Excursie la Engelberg

TIPĂREȘTE

După ziua primului meci din Elveţia, despre care v-am relatat în acest articol, ne-am propus pentru următoarea zi să facem turul lacului Luzern cu maşina care să includă şi o abatere de câteva ore în staţiunea Engelberg localitate pe care planificasem s-o vizităm încă din ţară.

Astfel că, în dimineaţa zilei de 10.06.2008, după micul dejun, am plecat din Brunnen spre sud, pe şoseaua ce leagă Schwyz de Belinzona, pe latura estică a lacului Luzern până aproape de Altdorf, reşedinţa cantonului Uri, în cel mai sudic punct al lacului, după care am virat la dreapta spre Stans intrând pe A2 Chiasso-Basel.

După câţiva kilometri de mers pe malul lacului Luzern intrăm în Seelisberg Tunnel care are o lungime de peste 9 kilometri fiind al 2-lea tunel ca lungime din Elveţia după St. Gothard-16 kilometri - tunel care traversează Alpii de la nord la sud şi pe care l-am fi întâlnit dacă de la Altdorf mergeam înainte spre Belinzona; deşi primul este mai scurt şi mai puţin circulat numărul de accidente este aproape dublu faţă de cel de-al 2-lea.

După aproape 15 kilometri de la ieşirea din tunel, în dreptul localităţii Oberdof, am virat spre stânga, pe un drum pe care l-aş asemăna cu cel de la Sibiu la Păltiniş, atât ca distanţă cât şi ca peisaje diferenţa făcând-o modul de organizare a gospodăriilor întâlnite, curăţenia şi faptul că şoseaua elveţiană era însoţită de o cale ferată până în staţiune-diferenţe mici, insesizabile aş zice! :)

Staţiunea Engelberg, căci despre ea este vorba, se află în cantonul Obwald la o altitudine puţin peste 1000 de metri, pare un mic orăşel (are o populaţie de aproape 4000 de locuitori), este cunoscută încă din evul mediu datorită Mănăstirii Benedectine, unul din principalele obiective de vizitat din zonă, din secolul XIX devenind staţiune balneoclimaterică dar şi de ski, în prezent fiind principala staţiune pentru practicarea sporturilor de iarnă din centrul Elveţiei.

Engelberg se află la poalele masivului Titlis (3238 metri altitudine), beneficiază de o bogată reţea de telescaune şi telecabine care face legătura între pârtiile de ski şi staţiune, de numeroase piste pentru ski fond şi săniuş, patinoar şi alte facilităţi pentru sporturile de iarnă în principal, precum şi de o trambulină de sărituri cu schiurile cu punctul de construcţie la 120 de metri, singura din Elveţia aflată în circuitul Cupei Mondiale, fiind considerată trambulina ,,de casă” a cvadruplului campion olimpic Simon Amman.

Pârtiile de ski, punctul forte al staţiunii, însumează peste 80 de kilometri de piste individuale, deservite de 26 de skilifturi care pot transporta 25000 de persoane pe oră (aţi citit bine!), cea mai lungă pârtie are 12 kilometri lungime şi porneşte de la gheţarul Titlis până în staţiune; tot aici găsim şi barul situat la cea mai mare altitudine din Europa-3020 de metri, altitudine unde găsim şi cel mai înalt lift de pe Titlis.

Preţurile pentru telecabine şi telegondola spre Titlis sunt foarte mari chiar dacă perioada în care am fost noi (10 iunie) este considerată extrasezon iar staţiunea este extrem de liniştită şi populată în special de persoane mai în vârstă venite la tratament; totuşi există anumite reduceri şi anume:

-dacă sunteţi cazat în staţiune - 10%

-dacă sunteţi grup mai mare de 10 persoane - 20%

-pentru copiii între 6 şi 15 ani - 50%

-dacă luaţi trenul din Lucerna (care pleacă de regulă din oră în oră) puteţi primi odată cu biletul diverse carduri cu reduceri la anumite instalaţii de transport pe cablu - lucrul acesta l-am aflat de la un grup de români cu care ne-am întălnit pe un platou situat pe la jumătatea masivului Titlis.

Am mai observat în Engelberg o mare diversitate de locaţii de cazare (hoteluri, pensiuni, vile), restaurante, cafenele, baruri, cluburi, discoteci etc, despre ale căror preţuri nu m-am interesat, dar care în mod sigur sunt exploatate la capacitate pe timp de iarnă pentru că acum multe dintre ele păreau închise.

În ceea ce ne priveşte, odată ajunşi în staţiune am dat un tur cu maşina de la un capăt la altul, am ajuns până la Mănăstirea Benedectină pe care n-am putut s-o vizităm (nu mai îmi aduc aminte din care motiv!), am admirat lacul din staţiune după care am luat una dintre telecabine cu care am urcat până spre cota 2000 loc unde am hotărât să ne oprim cu toate că aveam posibilitatea de a urca mai sus (la cota 3000) dar am fost avertizaţi de către personalul ce deserveşte telecabina că sus este foarte frig iar curenţii deosebit de puternici (diferenţele de temperatură dintre staţiune şi Titlis ajungând până la 14 grade!) iar noi nu eram tocmai pregătiţi pentru aşa ceva.

Totuşi am avut ce admira pe platoul unde ne-am oprit - un lac glaciar superb, multă zăpadă, cabane din lemn deosebit de pitoreşti (la una din ele am servit prânzul constând din hot-dog şi sandwich-uri, meniul fiind unul sărăcăcios!), urmele unui castel de zăpadă şi nişte peisaje minunate.

După ce am coborât în staţiune am gasit cu oarecare greutate trambulina de sărituri cu schiurile pe care o văzusem de atâtea ori la televizor, trambulină graţie căreia auzisem de această staţiune şi care acum ne oferea o imagine dezolantă, de locaţie părăsită deoarece nici în clădirile de la baza trambulinei nu am observat vreun semn de viaţă, departe de farmecul pe care-l oferă pe timp de iarnă - făceam o comparaţie cu pârtiile noastre de ski care nu mai prezintă interes pe timp de vară dar parcă la noi staţiunile sunt un pic mai animate decât ce-am văzut la ei!

Odată punctat acest obiectiv ne-am luat ,,la revedere” de la Engelberg şi am coborât pe şoseaua şerpuită până în autostradă dar de data aceasta nu am mai luat-o pe unde am venit, adică prin Altdorf ci spre vest, prin Stans, reşedinţa cantonului Nidwald, am traversat coada lacului Luzern pe un pod foarte frumos apoi am parcurs latura vestică a lacului şi cea nordică fără să mai oprim undeva (nici măcar la Lucerna pe care aveam s-o vizităm două zile mai târziu!) până în Brunnen, mulţumindu-ne să admirăm peisajele din mers de pe aceste două laturi care, spre deosebire de cea estică şi sudică care sunt muntoase, sunt înconjurate mai mult de dealuri.

Astfel am făcut un tur complet al lacului Luzern, cel mai frumos lac pe care l-am întâlnit în Elveţia, cu oprire de câteva ore în Engelberg, ţinta principală a acelei zile.

---

VIZUALIZĂRI: 1949 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI