Αcheron Springs

TIPĂREȘTE

Intr-una din zile, la recomandarea gazdei noastre, am fost sa vizitam un loc despre care gazda avea numai cuvinte de lauda. Ca e foarte frumos, ca nu e departe, ca e la numai 20 de km de vila si ca este vizitat de multa lume. Si ca e pacat sa nu il vedem si noi. Mi s-a parut chiar ca insista si cei drept ne-a facut curiosi. Ne-a mai recomandat sa-l vizitam dimineata la prima ora, deoarece mai tarziu ajung aici multe autocare si locul devine cam aglomerat.

Cu atatea recomandari si cu atatea cu vorbe foarte frumoase, am hotarat sa mergem si noi pana acolo si sa vedem despre ce este vorba.

Am plecat de la vila in jurul orei 9.00 si dupa o jumatate de ora eram deja acolo. Chiar langa intrare am gasit doua parcari mari si fara plata, unde am lasat masina la umbra pomilor. Tot aici pe malul raului era un mare restaurant cu bar si terasa care deja avea clienti care isi beau cafeaua la mesele de afara.

Langa restaurant erau si cateva standuri cu suveniruri si articole de baie si scufundari. La vanzare aveau si niste genti de diverse marimi care erau impermeabile si etanse. Am crezut ca sunt utile celor care se dau cu caiacul si nu vor sa-si ude lucrurile sau sa-si fereasca de apa telefoanele. Insa nu era chiar asa. Va voi spune un pic mai incolo, pentru ce erau folosite cel mai mult. Noi aveam geanta noastra mare si plina cu prosoape si papuci pentru pietrele din apa. Nu venisem pana aici pentru a ne da cu caiacul.

Cu geanta pe umar, am pornit agale pe poteca din padure care serpuia pe langa rau. Locul era foarte frumos si mai ales racoros. Multe rulote erau instalate in zona, in apropierea apei. Raul in acest loc era destul de lat, insa nu era deloc adanc. Apa rece si foarte limpede curgea repede la vale spaland multimea de pietre care erau peste tot in albia raului.

Am urmat poteca, urcusul find foarte lin. Din loc in loc am intalnit tineri cu masuta care vindeau mici si dragute obiecte lucrate manual de ei. Dupa un timp poteca se termina, iar cei din fata noastra o luasera prin apa spre amonte. Asa ca, hai si noi dupa ei. Bine ca aveam la noi papucii pentru pietre. Primul contact cu apa rece si foarte curata a fost cam dur. Aici apa ajungea doar pana la glezne. Nu stiam ce ne asteapta mai departe.

Locul era plin de turisti, care cu sacose, care cu copii de mana. Toti paseau atent prin apa ca sa nu alunece si sa cada in apa rece. Multi filmau si faceau poze la rau si la peretii inalti printre care apa involburata curgea grabita spre mare. In multe locuri aflate pe marginile defileului vedeai o multime de izvoare care tasneau cu putere dintre stanci.

Pas cu pas am inaintat prin apa rece ca gheata spre punctul terminus al traseului unde trebuia sa vedem un frumos lac de munte. Insa apa incepea sa se adanceasca pe masura ce avansam. A trecut incet, incet de genunchi si ajunsese deja peste brau. Am ridicat sacosa pe umar si am continuat marsul prin apa. Nu credeam vreodata ca voi intra in asa apa rece. Cand apa ajunsese aproape de umeri am realizat ce buna ar fi fost o geanta etansa.

Putin mai in fata, locul se ingusta si mai mult iar lumea incepea sa se opreasca. Aici era un loc adanc de care puteai trece doar inot. O parte mica dintre turisti, inclusiv sotia mea, au inotat cei aproximativ 10 metri si au trecut dincolo de aceasta groapa. Eu nu am trecut deoarece nu am avut unde lasa sacosa si nici cu ea deasupra capului nu puteam sa inot. Asa ca am facut poze si am privit la sotie cum imi face semne si imi arata ca apa era iar mica dupa acea portiune.

Ca si mine erau multi turisti cu bagaje sau cu copii mici care se oprisera in acest loc, deoarece nu puteau sa mearga mai departe. O mica parte dintre acestia au continuat traseul spre lac, insa cei mai muti au facut calea intoarsa. Desi ne acomodasem cu apa rece, totusi, acum ne grabeam sa ajungem iar la soare si la apa mica.

Cand noi ne intorceam uzi spre masina, multi vizitatori isi incepeau abia acum plimbarea prin apa rece. Pana aproape de parcare eram aproape uscati. Ca sa ni se usuce de tot costumele de baie ne-am asezat la o masa de la terasa restaurantului, aproape de malul raului. Aici am stat vreo jumatate de ora la cate o cafea si un suc. Am ascultat susurul apei si am privit cum alti turisti mai tineri si mai temerari decat noi treceau prin fata noastra, vaslind in cate o canoe.

Circa 3-4 ore a durat plimbarea noastra in natura. Am vazut locuri salbatice dar si foarte frumoase si am avut parte si de multa adrenalina. Pot spune ca pentru noi a fost o aventura placuta.

Acest loc merita cu siguranta vizitat daca va aflati prin zona. Il recomand din tot sufletul.

---

VIZUALIZĂRI: 641 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI