O zi în Fès

TIPĂREȘTE

Scriu articolul de față pentru a da curs unei rugăminți.

Credeam că nu am prea multe de povestit despre Fès. Prin urmare, am citit întâi ce au povestit alții și... surpriză 😊: am ajuns prin unele locuri în care cei care au stat mai mult în oraș nu au fost. Așa că am căpătat curaj. Și, pe măsură ce am înaintat cu scrisul, a început chiar să-mi placă subiectul!

Spun de la bun început: am stat prea puțin aici, nu am reușit să cunosc așa cum trebuie orașul. Nu am citit prea mult despre istoria lui, iar pentru Fès asta ar fi fost esențial: e printre cele mai vechi și cea mai importantă dintre așezările întemeiate de arabi. Prin urmare, am admirat obiectivele esențiale fără a le corela cu nimic. Nu am citit prea mult nici acum, pentru a scrie articolul. Mai jos găsiți doar descrierea unui traseu și jurnalul unei zile de vacanță.

Vă propun să înaintați cu lectura privind, în paralel, imaginile atașate.

P1: Am făcut poza din mașină, la vreo zece kilometri înainte de intrarea în oraș, pentru a reține faptul că toate șoselele din Maroc sunt străjuite, atât pe stânga, cât și pe dreapta, de felinare plantate din zece în zece metri. Cum se bagă în România o groază de bani în borduri, la fel se procedează cu felinarele în Maroc. Și nu vă gândiți că luminează noaptea: în afara orașelor e întuneric beznă (cel puțin, așa a fost pe unde și când am trecut noi). Bordurile stau cuminți șase luni, până când „trebuie” înlocuite nu cer de mâncare; felinarele consumă non-stop. Sau nu 🤕, în cazul de față. Bine că există!

P2-P9: Am ajuns în Fès pe la cinci după amiază. Mai aveam o oră până la căderea soarelui și am folosit-o pentru a admira orașul vechi de sus. Pe Av. des Mérinides există mai multe puncte de belvedere. Citisem că cea mai frumoasă priveliște ar fi de la Tombeaux Mérinides, mormintele sultanilor berberi care au avut capitala la Fès în secolele XIII-XV, contribuind mult la dezvoltarea orașului (majoritatea obiectivelor pe care le-am vizitat a doua zi li se datorează).

Doar că noi am găsit un loc de parcare în zona unuia dintre sediile Université Al Quaraouiyine, câteva sute de metri înainte de Borj Nord, unde pe hartă e marcat un alt punct de belvedere. Prin urmare ne-am mulțumit cu ceea ce am reușit să admirăm de acolo. Și nu am fost dezamăgiți, medina a fost la picioarele noastre, în lumina asfințitului. Păcat că nu puteam să identificăm clădirile pe care le vedeam, abia a doua zi aveam să ne lămurim cât de cât. În cazul în care stați în Fès mai mult timp, urcați pe deal în a doua parte a vacanței.

P10-P11: Sunt făcute în zona Place de la Fiat, la capătul Av. Hassan II, bulevardul „de fală” al orașului nou. Cum mergi spre est, către medina, din piață se deschid două drumuri: cel din dreapta este Boulevard Allal El Fassi (și chiar la începutul său se găsește Borj Fès, mall-ul principal), iar cel din stânga este Av. Moulay Youssef, pe care am mers noi. Pe mâna stângă a acestuia se află stadionul (nu se vede bine de la stradă), apoi începe o mare zonă înconjurată de ziduri, care pe hartă se remarcă prin faptul că e verde. Și da: într-un oraș arid, dincolo de ziduri se poate observa o vegetație bogată.

P12-P17: Tot acest teren împrejmuit aparține familiei regale: aici se află Palatul Regal, Agdal (grădinile), un teren privat de golf și tot ce vă mai puteți închipui. Evident că nimeni dintre muritorii de rând nu are acces aici, dar ni se permite să facem poze în fața Porții monumentale a palatului. E și ăsta un pas înainte, în vreo două review-uri mai vechi am citit că, acum 10+ ani, nu era voie nici măcar atât.

În P14 vedem Bab al-Amir (Poarta Comandantului), construită în secolul al XVII-lea. În spatele ei este Cimitirul evreiesc și, în continuare,

P18-P20 – fostul Cartier evreiesc, în care am intrat și noi. Strada arată foarte interesant, păcat că am găsit toate ușile închise. Cred că, la altă oră, în spatele acestor uși am fi descoperit o mulțime de prăvălii. Închisă era și Sinagoga; citisem că se poate urca pe acoperiș, să vezi cimitirul. Rămâne pe altă dată.

Cartierul evreiesc se termină la Bab el-Semmarin (P21); dacă treci de aceasta, ai intrat în Fès el-Bali, medina din Fès. E cea mai mare medină din lume, încă este locuită de peste o jumătate de milion de oameni. Nu e la fel de fermecătoare ca cea din Marrakech, dar – după cum ne informează ghidurile 😉 – este mult mai autentică.

P21-P26: Această parte a medinei (cea din spatele Palatului Regal) este destul de bine organizată, cu străzi relativ largi, magazinele fiind aliniate de ambele părți. Clădirile par destul de solide; spațiile de la parter sunt destinate afacerilor, în timp ce etajul este spațiu privat. Am ieșit destul de repede din această zonă și am ajuns într-o

P27-P31: surprinzătoare grădină publică, neanunțată de nimic și nemarcată prea clar pe hartă, Jardin Jnana Sbil. Am remarcat mai ales aleea centrală, încadrată de palmieri falnici, precum și fântânile superbe.

P32-P34: Odată ce am trecut de Bab Chems (Poarta soarelui), am intrat în Place Boujloud. Mi s-a părut aproape la fel de mare ca celebra Jemaa el-Fnaa, dar nu se compară sub nicio formă cu aceasta. Piața din Marrakech este vie, plină de oameni (și de tot felul de animale), are vibe. Piața similară din Fès este moartă, cel mult vezi pe bănci elevi care învață la școlile din vecinătate (am întâlnit și noi). Înțeleg că se animă după meciurile de fotbal, aici fiind punctul de adunare a suporterilor. Iar marocanii au echipe grozave, și cele de club, cât mai ales naționala.

Aici ne-a prins ploaia, care a continuat timp de vreo patru-cinci ore. Nu a plouat tare, a fost doar sâcâitor și enervant. Oricum, bine că nu a început mai devreme: prin Bab Boujloud am pătruns în Fès el-Bali – partea a doua 🙃, partea principală a medinei. Aici am mai găsit câte o streașină, am intrat prin magazine, am vizitat ceea ce aveam planificat, așa că ploaia nu ne-a deranjat prea tare.

P35-P37: Médersa Bou Inania. În seara precedentă constataserăm că, în tot Fès-ul, există doar două minarete care să se înalțe deasupra acoperișurilor. Primul dintre ele este la doi pași de Bab Boujloud, și se vede frumos prin poartă la intrarea în medina (P36); de vede și din interior, dacă privești înapoi, de-a lungul străzii (P38).

Médersa (sau madrasă, mai englezit) înseamnă școală coranică. Nemusulmanii nu au acces în așezămintele de cult funcționale din Maroc (excepție: Moscheea Hassan II din Casablanca), dar cele istorice sunt deschise ca muzee, se vizitează cu bilet. Pentru mine, reperul rămâne Médersa Ben Youssef din Marrakech, dar mi-au plăcut și cele două din Fès în care am intrat.

Cea de aici a fost înființată în 1350 și a funcționat și ca „moschee de vineri” . Este relativ mică; are o curte frumoasă, cu fântână în centru, dar noi am stat mai mult lipiți de ziduri, să ne ferim de ploaie. Am rămas cu imaginea ceasului cu apă de pe fațadă (P35), al cărui principiu de funcționare nu l-am priceput, care a folosit vreme de secole pentru determinarea orelor de rugăciune.

P38-P50: Lungul drum spre centrul medinei, acolo unde sunt concentrate majoritatea locurilor de interes pentru turiști. Din cauza ploii, am intrat în numeroase magazine (bucuria cuiva 😈). Unul dintre noi a plecat cu un rucsac de piele pe care încă îl mai folosește, și am mai luat diverse alte minuni.

Strada pe care am mers, așa-numita stradă principală, e lată de trei-patru metri; din ea se desprind, către stânga și către dreapta, alei laterale de unu-doi metri lățime, multe dintre acestea fiind fundături. Medina este un adevărat labirint, nu trebuie să te abați cu niciun chip de la drumul drept. Aceasta, după aproape doi kilometri, este tăiat de unul transversal; în acest loc sunt aglomerate cele mai importante obiective.

P51-P66: Médersa al Attarine este cu mult mai frumoasă decât cea de la intrarea în medina. Fiecare colțișor este acoperit cu sculpturi în lemn, stucaturi din ipsos și pardoseli cu plăcuțe zellige, toate fiind lucrate manual, cu un nivel de măiestrie pur și simplu incredibil.

Este ridicată în 1320 și își trage numele de la Souk al-Attarine, piața de mirodenii și parfumuri aflată alături. E organizată în jurul unei curți interioare bogat decorate; tot jos este mica sală de rugăciune. La etaj sunt camerele de dormit ale elevilor.

De la etaj, prin ferestrele cu obloane sculptate, se pot admira acoperișurile clădirilor învecinate: Médersa al-Saffarine, Mausolée de Moulay Idriss II și Al Quaraouiyine.

Médersa al-Saffarine are cel de-al doilea minaret înalt din Fès. Mausolée de Moulay Idriss II, cel cu acoperiș verde, adăpostește mormântul fondatorului orașului (sec. IX), considerat sfânt (trupul său a fost găsit nedescompus la patru sute de ani după moarte). În sfârșit, Al Quaraouiyine este cea mai veche universitare din lume: funcționează neîntrerupt începând din sec. X.

P68-P69: sunt imaginile pe care le-am putut surprinde prin poarta Al Quaraouiyine. Am citit prin diferite locuri că e cel mai important obiectiv din Fès, că are o bibliotecă impresionantă, o curte splendidă, că e de neratat. Sunt sigur că așa este, însă nemusulmanii nu au acces înăuntru. 

P70-P80: Tannerie Chouara. Cuvele cu vopseluri colorate în care stă pielea constituie imaginea emblematică a Fès-ului.

Se află pe o uliță vai mama ei, m-am mirat că gps-ul a nimerit-o. Se urcă la etaj, pe niște scări înguste și șubrede; la intrare primești o frunză de mentă, de care e bine să ai grijă, e foarte folositoare. La capătul scărilor e un imens magazin cu produse de pielărie, în care miroase oribil. Ce e mai bun abia urmează, însă: din magazin se iese pe terasa „panoramică” , și abia aici înțelegi definiția termenului „duhoare” . Ajută cât de cât dacă freci în palmă frunza de mentă și apoi îți acoperi nasul cu palmele.

Era pe terasă un grup cu ghid, am ascultat câte ceva despre procesul de tăbăcire a pieilor. Se înmoaie cu urină, se lasă în cuve cu tot feluri de nuanțe de vopsea, se întind la uscat. De pe terasă se pot urmări muncitorii la treabă. De asemenea, se văd zidurile orașului, către mormintele Meridinilor.

Am mers apoi la masă la Fondouk Bazaar vezi impresii, după care am plecat înapoi, către hotel. Am revenit în Place Boujloud, pe care acum am găsit-o însorită, deci am făcut o grămadă de poze (P81-P86). În Jardin Jnana Sbil am făcut un ocol până la lac, ude copacii se oglindesc fabulos (P87-P92). Am mai fotografiat câteva clădiri în Cartierul evreiesc și, ajunși la Bab al-Amir, am scimbat traseul de dimineață. Av. Moulay Youssef (pe care o parcursesem) este situată mai sus decât Boulevard Allal El Fassi, acolo unde ne doream să ajungem (la Borj Fès). Ele sunt despărțite de un parc frumos, Jardin Bab Al Amer. Am coborât prin aceste grădini, însoțiți de câinele care ne-a urmărit de la ieșirea din medina, până când am intrat în mall.

A fost o zi grozavă, pe care am încheiat-o cu o cină de neuitat vezi impresii. A doua zi urma să părăsim Marocul. Unde vom reveni 😇.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 140 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI