De vazut, de vizitat... obligatoriu in Geneva (daca placerile pot fi obligatorii)

TIPĂREȘTE

Muzeul ceasului din Geneva - sau ceasornicaria ridicata la rang de arta

Cu toate ca la plecarea catre Geneva ne propusesem sa vedem o serie intreaga de muzee, intamplarea a facut sa ne limitam doar la doua... Muzeul Crucii Rosii si Muzeul Ceasului Patek-Philippe, daca e sa nu luam in considerare sediul ONU... caci, drept vorbind, acela nu este un muzeu...

Muzeul ceasului Patek-Philippe... este, dupa parerea mea, un must see al Genevei. Este situat in cartierul... nu e deloc greu de ajuns acolo, sunt cateva autobuze si tramvaie care traverseza zona... e la doar doua statii de Belle Air, considerat punctul central al orasului.

Intrarea se face pe o usa somptuoasa, inr-o cladire cu aer clasic, situata pe o staduta perpediculara pe artera principala... pe strada sunt tablite indicatoare ce te conduc catre muzeu.

Sunt trei etaje de exponate unice... si cuvantul nu este deloc unul hazardat.

Muzeul reflecta activitatea de peste un secol si jumatate a uneia dintre cele mai celebre fabrici de ceasuri elvetiene... e un periplu al evolutiei ceasului de-a lungul diverselor curente, de la infiintarea atelierului si pana in prezent.

In plus, sunt expuse ceasuri de exceptie din intreaga lume, ceasuri-bijuterii, ceasuri-obiecte de arta ce au insotit evenimentele istorice, din evul mediu si pana azi.

Ni s-a cerut sa lasam bagajele in seif, inclusiv aparatele de fotografiat... fotografiatul si filmatul sunt, cu desavarsire, interzise.

Se urca pe scara sau cu liftul... accesul la lift nu e deloc restrictiv... poate pentru ca muzeul nu este aglomerat.

La primul nivel sunt prezentate masinariile ce stau la baza fabricarii ceasurilor, si, dupa cum banuiam, procesul tehnologic nu este deloc unul simplu.

La primul etaj, printre primele ceasuri ale fabricii Patek Phillipe sunt expuse piese de mobilier ce au apartinut fondatorilor... Patek, un ceh naturalizat in Elvetia in secolul al XIX-lea si Philippe, un elvetian.

Primele ceasuri fabricate acolo isi au locul lor de cinste... nici nu imi inchipuiam ca fantezia umana poate atinge astfel de cote, cand vorbim de un obiect atat de banal care este ceasul.

Cuvantul banal nu are insa ce cauta in muzeul Patek-Philippe... nu poti descrie cu un astfel de cuvant nici macar scara ce urca la etajele superioare.

Sunt doi parametri pe care acesti artizani ai ceasornicariei i-au modificat de-a lungul istoriei... infatisarea ceasului si mecanismele, respectiv functionarea acestuia.

O sa fiti uimiti sa vedeti ceasuri din aur, email si perle, al caror capac e pictat cu portretul diverselor personaje istorice... Lordul Buckingham, Napoleon, sau Ana de Austria... Portretele miniaturale sunt pictate pana in cel mai mic detaliu, iar perlele sunt perfect egale, alcatuind un cerc perfect in jurul chipurilor istorice.

Din epoca aceea vin si cesuri incastrate intr-un pistol in miniatura... sau ceasuri pentru partidele de vanatoare, ale caror laitmotiv este sageata. Vedem ceasuri ascunse intr-un inel, ceasuri purtate pe post de brose opulente. Nici unul dintre exponate nu e din materiale uzuale... majoritatea sunt din aur, incrustate cu pietre pretioase si perle. La mare pret sunt ceasurile cu diamante... nu stii ce sa admiri mai intai... casul sau diamantele ce il incadreaza...

Dar valoarea ceasurilor nu este data numi de materialele componente... niciunde nu am vazut mestesugul ceasornicariei ridicat la nivel de arta ca in acest muzeu.

Ingeniozitatea ceasornicarilor a trebuit sa faca fata tendintelor fiecarei epoci in parte... astfel, au trebuit incadrate ceasurile in diverse structuri.

Sunt ceasuri incastrate in medalii, ceasuri patrate... Cele mai spectaculoase sunt ceasurile create aici pentru bogatii Orientului inca din evul mediu... de pe vemea sultanilor... colivii de aur in interiorul carora sunt introduse ceasuri, functionand simultan cu cantecul unor pasari artificiale ce salasuiesc in aceste colivii nepretuite. Am avut setimentul ca povestile din „O mie si una de nopti” nu sunt doar povesti... ca realitatea poate depasi uneori fictiunea.

Apoi, ceasurile incep sa sa devina obiecte practice, mereu la indemana... sunt fabricate ceasurile legate de jiletca printr-un lant, si in final... apare marea revolutie... ceasurile de mana.

In timp, sunt incorporate in ceasuri busole, barometre, higrometre... un ceas incepe a semene cu panoul de comanda a unei fregate... totul in scopul eficientizarii si functionalitatii maxime.

Fiecare vitrina e un prilej de copilareasca uimire, fiecare piesa in parte e un strop colorat de neasteptata incantare... nu veti regreta nici o clipa vizitarea unui astfel de muzeu. Veti intalni acolo o proiectie spectaculoasa a celui mai popular obiect al vietii noastre cotidiene... ceasul.

Piata de antichitati

In imediata vecinatate a Muzeului ceasului, sambata, apare din senin, o imensa piata ambulanta, numita piata de antichitati.

In acceptiunea generala a cuvantului, antichitati inseamna obiecte vechi si de valoare... pentru elvetieni cuvantul pare a avea un inteles mai larg... acela de lucruri vechi... ca sa nu zic vechituri.

Ma asteptam sa vad obiecte cu o vechime de cel putin 50 de ani, cu incarcatura artistica deosebita... dar realitatea a fost cu totul alta... vanzatorii de ocazie pareau ca si-au adus spre vanzare tot ce aveau mai vechi prin casa, de la pantofi uzati la nasturi si materiale textile.

Totul iti este infatisat privirii insirat pe masute, sau, cel mai frecvent, pe paturici intinse direct pe trotuar. Daca va lipseste ceva din casa si sunteti dispusi sa cumparati la mana a doua, ati gasit locul potrivit. Vreti un aspirator, un uscator de par sau o tigaie? ... daca aveti rabdare sa inspectati cele cateva mii de metri patrati ai pietei le veti gasi cu siguranta...

Vreti un bufet, o masa sau un sezlong? Tot acolo trebuie sa mergeti.

Problema e ca excedentul de obiecte de duzina te impiedica sa gasesti obiectele cu adevarat deosebite... mi-as fi dorit mult sa am rabdarea necesara pentru asa ceva, dar nu am avut-o. Preturi? Mult mai mici decat cele din magazine, desigur, si intotdeauna negociabile... Garantia pentru autenticitate? Cine isi doreste asa ceva cand cauta un chilipir? Cert este ca piata e plina de vizitatori, posibili clienti, cu atat mai mult cu cat este recomandata ca obiectiv turistic de catre pliantele de pe la hoteluri.

Lumea aceea pestrita se dizolva insa, la ora 14, cand piata dispar, ca prin farmec, iar in parculetul care o gazduieste raman doar jucatorii de petanque, inca o dovada a influentei franceze... a cata? asupra unui oras-emblema a Elvetiei... orasul Geneva.

---

VIZUALIZĂRI: 8044 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI