Finlanda

TIPĂREȘTE

Țara fără hoți

Privit dinspre cer, desenul proporţionat al pădurilor ce armonizează graniţa ascuţită a holdelor transilvănene, retrocedate localnicilor în trepte, dă impresia unei expoziţii de secvenţe, când rotative, când pătrate, cu nuanţe galben-verzui, dirijate de lumina soarelui de august. Curând, apare gulerul alb al Carpaţilor cu firicele lucioase de apă şi hăuri alpine la fel de spectaculoase ca şi cele din Munţii Stâncoşi ai Americii. În zonele de turbulenţă masivă, norii parcă îţi alunecă de sub picioare, lăsând în urmă gropi, gata să te trimită într-un abis fără speranţă. Anticii spuneau că a trăi cu picioarele pe pământ înseamnă a avea certitudini. În rest, aer, apă şi multe îndoieli.

Un prim popas la Budapesta. Zâmbetul comercial şi mirosurile rafinate de parfum te aduc în anticamera Europei….

Apropierea de Peninsula Scandinavică, în care oamenii îşi rotesc propriul fus orar până la o medie de 83 de ani de viaţă, cu un Moş Crăciun ce îi lasă pe spiriduşii mitologiei nordice să-şi facă liniştiţi de cap pe deasupra miilor de insule albe sau verzi, încercuite de ape de culoarea cristalului şi pline de păduri neatinse nici măcar de vreun vajnic viking, te încântă şi te inspiră în aceeaşi măsură. Pluteşti, ore în şir, printr-un tunel al propriilor imagini despre o parte a Terrei încă necunoscută nouă, celor îngrădiţi de civilizaţia urbană.

Ajung pe 1 august, ora 18.00, acelaşi timp cu cel de acasă, în aeroportul din Helsinki - o lume cât se poate de reală ce păstrează coregrafia mişcărilor europene, dar cu un tonus mult mai ridicat. Această caracteristică este definitorie pentru toată peninsula nordică. Surprinzător sau nu, finlandezii nu se înscriu în tipologia gigantică a confraţilor scandinavici - au înălţimea medie şi, chiar dacă sunt mai economi în limbaj, îţi oferă informaţii într-o engleză admirabilă. Cât priveşte propria lor limbă, de origine hungro-finică, aceasta păstrează doar intonaţia limbii maghiare. Numărul mare de vocale, însă, te face să trăieşti cu iluzia că surprinzi frânturi de conversaţie în limba română, un fel de amăgire ce te urmăreşte pe toată perioada şederii în Finlanda.

Finlandezii, primii locuitori care ocupau teritoriul nordic de pe lângă Marea Baltică şi o parte din Cercul Arctic, încă de pe vremea romanilor, constituie, fireşte, grosul populaţiei ţării, urmaţi de minoritarii suedezi. ruşi, estonieni sau rromi. În afara rromilor veniţi din România, toleraţi mai uşor decât în alte părţi ale lumii, emigranţii somalezi monopolizează, în media locală, toate relele secolului. Chiar din prima zi aflu că un rrom de origine română a făcut cap de afiş în presă, după ce s-a angajat la un atelier de tinichigerie din Helsinki - un exemplu demn de urmat şi de alţi “căutători de aur” pe care aveam să-i întâlnesc în celelalte două ţări scandinavice.

Voi poposi doar pentru câteva zile în „Ţara fără hoţi”, o ţară în care nivelul civic al finlandezului este atât de ridicat, încât, în mod garantat, orice obiect pierdut pe stradă sau într-un loc public poate fi recuperat la birourile de „Lost Property” (Bunuri personale pierdute), aflate în gări, staţii sau în perimetrele aglomerate ale capitalei. Oare să fie un mit pe cale de dispariţie? Oricum, este vorba despre o stare de normalitate greu de exportat în multe ţări europene. Mă grăbesc să-mi readun forţele și să-mi stabilesc un plan rezonabil pentru a descoperi la pas Helsinki, cu un rucsac și cu un aparat foto.

Se spune că starea de optimism, ca şi fericirea, ridică mult productivitatea economiei şi, implicit, ţările cu un produs naţional brut de fericire crescut au cel mai evoluat nivel de trai. De asemenea, se crede că şi capacitatea de economisire lunară ar spune multe despre prosperitatea unui popor.

Dacă cinstea proverbială şi buna dispoziţie a finlandezilor îţi creează un sentiment reconfortant - o stare de normalitate într-o ţară normală, la urma urmei. Nu acelaşi sentiment îl trăieşti în faţa preţurilor. Cu excepţia mâncării, îmbrăcămintea, costul caselor, al chiriilor sau al vehiculelor nu sunt deloc accesibile turistului care călătoreşte “pe buget”. Pentru finlandezul de rând, însă, cu un salariu mediu de 2000 de euro

pe lună, lucrurile stau mult mai bine. Chiar dacă alocaţia este de doar 150 euro pentru un copil, iar taxa TVA este de 20%, cetăţeanul poate economisi, lunar, aproape jumătate din salariu. Sumele reinvestite nu se impozitează, iar statul ajută populaţia dezavantajată, formată îndeobşte din emigranţi, cu locuinţe confortabile, ajutor social şi şcolarizare gratuită. Cum 30% din forţa activă de muncă e reprezentată de emigranţi, toleranţa este o literă de lege, la fel cum se poate spune despre munca îndârjită sau mersul la saună.

Din 1995, când Finlanda se alătură Comunităţii Europene, subvenţiile au fost îndreptate către agricultură sau către întreprinderile mici şi mijlocii. Aceste măsuri, dirijate de Partidul Social Democrat, ce domină de mulţi ani viaţa politică din această ţară paşnică, au dus nu numai la consolidarea clasei de mijloc, ci şi la crearea celor mai mici diferenţe de salarii din toată Europa. Finlandezii se mai mândresc ca fiind prima ţară din Europa care a garantat dreptul femeii la vot, încă din 1906. Mai mult, doamna Tarja Halonen, o remarcabilă luptătoare pentru drepturile omului, câştigă două mandate prezidenţiale în 2000 şi 2006.

Pe stradă sau în magazinul Stockman, cel mai aproape de omul de condiţie medie, finlandezul te priveşte în ochi şi te salută cu „Hei!”, însoţit de un zâmbet sincer şi deschis. Vine plin de tonus la locul de muncă şi, după tradiţia vikingă, acoperă distanţe mari în concedii. Când aud de România lui Dracula, tinerii se entuziasmează. Unii îşi amintesc de Festivalul Medieval de la Sighişoara, de Sibiu, Braşov, dar şi de ospitalitatea românilor. Mi se spune că litoralul românesc a revenit, acum, în 2012, în actualitate, mai cu seamă prin preţurile promoţionale.

După ce începi să cunoşti finlandezul mai bine, constaţi că, totuşi, duşmanii lor istorici declaraţi sunt suedezii, foştii lor stăpâni de 1.000 de ani, pe care fiecare finlandez doreşte să-i depăşească, cel puţin economic. Aşa cum aveam să aflu, glumele amare pe seama vecinilor fac deliciul petrecerilor, la toate cele trei popoare scandinavice. Într-un bar, un tânăr m-a întrebat cum poţi scufunda o corabie suedeză. Mi-a dat şi răspunsul pe loc: “Punând-o în apă, pur şi simplu”…..

Firma Nokia, prezentă aproape la fiecare clădire mai impunătoare, îţi reaminteşte că este sută la sută finlandeză. Îţi mai spune cum un popor mic, cu idei ingenioase, poate să cucerească o întreagă lume civilizată, într-o eră a comunicării, în care orice întârziere echivalează cu pierderea unui timp istoric.

---

VIZUALIZĂRI: 1254 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI