De la Dunăre pe Via Garibaldi

TIPĂREȘTE

Era trecut de mijlocul anului 2015, și incă nu ne hotărâsem incotro să plecăm în concediu. De fapt, incă nu aveam fixată clar nici perioada in care vom merge.

Ne tot gândeam, ce să mai vedem, unde să mergem?

In Italia? – am fost anul trecut. In Grecia? – deși ne-a plăcut foarte mult, mai ales in insule (Zakynthos, Corfu și Creta), cele două săptămâni petrecute în Atena în anul 2011, cu manifestații de stradă și lacrimogene, ne-au făcut să ne ținem departe de Grecia pentru un timp. In Franța? – deși este locul unde aș merge in fiecare an, totuși, hai să mai vedem și altceva.

Ce-ar fi să mergem in Spania? – ne-am spus. Mai precis la Barcelona, un loc in care nu am ajuns și care era de mult pe lista noastră.

Și, pentru că, așa cum v-am mai spus nu prea ne place cu avionul, am urcat din nou în mașinuța noastră, și, la inceput de august, am purces la drum.

Ca să mai scurtăm din drum dar și pentru că nu ne prea ne place să mergem și la dus și la intors pe același traseu, ne-am gândit să luăm ferry-ul din Genova până in Barcelona.

Spre Genova, am plecat pe drumul cel mai scurt – prin Serbia – Croația – Slovenia și în final, Italia.

Deși mereu ne propunem să plecăm cât mai de dimineață, nu am reușit nici in acest an să plecăm inainte de ora 11.00 din București.

După aproximativ patru ore, am trecut foarte repede granița in Serbia pe la Drobeta Turnu Severin, și am pornit spre Belgrad, pe frumosul drum care șerpuiește pe deasupra Dunării.

Am mai parcurs acest drum de câteva ori, și de fiecare dată ni s-a părut la fel de incântător. Dacă pe partea românească a Dunării, drumul merge chiar paralel cu fluviul, pe partea sârbească, drumul este construit puțin mai sus, pe munte, de unde frumusețea Dunării la Cazane se vede in toată splendoarea ei. După ce am trecut pe lângă fortăreața de la Golubac, apoi prin Miljevic și Pozarevac, am ieșit pe autostrada spre Belgrad. Am reușit să ocolim orașul și să continuăm drumul spre Croația, mai precis spre Slavonski Brod, unde am innoptat.

A doua zi am continuat drumul spre Genova, de această dată mergând numai pe autostradă, prin Slovenia, intrând apoi in Italia pe la Trieste și continuând pe autostradă până la aproximativ 40 km de Genova. Ultima parte a drumului, este după părerea mea, și cea mai frumoasă, șerpuind pe lângă munte, trecând dintr-un tunel intr-altul, până pe Via Balbi din Genova, la hotelul Nuovo Nord unde ne rezervasem cameră.

După ce ne-am cazat, ne-am schimbat repede și am ieșit in oraș pentru o plimbare scurtă de seară. Am pornit spre Porto Antico, pe lângă Gara Piazza Principe de unde am coborât spre Via Antonio Gramsci, bulevard care merge paralel cu marea.

După cum mai spus, se inserase, și, nu ne simțeam prea confortabil pe străduțele din jurul portului, destul de animate cu o populație pestriță.

Am găsit un loc la una din terasele din jurul portului, și, după ce am băut o bere am plecat ușor spre hotel, lăsând pe a doua zi plimbarea prin Genova.

Ferry spre Barcelona pleca in următoarea zi din Savona abia la ora 23.00, așa că aveam o zi intreagă să ne plimbăm prin Genova și chiar să facem ceva plajă pe lângă Savona.

La lumina zilei orașul arăta altfel, regăseam Genova cea care mă fermecase cu cinci ani in urmă când o vizitasem prima oară.

Pentru că, așa cum v-am mai spus, hotelul nostru era pe Via Balbi, am pornit in explorarea centrului istoric al orașului de la Gara Piazza Principe, construită in anul 1860, una din principalele gări ale orașului, cu legături directe spre Torino, Milano sau Ventimiglia.

Via Balbi, se intinde de la Gara Piazza Principe până la Piazza della Nunziata, mărginind cartierul istoric al orașului. A fost proiectată și construită intre 1601 și 1618, de către Bartolomeo Bianco, la ordinul lui Stefano Balbi, reperezentantul familiei Balbi, o bogată familie de bancheri genovezi.

In prezent, pe această stradă se află multe hoteluri și restaurante alături de frumoase clădiri vechi, cum ar fi Palazzo Regale, construit intre anii 1643 și 1650 de familia Balbi. Palatul, mărit la sfârșitul sec. 17 și inceputul sec. 18 de familia Durazzo, adăpostește o colecție de lucrări ale unor artiști celebri (Van Dyck, Luca Giordano, Giovanni Barbieri sau Filippo Parodi). Este deschis vizitatorilor de marți până duminică, iar un bilet costă 4 Euro.

Tot pe Via Balbi se află și sediul principal al universității din Genova, iar in Piazza della Nunziata se află Basilica Santissima Annunziata del Vastato, construită pe locul unei vechi biserici aparținând Umiliaților (ordin religios din Lombardia sec. XII-XVI). Biserica, restaurată după distrugerile produse de bombardamentele din anul 1943, conține lucrări ale unor artiști genovezi celebri in sec. 17.

Dar nu numai frumoasele clădiri vechi sau cochetele hoteluri fac cunoscută această stradă. Via Balbi are și un renume negativ, aici având loc, la 8 iunie 1976, asasinarea lui Francesco Coco, procuror general al Genovei, ucis de către Brigăzile Roșii impreună cu doi oameni din escorta sa.

După ce am parcurs la pas Via Balbi, am intrat pe frumoasa stradă Via Garibaldi sau Drumul Regilor, așa cum a fost denumită de Madame de Stäel.

Via Garibaldi, proiectată special pentru construcția frumoaselor și impunătoarelor edificii aparținând unor familii de nobili genovezi, adevărate palate care mărginesc de o parte și de alta acestă stradă, a purtat de-a lungul timpului mai multe nume. De la Strada Maggiore, așa cum se numea in anul 1550 când a inceput constructia ei, numele i-a fost schimbat în Strada Nuova iar la sfârșitul sec. 18 in Via Aurea. Numele actual, Via Garibaldi, il poartă din anul 1882.

Pentru ridicarea palatelor care marginesc această stradă, familiile bogate ale vremii au angajat cei mai cunoscuţi arhitecţi şi artişti, printre care Bernardino Cantone, Bernardo Spazio sau Luca Cambiaso.

Sunt 13 incântătoare palate pe Via Garibaldi, construcții aparținând în trecut unora dintre cele mai bogate familii italiene și care adăpostesc in prezent locuințe private, muzee și galerii de arte, sedii de bănci sau de firme.

Deși am mai fost pe Via Garibaldi și la prima noastră vizită in Genova, nu am putut să nu o mai parcurgem incă o dată de la un capăt la altul, de la Piazza della Meridiana până in Piazza delle Fontane Marose.

E greu de spus care dintre aceste palate este cel mai frumos sau cel mai impunător.

Poate Palazzo Lercari-Parodi, construit in 1571 de Franco Lercari şi achiziţionat la mijlocul secolului 19 de Familia Parodi,

Sau, Palazzo Nicolosio Lomellino, construit intre 1559 şi 1565 de Giovani Battista Costello zis şi Bergamosco şi de Bernardo Cantone, edificiu cu o faţadă colorată in albastru pastel, cu decorațiuni și figuri mitologice. Palatul are o curte deschisă, cu o frumoasă terasă realizată de Domenico Parodi.

Nu poţi trece nepăsător nici pe lângă Palazzo Rosso (sau Palazzo Brignole –Sale) numit aşa datorită faţadei de culoare roşie, culoare caracteristică Genovei. Construit relativ mai târziu, in a doua parte a secolului 17, palatul a fost donat în 1874 de către familia Brignole oraşului Genova, iar din anul 1889 adăposteşte un important muzeu de artă, cu picturi ale unor renumiţi artişti europeni din sec. 15 şi 16.

Vis-a-vis de Palazzo Rosso este Palazzo Bianco, construit pentru familia Grimaldi. Palatul a avut mai mulţi proprietari, ajungând in final, ca şi Palazzo Rosso, in proprietatea familiei Brignole, care l-a donat şi pe acesta oraşului. Cele două palate formează un complex muzeal, cu o pinacotecă cu valoroase picturi şi opere ale unor artişti italieni, flamanzi şi spanioli.

Palazzo Rosso impreună cu Palazzo Doria-Tursi şi Palazzo Bianco incheie lista clădirilor de pe Via Garibaldi, pe care am părăsit-o trecând in Piazza della Fontane Marose.

După traversarea străzii XXV Aprile am ajuns la un alt punct important al genovei, in Piazza De Ferrari.

Situată în centrul orașului, in vechiul cartier Portoria, piața poartă numele lui Raffaele de Ferrari (om politic și bancher care a s-a născut și a trăit in Genova in sec. 19) fiind principalul centru comercial, financiar și economic al orașului. De aici pleacă unele din cele mai importante străzi ale orașului – Via XX Settembre și Via Dante.

Nu lipsesc nici palatele și clădirile impunătoare, găsind aici unele din principalele palate genoveze.

In Piazza De Ferrari se află Palazzo Ducale, a cărui construcție a inceput pe la mijlocul secolului 13 și a fost finalizată in secolul 16. Palatul are două intrări, una dinspre Piazza De Ferrari iar cealaltă dinspre Piazza Matteotti, și este in prezent muzeu și loc de desfășurare a unor evenimente culturale.

Tot in Piazza De Ferrari, plecând de la Palazzo Ducale in sens invers acelor de ceasornic, ajungem la Palazzo della Regione Liguria (fost Palat al Societății Italiene de Navigație) și la Palazzo del Credito Italiano, iar apoi la Palazzo della Nuova Borsa, care a funcționat ca bursă până in anul 1994.

Continuăm plimbarea in jurul pieții și găsim Palazzo dell' Academia Lingustica, construit de Carlo Barabino in 1831, azi sediul Academiei de Arte Frumoase și un muzeu de artă. In fața Academiei se află statuia ecvestră a lui Garibaldi, realizată de sculptorul Augusto Rivalto iar lângă Academie este Teatrul Carlo Felice, construit de același Barabino, distrus aproape in întregime de bombardamentele din cel de al doilea război mondial și reconstruit in anul 1991.

Dar, principalul punct de atracție al pieții și un adevărat simbol al orașului, este fântăna mare din centru, realizată din bronz in anul 1936 de Giuseppe Crosa di Vergagni.

Din Piazza De Ferrari, dacă mergi pe Via Dante ajungi la Casa di Cristoforo Colombo, casă in care a locuit celebrul explorator, aflată la mică distanță de Porta Soprana, una din cele cinci porți medievale ale orașului, construită in 1155 împreună cu zidul care apăra orașul de atacul piraților.

De această dată nu am mai fost la Casa di Cristoforo, ci am mers in Piazza Giacomo Matteotti, unde se află Chiesa del Gesu e dei Santi Ambrogio e Andrea și Catedrala di San Lorenzo, cel mai important lăcaș de cult și sediul Arhiepiscopiei din Genova. Catedrala, cu fațadă din marmură, cu dungi albe și negre, tipic genoveză, a fost ridicată in 1118 pe locul unei mici biserici din sec. 4 sau 5, iar fațada a fost finalizată la inceputul sec. 14.

Am pornit apoi pe labirintul de străduțe inguste, cu clădiri vechi, multe dintre ele aflate in curs de restaurare. Pe timpul zilei, toate aceste străduțe, unele nu mai late de un metru, au un farmec deosebit, fiind o adevărată plăcere să rătăcești un timp de-a lungul și de-a latul lor. Ceea ce nu e delor recomnadabil pe timpul nopţii.

Așa am ajuns in Piazza Banchi, unde se află biserica San Pietro in Banchi, construită in a doua jumătate a secolului 16 pe locul unei foste biserici care a ars in timpul războiului dintre guelfi și ghibelini.

Intr-un final, am ajuns in Porto Antico, unde am mai făcut o scurtă plimbare și câteva fotografii.

Aici, de un interes deosebit este Acvariul din Genova, cel mai mare din Italia și unul dintre cele mai mari din Europa. Nu am vizitat acvariul deoarece am făcut-o la prima noastră vizită, dar recomand cu căldură vizitarea lui. Este deschis zilnic iar un bilet costă 24 Euro pentru adulți și 15 Euro pentru copiii intre 4 și 12 ani.

Orele treceau și se apropia momentul in care trebuia să ne urcăm in mașină și să pornim spre Savona.

Au mai rămas multe locuri de văzut in Genova, dar ne-am promis că vom mai reveni in orașul dintre munte și mare.

Vă rog dacă se poate ilustrația muzicală de mai jos.

https://www.youtube.com/watch?v=jERzLseoAOM

---

VIZUALIZĂRI: 3518 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI