7 zile la Dubrovnik

TIPĂREȘTE

Am acasa un album cu 100 cele mai frumoase orase ale lumii. Nu mi-am planificat calatoriile dupa el, dar ma uit daca orasul ce vreau sa il vizitez apare acolo sau nu si cand este recomandat sa il vizitezi (in ce perioada a anului). Dubrovnikul se recomanda sa il vizitezi in mai si septembrie, cand caldurile nu sunt asa mari.

Prima data am fost la Dubrovnik (DBK) in aprilie 2011, in interes de serviciu, asa ca nu am putut sa ma bucur prea mult de orasul vechi si de zona vizitata. Mi-a placut asa de mult ca am hotarat sa revin, impreuna cu familia.

Am facut aceasta la sfarsitul lui septembrie (26.09-3.10) si am avut o vreme absolut minunata, am facut plaja si baie, ne-am bucurat de peisajele deosebite, de excursii pe mare, dar mai ales de labirintul de strazi si scari atat al orasului vechi, cat si al orasului nou.

Da, am iesit din tiparul ofertelor agentiilor de turism si am ales o perioada ,,extrasezon’’. Am cumparat un bilet de avion mai scump, caci nu mai existau curse directe Bucuresti Dubrovnik, am facut rezervare pe internet pentru cazare in spatiu privat, la un pret f. avantajos si am avut un concediu pe cinste! Nu am avut nici o masa aranjata/inclusa in pret, dar asta ne-a dat libertate de miscare si posibilitatea sa ne aranjam programul dupa bunul plac. Pot sa va spun ca bilete de avion plus cazare 7 nopti pt 2 oameni au facut in Euro, cat as fi platit la o agentie, pt o persoana, drum plus cazare cu demipensiune la un hotel. Am cerut oferte si cunosteam preturile.

Pentru cei care se hotarasc sa mearga pe cont propriu la DBK cu avionul, sa stiti ca exista autobuz de la aeroport spre oras. Costa 35 kune / cursa. Aeroportul e relativ aproape de oras (la Cilipi, in sud) si cursa dureaza cca 30 minute. Biletul se plateste la un casier ce urca in autobuz si elibereaza bilete – si nu la sofer, asa cum am citit eu pe unele siteuri. In aeroport cursul de schimb e cam dezavantajos (cam peste tot se intampla asa), respectiv 1Euro=7 Kune. In oras, la banci (nu la casele de schimb din orsul vechi) in timpul cand am fost eu 1 Euro = 7.43 Kune. Aparent diferenta nu e mare, dar cand schimbi mai multi Euro, se simte.

Aceasta cursa aeroport oras are o singura statie pe parcurs, respectiv in dreptul orasului vechi, la telecabina, fapt ce l-am aflat abea la plecarea mea din DBK. Cealalta oprire o face in Autogara orasului. Din aceasta autogara se iau alte autobuze pentru a ajunge in oras in diferite zone/cartiere sau spre destinatii in Croatia si in afara ei (spre Muntenegru, de ex). Orarul curselor spre aeoport sunt afisate in autogara si la centrul de informatii turistice din piata dinnaintea intrarii pe poarta Ploce.

Autogara a fost construita relativ recent in apropierea portului nou Portul Gruz. Venind dinspre aeroport (situat la sud de DBK), mai inati intrati in oras in zona numita Ploce (acolo este situat si orasul vechi), apoi treceti in zona numita Gruz, treceti de portul Gruz si de un supermarket numit Konzum si apoi este autogara. Din Gruz ies doua ‘’degete’’ de pamant numite Lapad si Babin Kuk (traducerea ar fi Soldul Babei). In aceste zone se afla majoritatea hotelurilor care sunt ofertate la noi vara de catre diverse agentii de turism. In aceste doua zone hotelurile sunt orientate cu fata spre mare si au plaje cu pietricele. Desi imi propusesem sa vizitez aceste zone, nu am mai fost, caci am fost atrasa iremediabil de orasul vechi si zonele inconjuratoare lui.

Daca veniti cu masina dinspre nord, veti traversa un pod frumos (hobanat) care traverseaza un golf al DBK, apare intai autogara (pract si ea este tot in port), apoi portul Gruz si abea apoi orasul vechi. Autostrada care vine din nord spre DBK se opreste la 80 km de oras si apoi drumul este ingust si sinuos, nu se poate circula cu viteza.

Orasul DBK nu este plan, ci dispus in panta pe malul Adriaticii (ca o tribuna, cu fata spre mare). Pana si cele doua zone cu hoteluri sunt tzuguiate, nu plane. Strazile sunt inguste, locurile de parcare putine si in orasul vechi accesul autoturismelor este interzis.

Autobuzele de oras costa 10 kune o calatorie, daca cumperi biletul de la chiosc (Tisak) sau 12 kune daca platesti la sofer, dar trebuie sa ai bani portiviti, soferul nu da rest (acest anunt apare in unele statii de autobuz si de aceea stiu). Mai exista posibilitatea achizitionarii unui bilet de o zi cu 30 kune sau o cartele cu 20 de calatorii care costa 150 kune. Biletul trebuie validat de fiecare data cand te urci in autobuz.

Noi am gasit cazare la particulari (foarte multi particulari ofera cazare, in toate zonele orasului) si pentru ca nu stiam daca voi reusi sa ne orientam sau nu in gasirea adresei, am convenit cu proprietarul sa vina sa ne ia de la aeoport contra sumei de 30 Euro. Cam scump, dar a fost tare bine caci trebuie sa cam urcam pante cu bagajele noastre daca am fi venit cu autobuzul.

Casa in care am locuit era evident in panta. La strada intrai normal pe o poarta si era o zona betonata pt parcarea masinilor si o intrare in casa. Din zona betonata coborai cam un etaj, in curtea casei si de la acel nivel era o alta intrare in casa. La acest nivel al curtii existau 4 camere de inchiriat. Camera noastra avea baie proprie si acces la bucatarie comuna. In dreptul ferestrei, in curte, aveam o masa unde puteam sa luam micul dejun sau sa ne bem cafeaua sub o frumoasa bolta de kiwi (nu era copt inca). Gradina era lucrata de proprietara casei, o bunica simpatica, ce nu stia nici o limba straina, doar cuvinte din engleza, germana, italiana amestecate cu multa croata. Cultiva de toate, in functie de anotimp – acum avea salata verde, varza si a plantat cartofi ca sa aiba cartofi noi de Craciun. Aveau si vita de vie, am primit si noi struguri si au fost foarte buni. De asemenea aveau un copac ce facea rodii; am primit si o rodie de la ei si a fost tare buna, desi nu era la fel de rosie ca cele ce se gasesc la noi in magazin. De fapt rodii, smochini si bouganvilia (arbustul care face flori roz-ciclam-mov) erau peste tot.

Camera avea tot confortul, aer conditionat, geamuri termopan, LCD, acces la posturi pe satelit; baia avea dus si apa calda de la un boiler electric.

De la gazda noastra pana in orasul vechi erau ceva de mers pe jos (20-25 minute). O parte din drum pe o sosea, destul de circulata, o parte pe strazi in trepte. Se coborau sute de trepte pana la intrarea in orasul vechi. Credeti-ma sunt fascinante acele strazi in trepte! Sunt curate, noaptea sunt iluminate, nu miroase urat, nu ti se intampla nimic rau.

Intr-una din seri am fost la un concert de muzica clasica in curtea interioara a Palatului Rectorului. Concertul s-a terminat pe la 22:30 si ne-am intors pe aceste stradutze, pe jos, pana la gazda. Nu eram singurii turisti care bananaiau la ora aceea si nu am avut nici o problema.

Intrarea dinspre vest in orasul vechi este cea mai aglomerata. O piaţeta aglomerata cu masini si oameni, grupuri de turisti, ofertanti de relaxare cu caiacul sau de audioghiduri... O piateta zgomotoasa si cu miros de gaze de esapament. Inainte sa intri in vechea cetate te atrage privelistea spre mare. Pe o stanca siguratica se inalta Fortul Lovrjenac. In şanţul de aparare al cetatii acum este amenajat parc cu loc de joaca pt copii si banci pt relaxare. Treci podul si intri prin poarta Pile in vechea cetate. Dupa ce cobori cateva trepte ajungi la fantana lui Onofrio (cea mare) si la starda mare Stradun- strada principala a cetatii, cea mai circulata si cea mai aglomerata. Casele mai toate au 3 nivele: parterul destinat comertului, etajul 1 camerele de locuit si etajul 2 locul de gatit. Informatia aceasta ne-a fost data de un ghid al orasului care ne-a spus ca in trecut bucataria era situata la ultimul etaj pt ca de acolo porneau de obicei incendiile. Fiind ultimul etaj, nu afecta locuinta propriu-zisa sau marfurile destinate comercializarii. Fantana orasului a fost special amplasata la intrarea in oras pentru a impresiona vizitatorii si a dezarma eventualii agresori (aveau sursa de apa independenta in cazul unui asediu). De fapt sunt doua fantani ale lui Onofrio, cea mare la poarta Pile si cea mica, in captul celalalt spre poarta Ploce (poarta de sud a orasului).

In timpul razboiului dintre sarbi si croati (1991-1995) aceste fantani le-au fost de mare ajutor localnicilor. Ghidul cu care ne-a insotit intr-o excursie pe insula Korcula (se pronunta korciula, cu accent pe prima silaba) ne-a spus ca atunci cand Dbk era inconjurat nu aveau curent electric, nu aveau mancare si nici apa; populatia din orasul nou s-a refugiat in cetate pt ca acolo era apa la aceste fantani si pt ca mai soseau noaptea in portul vechi (portul cetatii) barci cu alimente. Localnicii aveau speranta ca orasul cetate nu va fi bombardat fiind deja cunoscut ca monument UNESCO. Nu a prea fost asa, orasul cetate a fost bombardat, au fost proteste internationale la acea vreme, au fost case distruse... Croatii le-au refacut. Mai exista si azi case distruse si abandonate. Pavimentul de pe strada principala a fost si el reparat cu dale din gara. Dbk nu mai are gara functionala. De asemenea acoperisurile caselor din cetate se vad ca sunt unele noi si altele vechi din diferenta de culoare a tiglelor. Acest lucru se poate observa daca faceti turul zidurilor cetatii.

Zidurile cetatii se pot vizita contra sumei de 70 kune. Acelasi bilet iti da acces si la Fortul Lovrjenac. Exista 3 locuri de acces la ziduri, unul mai aglomerat la poarta Pile (coada la bilete mai mereu), unul aproape de poarta Ploce (mai putini turisti cunosc aceasta intrare si nu e coada), iar aici se accepta si plata cu cardul, si mai este o intrare dinspre portul vechi, dar nu stiu sa o localizez clar. Pentru vizitarea zidurilor, admirarea peisajelor urcarea si coborarea de trepte, efectuarea de fotografii iti trebuie pe putin 2 ore, daca nu mai mult. In circuitul acesta poti privi in curtile caselor din cetate, poti observa niste locuri de plaja foarte speciale pe stancile dinspre mare ale cetatii (daca nu le vedeam de pe ziduri nu stiam de ele), sunt artizani care vand diferite suveniruri, sunt locuri de popas cu apa, suc si toalete publice. Si bineinteles ca de pe ziduri ai privelisti deosebite asupra orasului vechi si asupra marii si a tot ce te inconjoara. Dintre toate obiectivele ce se pot vizita contra cost in Dbk, zidurile sunt cele mai deosebite si merita cu prisosinta sa faceti un tur, chiar daca aveti la dispozitie doar cateva ore.

Prin poarta de nord a orasului (si nu numai pe acolo) se poate ajunge la telecabina (sunt o serie de scari de urcat- trebuie un pic de conditie fizica). Cu telecabina se urca pe dealul situat chiar langa orasul cetate si privelistea este deosebita. Acolo exista un fort- Fortul Imperial – cladire ce gazduieste acum un muzeu al razboiului croato-sarb. Fortul nu a fost reparat dupa razboi si starea lui este cam jalnica, dar probabil asa s-a dorit, sa ramana ca o marturie a luptelor purtate. Langa fort se afla constructia noua a telecabinei, un mic amfiteatru, o terasa si o cruce imensa, locuri unde te poti odihni, poti face poze... Am postat cateva poze facute in telecabina si sus la cruce.

Cetatea are iesire la mare, asa numitul port vechi, de unde poti lua ambarcatiuni pentru agrement: un drum dus intors pe insula Lokrum costa 50 kune, un drum dus intors la Cavtat (se pronunta Tzavtat) costa 80 kune, o plimbare in jurul cetatii cu asa numita barca cu fundul de sticla (glas boat ii spun ei)... nu mai stiu cat costa. Insula Lokrum este cea mai apropiata de oras si se vede in poze. Noi nu am vizitat-o, dar am inteles ca este o oaza de liniste si relaxare, cu plaje stancoase, cu padure rezervatie naturala, un mic lac in mijlocul insulei... Cavtat este un orasel situat mai in sud (este pe drumul dintre aeroport si Dbk) si este tare placut si pitoresc si cu cca 30% mai ieftin decat Dbk. Noi am petrecut o jumatate de zi la Cavtat si ne-am bucurat de terasele de acolo, pe marginea marii, de falezele lungi, de locurile de plaja... (In drumul spre Cavtat am vazut un complex hotelier ramas in paragina, ca o marturie a luptelor ce s-au purat in timpul razboiului croat de independenta).

Din portul nou, portul Gruz, pleaca ambarcatiuni mai mari spre insulele Elafiti (3 insule numite Kolocep, Lopud si Sipan), Mljet, Korcula (excursii de o zi) sau pentru excursii mai lungi si croaziere.

Dbk are si muzee ce se pot vizita: Palatul Rectorului, Palatul Sponza, Muzeul manastirii Franciscane (o farmacie veche, una din cele mai vechi in Europa) si altele. Nu sunt spectaculoase. Noi am ales sa urcam pe stradutele laterale ale orasului cetate, sa exploram fiecare intrind, fiecare gang care te poate duce in locuri speciale, vizitabile sau in curtea oamenilor. Asa am gasit pe partea dinspre mare, intrarea spre doua locuri de plaja pe stanci, absoult deosebite.

Am intrat prin labirintul de cai de acces ale orasului vechi si am explorat la maximum tot ce s-a putut vizita. In orasul vechi sunt camere de inchiriat si am vazut chiar turisti venind la gazda lor. Accesul la aceste camere este intortocheat si cu multe trepte de urcat. Ne-am tot intrebat cum iti aduci bagajele acolo si cum localizezi locuinta in labirintul acela.

Foarte frumoase fotografii am facut si cand am urcat spre Fortul Lovrjenac, si chiar de pe meterezele fortului. In el se organizeaza spectacole de teatru (Shakespeare) sau defilari de moda...

Se intampla mereu ceva deosebit la Dbk, concerte de muzica in locatii deosebite, dansuri folclorice, targuri de gemuri/dulceturi, festival Sf Blaise (2-3 februarie), festivalul verii (in ficare an in iulie-august), regate, concursuri de inot...

In orasul nou casele intretzesute pe locul stramt de stanca pe care s-au asezat locuitorii acestor meleaguri te intriga. Unele nu au curte de loc, doar o terasa mica, altele mai speciale au o curte frumoasa cu bolta si chiar loc de parcare privat. Exista terase si restaurante si in afara orasului vechi si sunt foarte placute. Hoteluri luxoase cu privelisti fantastice spre orasul vechi sau spre mare. In primavara am avut privilegiul sa stau la un astfel de hotel. De pe terasa unde se servea cafeaua, aveam o vedere spre orasul vechi si spre mare.

Noi ne-am simtit foarte bine la Dubrovnik si recomand celor ce doresc sa ajunga acolo sa isi programeze macar 3 zile, o zi sau cateva ore nefiind indeajuns sa descoperiti farmecul acestui oras.

---

VIZUALIZĂRI: 8434 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI