Descopera Honfleur

TIPĂREȘTE

Franta, pentru turistul "obisnuit", inseamna Parisul cu Valea Loarei, Muntii Alpi cu ghetarul de pe Mont-Blanc, Mont Saint-Michel cu Saint-Malo, Marsilia cu Chateau d'If, insula lui Edmond Dantes, alias "contele de Monte Cristo", Bordeuax cu Duna lui Pilat, bazinul Arcachon cu adaposturi anti-maree inaltate pe picioroange, Guerande cu bazinele sale de colecatre a sarii de mare, Versailles sau Chamonix unde schiezi si-n miez de august sau Grotele facatoare de minununi de la Lourdes... Dar, pentru turistul "neobisnuit" Franta mai are si o alta fata, cea a a risipei, a luxului, a miliardarilor americani, arabi sau rusi care arunca ce energo-dolari in drepata si-n stanga de trebuie doar sa te inarmezi cu-o plasa de fluturi si devii un om bogat. Coasta de Azur, Cannes, Nisa, Biarritz sau Monte Carlo au mari si stravechi cazinouri unde destinul tau se decide in cateva ore sau secunde. Unde daca ai “sase -sase” la zaruri ai castigat poate un castel iar daca ai “unu-unu”, te poti duce sa-ti cumperi un pistol adevarat sau o funie si-o bucata de sapun. Depinde cati bani ti-au mai ramas...

"Hai, scularea gasca! " ne salta Pierre de sub pilota moale intr-o dimineata superba de august cu fosnetul valurilor ce se strecoara pe sub termopanele ferestrelor si croncanitul strident al pescarusilor flamanzi, imagine cum numai Normandia sau Bretania ti-o poate oferi. "Astazi vizitam Honfleur, Deauville, Trouville-sur-mer si pe seara cred c-ajungem si la Cabourg, la cea mai mare cursa de cai a saptamanii.

E bine sa stiti ca francezii sunt innnebuniti dupa cursele de cai precum si spaniolii sunt innebuniti dupa corride. Poti iesi la tutungeria de la colt si sa-ti cumperi un bilet pentru o cursa anume, nu costa decat cativa euro, si... daca ai nimerit secventa sosirii cailor, probabil "c-ai trecut prin grajduri inaintea cursei si-ai calcat unde nu trebuie", asa iti va zice cu invidie orice francez citand din folclorul local. Pentru ca asa e pe-aici prieteni, pe la aceste statiuni balneare de lux ale nordului, fiecare are cate 1-2 hipodroame (asa cum aveam si noi odata la Ploiesti), sunt zeci de curse de cai pe saptamana, Exista chiar si un post la televiziune care transmite cursa dupa cursa, poti cumpara biletul si de pe internet, precum un bilet de tren sau avion. De cele mai multe ori insa nu castigi, poti juca intreaga ta viata fara sa castigi vreodata ceva! Daca la 6 din 49, nu conteaza ordinea numerelor, aici ea conteaza, deci trebuie sa-ti iasa neaparat si ordinea exacta. Mai poti miza si pe un singur cal, care are cota cea mai mica si daca toti ceilalti cai valorosi din fata lui isi pun piedica reciproc, atunci iarasi esti cel mai norocos om de pe planeta. Cam tot ceea ce au pus in joc ceilalti, e-al tau! Pierre nu joaca la astfel de curse de cai pe care el le numeste “curse de noroc chior” inventate ca sa sfideze si sa minimalizeze inteligenta umana.

Pe palja de la Deauville si Trouville –sur-mer, mareea e joasa, o mare parte din plaja e nuda, asadar apar siruri-siruri de calareti la plimbare sau cateva “char-a voiles” adica niste troscolete cu panze actionate de briza marii. Pe faleza isi inalta majestuos balcoanele inflorate, numeroase edificii de lux ce pot fi inchiriate pe sume mari doar de cei ce castiga la cazinourile mai sus amintite sau la cursele de cai. Deauville si Trouville sunt doua statiuni balneare de lux, cu piscine ce vara isi deschid acoperisurile de sticla pentru ca razele ultraviolete sa-ti mangaie tenul iar iarna ele se inchid, pentru ca racoarea ei, nu cumva sa-ti faca "pielea de gaina" ca doar ai platit o groaza de bani pe hotel! In Deauville apare un simpatic brontozaur taiat in tuia, francezii au fost intotdeuna excelenti gradinari.

Parasim aceste locuri ale "norocului si ale pierzaniei" cred ca singurele din Franta in care numarul cazinourilor il depaseste pe cel al bisericilor si ajungem in fine intr-un oras superb, al carui punct principal de atractie este vechiul port. “Vieux Bassin” e un careu deschis spre mare ce adaposteste o sumedenie de yahturi de lux ce costa fiecare cam cat un apartament de-al nostru confort I. In mijlocul lagunei artificiale pescarusii se balacesc in apa sau plutesc linistiti, satui de resturile de mancare de la restaurantele "Eclusa", "Frumoasa fregata" sau "Casa albastra", localuri ce atrag turistii cu mancaruri alese si cu ghirlande mulicolore. Inainte vreme, daca erai pictor, mai ales impresionist, era obligatoriu sa treci sau prin Arles, in Provence au prin Honfleur. De ce? Provence stim ca are cel mai albastru cer din Franta, lucru care confera luminozitate picturilor, Honfleur are insa si el un farmec aparte, stradute inguste, case vechi in stil saxon, cu lemnaria colorata asezata geometric pe dinafara, muscate la fiecare fereastra ce inveselesc aceste case vechi si sobre cu forme bizare, mult alungite, de parca un urias le-ar fi strans in brate pe toate si apoi le-ar fi dat drumul. Exista case atat de inguste de te-ntrebi daca nu cumva si –a varat Ceausescu nasul pe-aici, caci doar el mai construia un bloc in stramtul loc ramas liber intre aletele doua. S totusi, in afara de inaltimea care este aceeasi, nici o casa in Honfleur nu seamana cu vecina ei, fiecare este colorata un pic altfel, pastrandu-si astfel personalitatea. Simbolul orasului e o ancora gigantica care zace in port si pe care nici voinicul Greuceanu sau Superman, cel care a reusit sa opreasca Pamantul din rotatia lui, n-ar putea-o clinti din loc

Honfleur e o exceptie de la regula, e ca o oaie in tarcul lupului sau ca un poet ce-l recita pe Shakespeare si care a nimerit printre canibali. Honfleur este, precum ii sugereaza si numele, orasul florilor. Si al galeriilor de arta. Pe ingustele-i si feericele-i stradute ce duc aproape toate inspre o biserica, in jurul careia probabil s-a extins orasul, gasesti doar magazine cu artizanat, marochinarie, obiecte din metale pretioase, bibelouri de potelan in marime naturala, reprezentand marii corasari ai lumii si sute de tablouri de valoare, unele pictate chiar de acei artisti veniti aici ca sa-si caute cate o sursa de inspiratie. Biserica centrala, Saint-Etienne, cnstruita in secolul 14, imbracata si ea in verdeata si flori, are forma unei corabii rasturnate, unii zica ca asa si este, in interior ea arata ca un mic muzeu al marinei. In port mai e un carusel si multe restaurante. Pe langa mancarurile obisnuite ale restaurantelor frantuzesti, in care predomina carnea, branza, salatele, fructele si vinul, mai gasesti "fructe de mare vii", adica crabi, languste, stridii, cochilii Saint-Jacques sau homari, pe care daca ai pus mana sau ai indreptat macar degetul spre ele, le vei revedea in aprox. 20 de minute in farfuria ta, langa o lamaie taiata felii si acoperite cu multe legume, asezonate cu mirodenii dupa reteta casei si formand un placut aranjament culinar, aproape ca un "ikebana" japonez. Dar nu! , in afara de carti postale si brelocuri, nu e bine sa cumperi altceva pe-aici, prin Honfleur, precum nu e bine s-o faci nici in Deauville sau Trouville. Totul e scump, scump, scump. E bine doar sa-ti lipesti nasul de vitrinae, si-atat.

Dupa cateva ore, ne intoarcem cu 180 de grade, trecem iarasi prin cele doua statiuni balneare de lux si ne oprim langa un debarcader privat, unde n-ai voie sa intri, dar eu tot am facut-o, intr-atat am fost impresionat de multimea de yahturi, de bogatia unui popor care de cateva generatii incoace, aduna, aduna si iar aduna... pana unde va merge acumularea asta de capital, ce va urma dupa super-yahturile care seamana mai degraba cu o garsoniera sau un "deux-pieces" pe apa, cu care poti face daca doresti si ocolul pamantului? Cate o naveta spatiala individuala?

Inghitim cu nesat si ultima boaba de orez din casoletele cumparate de la un mini-market si cele cateva felii de sunca, cate o bagheta (franzela) apoi cateva fructe... si o luam "la talpasita", ca intr-o jumatate de ora la Cabourg, va incepe o mare cursa hipica. La intrare primim si un tichet de tombola, putem participa la o roata a norocului si putem castiga, o basca, niste slapi sau un set de tacamuri. La roata norocului e coada, fiecare vrea sa profite de aceasta oportunitate, chiar daca se castiga putin. Participarea la orice actiune aducatoare de profit face parte din educatia si psihologia francezului. Incep sa pricep si cum e cu cursa de cai. Mai intai stapanul sau stapana calului apare intr-un loc special amenajat si-si prezinta calul in public. Poti sa-l si mangai. Apoi poti paria pe el sau nu. Odata prezentarea cailor terminata, te duci si-ti cumperi un bilet. Tragi cu ochiul si la cota de valoare a calului. Daca e cotat 1 la 2, spre exemplu, asta inseamna ca daca ai un bilet de un euro, si calul tau a castigat, ai castigat si tu... 2 euro. Daca calul are cota 1 la 50, atunci, tin-te bine! , strange pumnii, poti catiga de 50 de ori mai mult decat ai investit. Se da startul, in tribune iau loc pariorii adevarati dar si multi "gura-casca". Greu mai gasesi un loc liber dupa ce s-a dat startul, televiziunea transmite totul, comentatorii se ambaleaza intr-un crescendo declamatoric. Lumea isi scoate binoclurile din buzunare, iar la ultima turnanta, toti se ridica in picioare si incep sa strige, sa se agite, sa se calce pe varful pantofilor, sa se inghesuie, sa se enerveze... sau sa exulte de bucurie. Vai, cum te innebuneste banul!

Ajungem acasa seara tarziu si de-abia acum realizez cat de frumoasa este acea oaza de culoare si liniste, numita Honfleur, inaconjurata de zeci de hipodromuri si cazinouri in care oameni aparent linistiti, la apropierea cailor de linia de sosire sau la vederea bilei castigatoare, se transforma, se dezumanizeaza, le sar nasturii de la camasa, le cade batisata din buzunar sau peruca pe masa de joc, simt ca cravata ii sufoca si ei nu mai au aer sau mai rau, se duc la toaleta si, de emotii, elimina din ei tot ce-au mancat in acea zi. Oribil!

Imi vin in minte vorbele amicului meu de-acasa, Jean -Michel. "Franta a fost ea odata plina de glorie, dar astazi a devenit egoista si nu e mai breaza decat vreo alta tara din Europa de Est".

In sfarsit... daca vizitati coasta de Nord a Frantei, luati-o direct sper Honfleur, nu zaboviti prea mult pe drum, caci cazinouri exista si la Bucuresti.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 5254 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI