Heidelberg - insider tipps

TIPĂREȘTE

Cu toate că s-a scris destul de mult și de bine despre Heidelberg pe acest site, doresc să adaug câteva rânduri despre lucruri care nu au fost menționate și obiective poate mai puțin cunoscute, dar care merită tot efortul de a fi vizitate în măsura în care timpul planificat pentru vizitarea orașului vă permite, sau poate pentru cei care se află pentru a doua sau a treia oară în oraș și doresc să vadă și altceva decât Heidelberger Schloss, Hauptstrasse, Alte Brücke și Brückenaffe (simpatica maimuță de la capătul podului).

Încep prin a spune că grădinile castelului și terasa acestuia pot fi vizitate gratuit după așa-zisa oră de închidere, care de fapt înseamnă ora închiderii muzeului din interiorul clădirii Friedrichsbau și a muzeului farmaciei. Grădinile castelului și accesul spre terasă rămân deschise și astfel, în general după ora 18, pot fi vizitate fără taxă. Cam până în jurul orei 19, mai rămâne deschisă spre vizitare (tot fără taxă) și pivnița castelului cu faimosul butoi uriaș. Mai rar se poate întâmpla să gasiți deschisă la această oră capela castelului (situată la trecerea spre terasă) - interiorul e decorat cu fresce frumoase, merită văzut.

Ceea ce nu se poate vizita decât cu taxă este interiorul clădirii Friedrichsbau, pentru care între orele 11-16 se organizează din oră în oră tururi ghidate în germană sau engleză. Interioarele sunt reamenajate cu mobilă de epocă aproximativ din perioada în care castelul a fost locuit, mobilierul provenind din alte părți, fără vreo semnificație istorică aparte. Acest gen de bilet costă 4 euro, și se adaugă celor 6 euro cât costă vizitarea în exterior (grădinile, terasa și pivnița cu butoiul).

Încă un amănunt interesant legat de castelul din Heidelberg este Schlossbeleuchtung (ilumimarea castelului) eveniment ce are loc de 3 ori pe an, de regulă în prima sâmbăta din iunie, a doua sâmbătă din iulie și în prima sâmbătă din septembrie, seara în jurul orelor 22. În principiu e vorba de un impresionant foc de artificii. Evenimentul adună extrem de multi spectatori și poate fi cel mai bine urmărit de pe malul opus al Neckarului sau chiar de sus de pe Philosophenweg. Cu acest prilej podul vechi (Alte Brücke) este închis, întrucât pe el sunt montate o bună parte dintre artificii.

Centrul istoric (Altstadt) si castelul au fost prezentate exhaustiv în celelalte seturi de impresii de pe acest site.

Ca obiective turistice care nu au fost încă descrise aici, dar merită vizitate menționez:

Muzeul Palatinatului (Kurpfälziches Museum) - situat pe Hauptstrasse (strada principală, pietonală din centrul istoric) la nr. 97, este o colectie de opere de artă, deschisă zilnic, cu excepția zilelor de luni, între orele 10-18. Biletul costă 3 euro, iar în zilele de duminică și zilele libere doar 1,80 euro. În curtea muzeului este și un restaurant cu o terasă frumoasă.

Alte Aula der Universität (aula veche) situată în cladirea veche a universității (Alte Universität) în Universitätsplatz - cu pereții și plafonul decorați in secolul al 19-lea cu lambriuri luxoase din lemn și fresce. Programul de vizitare este diferit în funcție de sezon - lucru obișnuit pentru muzeele din Germania (aprilie-octombrie de marți până duminică între orele 10-18; noiembrie-martie de marți până sâmbătă între orele 10-16) - evident cu condiția să nu nimeriți pe acolo exact când se organizează vreun eveniment. Aula, aflata la etajul 1, face parte din muzeul universității care în plus include diverse expoziții (unele doar temporare) la parterul cladirii Alte Universität, dar și faimoasa închisoare a studenților Studentenkarzer din Augustinergasse. Se poate plăti un bilet de intrare combinat (Kombiticket) în valoare de 3 euro care include vizitarea celor 3 obiective aparținând Muzeului Universității.

La inceputul străzii Hauptstrasse (nr. 22) se află Deutsches Verpakungsmuseum adică "muzeul ambalajelor" singurul de acest fel în Europa, deschis în principiu între orele 13-18 cu excepția zilelor de luni și marți; taxa de intrare este de 3,50 euro.

Merită menționat măcar în treacăt că în celebrul hotel de 5 stele Europäischer Hof din str. Friedrich-Ebert-Anlage nr.1 (în apropiere de Adenauerplatz), în data de 15 mai 1873 și-a găsit sfarșitul zilelor domnitorul Alexandru Ioan Cuza, aflat în exil. Pe fațada hotelului există o placă de marmură comemorativă.

În zona campusului universității, a noilor clinici universitare și a laboratoarelor de cercetare, Im Neuenheimer Feld situată relativ aproape de gara centrală la 20 minute de mers pe jos sau 5 min cu autobuzul (linia 31/32), de cealaltă parte a Neckarului, se afla Botanischer Garten (grădina botanică). Grădina ocupă o suprafață mică dar este foarte bogată în plante, nu mă pot abține să nu menționez colțișorul cu rododendron (cu perioada de înflorire în mai-iunie) și numeroasele tipuri de magnolia. Se vizitează fără taxă, inclusiv serele; porțiunea în aer liber este permanent deschisă vizitării. Serele au program de vizitare în principiu între orele 9-16, vinerea doar până la 14:30, iar sâmbăta sunt închise. Tot în această zonă se află și Grădina Zoologică (Zoo Heidelberg) situată chiar pe malul nordic al Neckarului, deschisă vara între orele 9-19 și iarna 9-17, biletul costând 9 euro pentru adulți și 4,50 euro pentru copii și tineri sub 18 ani.

A fost menționat în celelalte review-uri vârful Königstuhl (care oferă o panoramă frumoasă asupra orașului și a întregii regiuni spre Mannheim) pe care se poate ajunge cu funicularul (Bergbahn) de la stația Molkenkur. De asemenea se poate ajunge acolo cu autobuzul (linia 39) care vă duce pe un traseu interesant, trecând pe lângă Ehrenfriedhof un cimitir al ostașilor germani căzuți în primul război mondial, iar apoi printr-un peisaj împădurit, spectaculos de văzut în puținele zile de iarnă cu zăpadă. Trebuie să spun că iarna la Heidelberg nu e cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui turist, nici măcar unui localnic. Pe cât e de frumos primăvara, vara sau toamna, pe atât e de deprimant să vezi iarna dealurile sure (a se vedea fotografia din ianuarie 2004, atașată). Așadar o zi de iarnă cu zăpadă - din cele de regulă 3 pe an ;) este deosebită, și dacă vi se întâmplă așa ceva merită să luați autobuzul 39 din Bismarkplatz spre Königstuhl - punctul din Heidelberg situat la cea mai mare altitudine (568 m), unde veți avea parte de o zi de iarnă adevărată.

Pentru amatorii de drumeții pe dealuri, există și o potecă pe care se poate ajunge vara la Königstuhl pe jos. Poteca se numește Himmelsleiter (un fel de "scară către cer") și se poate ajunge la ea pornind de deasupra castelului, apoi în direcția restaurantului Molkenkur pe Molkenkurweg. Himmelsleiter este marcată cu acest nume pe hărțile bune (inclusiv Google Maps), pe hărțile cu mai puține detalii apare totuși ca o linie punctată care pornește spre vârf imediat ce Molkenkurweg face o curbă foarte strânsă "în ac de păr" ca să zicem așa. Poteca e destul de abruptă dar urcușul nu e exagerat de greu pentru cei obișnuiți cu drumețiile, practic se sare din piatră în piatră ca pe o scară; oricum merită luată o încălțăminte sport. Chiar înainte de a ajunge la restaurantul și stația funicularului din vârf, se trece pe lângă Heidelberger Märchenparadies ("paradisul poveștilor", un parc de distracții pentru copii, un loc frumos în "mijlocul" pădurii și al naturii, departe de zgomotul civilizației), taxa de intrare: 4 euro pentru copii, 5 euro pentru adulti.

Tot pentru amatorii de drumeții am să descriu și "dealul" de pe partea opusă a Neckarului, și anume Heiligenberg cu o altitudine de 440 m.

La baza sa se află celebra alee Philosophenweg - obiectiv obligatoriu de vizitat pentru orice turist care dorește să vadă o panoramă splendidă asupra orașului vechi.

Philosophenweg se continuă cu nesfărșite poteci pietruite prin pădure, ce duc spre diverse popasuri turistice. O variantă de mini-drumeție, ușor de parcurs, ar fi ca la capătul aleii să coborâți pe Hirschgasse printr-o zonă cu vile frumoase, și trecând pe lângă faimosul Hotel Die Hirschgasse (înființat la 1472 și cotat în zilele noastre între primele 10 din Heidelberg), să vă întoarceți pe lângă Neckar, apoi la stânga pe Alte Brücke în Altstadt.

Dacă în schimb continuați drumul pe alee prin pădure (de data asta cu bicicleta) menținându-va la același nivel cu Philosophenweg, puteți continua până la coborârea paralelă cu pârâul Mausbach care vă duce în apropiere de mănăstirea Benediktiner Abtei Stift Neuburg în locul de unde începe cartierul Ziegelhausen. De acolo înapoi pe lângă Neckar ajungeți ușor în oraș.

Urcând de pe Philosophenweg spre Oberer Philosophenweg, se trece prin Eichendorffanlage, o grădină dedicată poetului Joseph von Eichendorff. De aici se poate continua alegând cu grijă potecile la răspântii, spre Fuchsrondellhütte, un punct de observație în pădure cu o priveliște frumoasă asupra văii Neckarului, iar apoi în continuare în sus se ajunge la Heiligenbergturm din care de asemenea se poate admira o panorama deosebită, iar lângă turn - ruinele mănastirii Stefanskloster.

Pentru cei care nu pot urca pe jos, zona de pe culmea dealului Heiligenberg este accesibilă cu autobuzul 38 din stația Tiefburg (cartierul Handschuhsheim) al cărei capăt este stația Heiligenberg situată lânga Heiligenbergturm și ruinele Stephanskloster.

La cateva zeci de metri mai sus, înconjurat de pădure și marcat pe hărți sub denumirea de Heiligenberg-Anlage, se ajunge la intrarea intr-un amfiteatru uriaș (20.000 locuri pe 56 rânduri) în aer liber, construit în perioada național-socialismului, Heidelberger Thingstätte. În prezent, din fericire, monumentul nu mai inspiră nimic din ceea ce inauguratorii lui își imaginau în 1935. În timp natura a pus încet stăpânire pe monumentala construcție integrând-o între copaci, la fel cum a făcut si cu amfiteatrele grecești din antichitate a căror imitație se dorea să fie. Lipsit complet de infrastructură și fără căi prea bune de acces, amfiteatrul este rareori folosit vara pentru concerte, spectacole sau alte manifestații în aer liber. Ramâne totuși, în pofida istoriei sale controversate, un loc foarte liniștit, izolat într-o oază de verdeață, cu un farmec aparte, foarte bine amplasat din punctul de vedere al expunerii la soare, un loc care te face să te gândești cât de inutilă poate fi uneori o muncă titanică pe care oamenii sunt forțați să o facă.

Pe vârful dealului Heiligenberg, într-o pajiște deasupra pădurii, se află ruinele unei mănăstiri din secolul al 10-lea: Michaelskloster. Din Michaelsbasilika, biserica în stil romanic închinată tuturor sfinților, s-au pastrat pardoseala din piatra roșie specifică zonei, câteva coloane, puțin din ziduri, ceva mai mult din altarul bisericii situat pe un nivel mai jos, câteva nivele dintr-un turn în care se poate urca pentru a privi ruinele de la înalțime.

De pe Heiligenberg se poate coborî pe alei și poteci amenajate prin pădure în partea de vest, în cartierul Handschuhsheim, urmarind a se ajunge pe str. Hainsbachweg. Mergând pe poteci oblice întretăiem ceea ce a mai rămas din Keltischer Ringwall, valurile de pământ ridicate de celți pe Heiligenberg.

Sper, la un moment dat, să am și timpul necesar pentru a adăuga câteva fotografii, deși pagina de impresii despre Heidelberg este chiar foarte bine ilustrată mulțumită celorlalți autori.

---

VIZUALIZĂRI: 5084 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI