Seniori pe riviera ligurica: Genova si San Remo

TIPĂREȘTE

Am plecat din Bucuresti cu un Blue Air pe seara si am ajuns pe aeroportul Nisa pe la orele noua. Ia bagajele, strabate distanta de 50 km pana la hotel, am reusit sa ne cazam tarziu spre unsprezece noaptea. Drumul dintre Nisa si hotel este presarat cu tunele strapunse in munte. Dealtfel pe toata Coasta de Azur ca si pe Riviera ligurica soseaua intra si iese din maruntaiele muntilor uneori dupa cateva sute de metri, alteori dupa cativa kilometri. Unul din turisti a numarat 70 de tunele intre Nisa si San Remo, nu stiu daca asta e cifra exacta, in orice caz au fost cu zecile pe o distanta de 55 km. Sa nu uit: granita dintre Franta si Italia este intr-un tunel, la mijlocul lui. In Franta peretii tunelelor sunt negri, in Italia albi.

Excursia fiind pentru pensionari se presupunea ca media de varsta sa fie 60-65 de ani. Nici vorba. Romanul se descurca in orice situatie: erau cupluri de 30-35 de ani venite cu parintii si tinere de 25 insotite de cate un cavaler tomnatic, oricum, ca totdeauna eu si sotul eram senatori de drept. In privinta programului, se vizita cate trei ore jumatate un oras insotiti de ghida care ne alerga trap-galop destul de repejor. Urma o ora libera pentru masa in care noi gustam ceva ultrafrugal, din centru luam un mini-car si cu 5-10 eu faceam un tur al orasului de 45 de minute. Asa ne si odihneam dar si fixam ce vazusem mai devreme cu ghida. Grupul a fost civilizat si nu a intarziat nimeni la ora de adunare.

De ce v-am scris toate aceste amanunte voua care sunteti glob-trotteri tineri si faceti excursiile pe cont propriu cu masina voastra, trenul sau avionul? Pentru ca formula pentru seniori are si multe avantaje cum ar fi pretul foarte scazut, apoi ghidul care teoretic le stie pe toate si-ti poarta de grija sa nu te ratacesti, hotel de patru stele, demipensiune, autocar la scara si nu ai grija pentru traseu sau cazare. Este o oportunitate si o comoditate pentru cei care au implinit sau vor implini varsta de 55 de ani (macar unul din cuplu) sau care vor sa-si indemne parintii sa nu mai stea acasa cat se mai pot deplasa. Pentru a prinde o destinatie buna intr-o luna acceptabila (oferta e valabila intre octombrie si mai) trebuie sa te inscrii si sa dai aconto cu multe luni inainte. In intervalul dintre inscriere si excursia propriuzisa se pot intampla multe tie sau a lor tai. Am luat o asigurare storno in valoare de 2% din costul excursiei ca sa se poate returna banii in caz ca din motive serioase si probate nu asi mai fi putut pleca. Am facut si o asigurare de sanatate pe zece zile in caz ca acolo s-ar intampla ceva. Multe firme nu asigura persoanele in varsta de peste 65 de ani iar altele te asigura pentru o suma f. mare, de ex. 50000 eu, pretizandu-ti peste 200 RON. Asigurarea de sanatate nu e legata de firma cu care faci excursia ci de pretentiile si conditiile firmei de asigurari. Am gasit o asigurare de 40 RON care acopera costul tratamentului pentru o entorsa, fractura, indigestie ca doar nu te duci cu seniorii sa-ti faci implanturi cu dinti de portelan sau lifting la fata.

Intr-una din diminetile sejurului nostru la hotel Castellaro Resort Club v. aici vezi impresii am plecat spre Genova, distanta de cca 180 km parcurgand-o in trei ore. Drumul in intregime a urmat Riviera ligurica fiind presarat cu zeci de tunele. Aceleasi si aceleasi privelisti incantatoare: marea de un albastru intens (seara la intoarcere fiind innorat devenise cenusie), aceleasi coame ale Alpilor Maritimi care se prabuseau pe tarm, aceleasi plaje inguste cu pietris si fara nisip, aceleasi sate cocotate pe stanci, construite in cuib de vulture sau desfasurate pe cornise in stup de albine, aceleasi campanile inalte ale bisericilor care straluceau in razele soarelui. Autocarul a oprit in dreptul portului vechi intesat de iahturi scumpe. In departare se vedea farul genovez numit Lanterna inalt de 120 m si care a fost construit in jurul anului 1540. Inca de la primii pasi am dat cu ochii de o corabie enorma de lemn, ancorata parca acolo de sute de ani. “E corabia piratilor” spuse un turist. “E a lui Cristofor Columb” zise altul. Povesti. Ghida ne-a spus ca galionul Neptun fost construit pentru filmul Piratii a lui Roman Polanski (1986) si parasita in port dupa terminarea filmarilor. Dealtfel pe prova ei se odihnea un Neptun de lemn destul de grotesc, ultra vopsit si de o lipsa totala de bun gust. Nu a fost timp de Acvarium care necesita multe ore de vizitat. Excursiile pentru seniori se axeaza pe turul pietonal al centrului istoric si vizitarea unor biserici sau catedrale.

Dupa ce am trecut pe sub doua autostrazi suspendate am luat-o dealungul strazii XX Settembre indreptandu-ne spre centrul istoric al Genovei. Genova a figurat ca si capitala a culturii europene in 2004. Privind cladirile opulente din care multe palate baroce, am urcat spre adevaratele obiective turistice ale orasului; spun ca am urcat, pentru ca Genova e construita ca un amfiteatru desfasurat in inaltime. Refac traseul din vizionarea pozelor pe care le-am facut: primul palat pe care l-am admirat este Palazzo San Giorgio sau vechea primarie construita in 1260. Din 1450 a devenit sediul uneia din cele mai puternice banci din Europa, Banca di San Giorgio, prin care s-au finantat toate activitatile comerciale si maritime ale Genovei. Puternicii bancheri genovezi imprumutau cu aur pe toti regii Europei si astfel orasul a avut perioada sa de glorie in sec. XVI, numit secolul genovezilor. In Palazzo San Georgio a fost inchis pentru cateva luni in 1297 Marco Polo. Acesta a cazut prizonier intr-o lupta navala dintre venetieni si genovezi. In celula el a dictat Il Milione, povestirea calatoriei lui in Asia. Biserica San Pietro in Banchi colorata cu brauri de piatra de culoare roz alternativ cu alb a fost ridicata in 1570 ca multumire pentru crutarea orasului de o epidemie care facuse ravagii. Este singura biserica la parterul careia se afla o serie de magazine de amintiri, chiria perceputa acestora servind la finantarea bisericii. Mergand mai departe am intalnit la intersectiile unor strazi altare construite pe peretii cladirilor cum sunt Madona cu Pruncul si Iisus pe cruce. Catedrala San Lorenzo surprinde prin alternarea culorilor alb si negru cu care este placata. Este o catedrala impunatoare pazita de doi lei de piatra pe marginile scarii de acces, are trei usi cu sculpturi gotice dar din pacate pierde din monumentalitate fiind inghesuita intre alte cladiri. Construita in sec. XII, detine in Trezorerie tava pe care a fost pus capul Sf. Ioan Botezatorul cat si cenusa acestuia. Interiorul bisericii este decorat cu picturi religioase cu tematica. Pe via Balbi am vizitat vechea Biserica iezuita unde deasemeni ni s-a permis fotografierea in interior. Palazzo Ducale a fost construit in sec. XIV ca resedinta a ducilor genovezi. A fost distrus si reconstruit de mai multe ori, ultima data in anii 90, astfel incat astazi este o constructie destul de noua care nu aminteste de palatele dogilor. In el se tin spectacole, expozitii si alte evenimente culturale. Piazza Ferarri este renumita datorita fantanii arteziene imense circulara inconjurata de palate. In apropierea ei este teatrul Rege Carlo Felicein fata caruia se afla statuia sa ecvestra.

Drumul ne-a indreptat spre Chestra Sant’Andreea formata dintr-un careu de coloane albe de piatra inconjurat de o vegetatie superba. Am ajuns la casa in care se spune ca s-a nascut Cristofor Columb pe care cu totii am fotografiat-o. Biserica de la cativa zeci de metri nu mai conta. Ghida ne-a scos din reverie si n e-a spus ca aceasta casa e mai noua, e din sec. XVII dar a fost ridicata pe locul adevaratei case a lui Columb distrusa intr-un bombardament naval. Alaturi de casa lui Columb se afla Porta Soprana plasata intre doua turnuri. In Evul Mediu era una din portile de intrare in oras. In continuare am strabatut strada Garibaldi, numita in trecut Via Nuova pentru ca deschiderea ei din anul 1500 reprezenta o noutate in acele vremuri. Aici, in secolul genovez au fost construite palatele nobililor cum ar fi Palazzo Bianco, Palazzo Rosso, astazi muzee. Strada este ingusta si intunecoasa dar dealungul ei poti admira cladiri cu zabrele groase la ferestre pe frontispiciul carora sunt etalate blazoanele familiilor nobiliare. Am patruns in curtea interioara a palatului Lamellino: doi titani puternici de piatra strajuiau intrarea; intr-o alta curte erau expuse statui antice. Reveneai in prezent observand masinile de lux parcate pe dalele de marmura ale acestor curti. Am trecut de galeria Garibaldi si coborand spre port am intalnit un turn de piatra in care se afla Tribunalul; am mai aruncat un ochi spre asa zisa corabie a lui Cristofor Columb si am luat autocarul in directia San Remo.

Dupa amiaza timpul incepuse sa se strice si printre rafalele de ploaie si vant am facut un tur panoramic al “orasului florilor” Dealtfel in toata regiunea in care pamantul nu e propice culturilor agricole, inafara turismului, cultivarea florilor este sursa principala de venit a ocalnicilor. Chiar si autostrada A10 care leaga Genova de Ventimiglia si strabate Liguria pe o lungime de 158 km se numeste Autostrada dei Fiori. Am vazut prin geamurile siroite de ploaie ale autocarului parcul si vila Nobel unde si-a petrecut ultimii ani ai vietii inventatorul dinamitei (fara de care nu s-ar fi putut strapunge zecile de tunele de pe Riviera), Catedrala San Siro, parcul si vila Ormond, Piazza Cassini cu chiesa di Santo Stefano pe care am vizitat-o, cazinoul si teatrul Ariston. Am avut noroc ca intr-o pauza de ploaie am vizitat Citta Vecchia, cu stradute stramte in panta, locuinte cu un etaj sau doua ingramadite si strapunse de bolti, cu mici piatete si statui- un Castellaro reprodus la o scara mai mare. In varful dealului strajuieste sanctuarul Madonei della Costa. Orasul e micut cu numai 60000 de locuitori dar a devenit celebru datorita Festivalul cantecului italian. Acesta a debutat in 1951 si s-a desfasurat timp de 25 de ani in sala de bal a cazinoului municipal. Sala devenind neincapatoare pentru multimea de spectatori ai marelui eveniment, din 1977 festivalul se tine in teatrul Ariston. M-as fi asteptat ca Ariston sa fie mai impunator. Ei bine, nu! E ca un cinematograf de cartier impopotonat cu reclamele si banerele spectacolelor obisnuite. Sanremo mi-a adus in memorie noptile din tineretea mea cand lipita de televizorul alb-negru Temp 6 urmaream Festivalul care se transmitea si la noi in direct. Am fost emotionata cand pe caldaramul din fata tratrului Ariston am vazut zeci de placute inscriptionate cu numele castigatorilor. Domenico Modugno a castigat premiul de interpretare de patru ori apoi Claudio Villa, Toto Cutugno, Giulola Cinquetti, Iva Zanicchi, Al Bano&Romina Power, Ricchi& Poveri, Eros Ramazotti sunt nume ale caror slagare se fredonau si pe strazile Bucurestiului si despre care cei mai multi dintre voi nu a auzit. Cu timpul, dupa anii ‘80 influenta canzonetelor a scazut si pe planul intai au trecut Beatlesii, Elvis si Queen. Incheind capitolul “sapaturi arheologic” ne-am indreptat spre piata Cassini unde ne astepta autocarul.

---

VIZUALIZĂRI: 6980 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI