe care inainte nu le luasem in seama, insa acum le-am vazut. Luand un alt tramvai, in fata noastra era masina “J”, pot sa va spun ca exista cateva linii care au in loc de numere, aceste litere, de exemplu, tot din fata garii se poate lua masina “R”care merge la centrul comercial, iar masina “J”are un traseu foarte interesant, si chiar reclama de pe aceasta masina arata asta “From peak to peak”deoarece uneste 2 varfuri importante Nordkette si Pascherkofel. Dar ce are interesant aceasta masina? Ei bine, in spatele masinii exista un suport de biciclete (cred ca vreo 5-6 incap) si am vazut cum respectivii isi propteau acolo bicicletele si apoi urcau in masina. Avand in vedere ca aceste 2 varfuri despre care am vorbit aici vezi impresii sunt locuri de unde se poate merge in drumetii frumoase, este pusa aceasta facilitate la dispozitia turistilor, fara costuri suplimentare.

Am ajuns din nou in zona unde este Muzeul cailor ferate locale vezi impresii, abatia si basilica Wilten vezi impresii am vazut de la distanta si trambulina de la Bergisel, si as fi putut din punctul in care ma aflam ca in 10 minute sa ajung si la un Pavilion de observatie (un loc de unde se vede minunat orasul), si unde se afla Muzeul Panorama Tirol, insa pierdeam tramvaiul care imi trebuia si insemna ca urmatorul era peste o ora, insa la Innsbruck am sa mai ajung.

Am revenit si in centru, mai precis in zona pietei de langa rau, Markthalle, unde iarna se organizeaza unul dintre Targurile de Craciun din oras, si cum am considerat ca a venit si ora mesei m-am orientat putin spre un local, mai ales ca vazusem o mamica cu copiii care isi luasera niste mega sandvisuri de la Subway si venisera la bancute sa le savureze in aer liber, si ochii mi s-au oprit asupra unui restaurant Asiatic (asta am vazut cand m-am uitat la meniu) numit “Nguyen’s”, mesele erau destul de ocupate, asta este un semn bun pentru un restaurant, m-am uitat putin pe meniu si am zis, hai sa incerc. Pana sa ma hotarasc sa raman am remarcat cum in momentul in care se elibera o masa, unul dintre ei stergea masa si meniurile (acestea erau plastifiate) si oricum, locul arata ingrijit.

M-am asezat la o masa sub umbrela si am studiat putin mai bine meniul iar in final ca o mare cunoscatoare a bucatariei asiatice (ceea ce nu sunt ????) am ales ceva ce se numeste “Bun Tom”adica nudels de orez cu creveti, simplu de tot, mai ales ca meniul este doar in germana. Am luat si o bere locala si pana sa vina mancarea m-am uitat putin si in jur (de fapt in spatiul liber din piata) si la un moment dat am remarcat un cuplu, ea tinea o sticla de plastic in mana de gatul sticlei fiind atasata o sfoara si o creta, si ei marcau niste cercuri, si cand am plecat de acolo am inteles, pentru ca am vazut si o mica dubita, se pregatea cred ca o mica petrecere iar pe jos era marcate cercurile pentru “distantarea sociala”, de fapt cred ca era doar “distantare fizica”deoarece urma un eveniment.

A venit si mancarea mea, acum, nu prea pot sa va spun multe, pe langa ingredientele cunoscute, restul mai greu, cred ca am avut si ceva alune macinate, si ceva mentolat in sos, nu mai stiu, insa au fost bune, o combinatie interesanta de gusturi. La un moment dat stiind ca urma sa merg spre gara dupa ce ma mai invart prin oras am zis sa merg si la toaleta (totul stralucea de curatenie), nu stiu daca baiatul care m-a servit sau nu m-a vazut sau nu, sa nu ii stea inima in loc ca am plecat neplatita, dar la intoarcere am cerut plata. Aici daca nu as fi citit pe meniu m-ar fi luat prin surprindere. Mi-a dat bon doar pentru bere, mi-a spus ca pentru mancare dau cat vreau, asa ca am scos o hartie de 20 de euro, ne-am multumit reciproc si am plecat. Nu stiu cand vor reveni la preturi, insa acum spuneau ca din cauza de Covid.

Pentru ca sunt in zona istorica, am mai dat iarasi un tur prin locurile cunoscute, nu stiu daca muzeele sunt deschise, insa am vazut clar ca “Golden Roof”dar si Turnul Orasului erau inchise. Atat zona aceasta cat si cea din zona pietonala Maria Tereza erau populate avand in vedere ca era sarbatoare, insa cred ca in mod normal aceste zone ar fi fost si mai populate.

Ce am mai remarcat (si nu e prima data, dar este inca o confirmare), lumea iese mult la plimbare, de la copiii mici cu parintii, adolescenti, cupluri tinere sau in varsta, pana la parsoanele in varsta care de abia se misca, ies in aer liber, se plimba, apoi ii vezi la o terasa, cu o bere sau un pahar de vin. Doamnele in varsta mai ales, zici ca tocmai au iesit din saloanele de infrumusetare, oamenii se respecta pe ei insisi, respecta natura, respecta viata si putem lua lectii.

A fost o zi minunata, la intoarcere am luat trenul rapid care in 35 de minute m-a adus in Kufstein si am ajuns acasa rupta de picioare insa multumita ca in sfarsit lucrurile se intorc la viata, mai astept sa se deschida si granita cu Germania si sa pornesc iar in calatorii ceva mai lungi.

Pana atunci insa va doresc sa ne auzim numai de bine.

---

VIZUALIZĂRI: 1785 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI