Phaistos şi Gortys două oraşe minoice rivale

TIPĂREȘTE

În reviewul precedent despre Knossos, leagănul civilizaţiei minoice - vezi impresii - am scris că legenda spune că Zeus a avut o aventură cu o pământeană Europa, care a născut trei fii. Minos, cel mai mare a devenit rege al Knossosului cel mai mare oraş din Creta din epoca bronzului iar Rhadamanthys si Sarpedon au stăpânit Phaistos şiGortys (Gortyna). Cele trei oraşe formau o ligă.

Phaistos (35°03′05″N 24°48′49″E) se găsea în partea de est a câmpiei Messara în sudul Cretei la 5,6 km (est) de Marea Mediterană și 62 km sud de Heraklio. Avea două porturi la mare: Matala şi Kommos.

În epoca minoiană a fost cel mai bogat şi puternic oraş din sudul Cretei. Homer a scris în Odiseea că soldaţii din Phaistos au participat la războiul troian probabil în sec. XIII î. Hr. În perioada doriană a devenit unul din cele mai importante oraşe-stat.

Cum fraţii nu puteau accede la puterea lui Minos care inţial fusese sprijinit de Posseidon şi mai târziu de un taur fioros, au început să râvnească unul la bogăţia celuilalt. După hărţuieli şi lupte, în sec. III î. Hr., Phaistos a fost învins de gortinieni dar a continuat să existe mai palid şi în perioada romană.

Pentru prima oară în epoca modernă oraşul a fost localizat în 1854 de un comandant de vas care citise descrierea lui Strabon (sec. 1d. Hr.) în lucrarea sa Geografia. Ruinele palatului au fost descoperite de savantul Italian Federico Halbherr în 1874 dar excavaţiile, ca şi în cazul Knossossului au început după alipirea Cretei la Grecia din 1900 până în 1904. La decopertare a lucrat Scoala italiană de arheologie secţia din Atena. A urmat o pauză şi din 1950-1972 excavaţiile au fost conduse de arheologul Doro Levi.

Urme ale omului în Phaistos au apărut in neoliticul târziu, cu 3000 ani î. Hr. Situl este format din oraş şi palat care se întindeau pe coama unui deal şi câţiva km în vale. Primul palat cu o suprafaţă de 9000 mp a fost construit în jurul anilor 1900 î. Hr., al doilea a fost construit pe ruinele lui, la 1600 î. Hr. Materialele de construcţie folosite au fost blocuri de calcar făţuite, alabastru, moloz, lemn. Majoritatea artefactelor originale se găsesc la Muzeul de Arheologie din Heraklion, în sit păstrându-se copiile acestora.

În sit două scări mari duceau la sala propileelor la care se intra prin uşi înalte. În apartamentele regale construite din alabastru se intra din partea nordică a curţii centrale. Camerele principilor erau mai mici şi mai puţin decorate. Din curtea centrală se ajungea în zona teatrului unde se ţineau spectacole şi întruniri. La etaj erau camere ceremoniale spaţioase. Phaistos a avut monede proprii care pe o faţă au motivul Europei aşezată pe un taur iar pe cealălaltă numele oraşului citit de la dreapta la stânga. La 20 de minute de sit este un cimitir al regilor din Phaistos unde s-au găsit 20 de morminte.

Cel mai important obiect este Discul din Phaistos despre care de curând am scris un review. Pentru cei care nu l-au citit, acest disc este o piesă circulară cu diametrul de 15.5 cm, datat 1800-1650 i. Hr. şi care conţine pe fiecare faţă câte 241 simboluri nici până azi descifrate. Semnele au fost imprimate în lutul moale, apoi ars, fiind prima formă de ştanţare cu ştampile diferite descoperită în lume.

Gortyna (Gortys) (35 °3′48 ″N, 24 °56′49 ″E)

Al treilea oraş minoic după Knossos şi Phaistos a fost descoperit de arheologul american Harriet Boyd Hawes în 1884. Excavaţiile au fost făcute după 1900 de Scoala Italiană de Arheologie secţia Atena. A fost locuit din epoca neolitică 7000 î. Hr. şi a fost citat de Homer în Odiseea. Acesta a scris că la întoarcerea din războiul troian, flota lui Menelaus a fost zdrobită de stâncile de pe coasta Gortysului (sec XIII î. Hr). Adevărata dezvoltare a avut-o în peroada minoică (2600-1100 î. Hr.) Spre deosebire de Knossos care era un oraş nefortificat cu locuitori paşnici, Gortys avea ziduri puternice de apărare. Locuitorii săi erau războinici şi în sec III î. Hr. au distrus oraşul rival Phaistos, extinzându-şi puterea asupra portului Matala. Gortys a reuşit să aibe relaţii bune cu romanii, fiind cruţat de ei şi devenind în anul 68 d. Hr. capitala provinciei Creta et Cyrenaica. Oraşul a fost distrus de arabi în 828 d. Hr care au ocupat insula.

La intrarea în situl Gortyna am întâlnit în relativă bună stare ruinele primei biserici creştine din Creta ridicată în cinstea sfântului Tit în sec. VI d. Hr. Sfântul Tit a fost trimis de Sf. Pavel să-I convertească pe necredincioşi. A fost primul episcop al Cretei şi a devenit patronul insulei. Biserica este cruciformă cu o cupolă aşezată pe patru stâlpi. Biserica a fost construită pe ruinele templului lui Apollo Pythianul.

Cele mai importante ruine sunt Agora, templul lui Apollo Pythian, un sanctuar al lui Demeter, artefactele fiind de influenţă grecească sau romană. În zona centrală a sitului se află Praetorium, sediul guvernatorului roman, construit în sec I d. Hr. după ce Gortyna a devenit capitala insulei. O statuie colosală a Europei, așezată pe spatele unui taur, a fost descoperită la amfiteatrul din Gortyn în secolul al XIX-lea şi se află la British Museum S-au mai găsit urmele unor băi şi a unui teatru roman. În spatele teatrului Odeon construit în timpul lui Traian au fost scoase la iveală 12 coloane acoperite cu inscripţii care cuprind în total 620 linii privind legi civile. Aceste plăci găsite la săpături în 1884 reprezintă cea mai valoroasă descoperire. Porţiuni din inscripţii se găsesc la Louvru, o copie a codului fiind returnată Atenei. Sunt scrise în dialect dorian şi se citesc alternativ de la stânga la dreapta şi invers.

Codul de legi de la Gortyna datat în anul 500 î. Hr. este primul cod civil legislativ din Grecia antică cu 7 capitole. Reglementează drepturile de proprietate privată, în special ale femeii căsătorite, divorţată sau văduvă. În civilizaţia minoică femeia era egala bărbatului. Putea dispune de bunurile ei aduse ca zestre, nici soţul, nici fiii nu le puteau ipoteca. La divorţ soţul avea drept la jumătate din bunuri. Legile erau expuse in locuri publice si se refereau şi la drepturile si obligatiile sclavilor, impartirea si vanzarea proprietatilor, moşteniri, adopţii.

După ce am văzut aceste două oraşe am vizitat Muzeul de Arheologie din Heraklion unde am admirat originalele artefactelor. Sunt convinsă că cei care vor vizita Creta vor aloca din timp şi pentru impresionanta cultură minoică

WEB, TE ROG youtube

Ruinele a două oraşe minoice, înfloritoare acum 4000 de ani

---

VIZUALIZĂRI: 446 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI