Dresda, oraşul de pe Elba

TIPĂREȘTE

Am plecat dis-de-dimineaţă din Leipzig şi, după vreo 100 km pe autostrada 14, am ajuns în Dresda, mai exact, în Neustädter Markt, dinNeustadt (Oraşul Nou), cartierul Dresdei aflat pe malul drept al râului Elba.

Am lăsat maşina într-un loc de parcare pe o străduţă laterală şi am intrat în larga piaţă aflată în dreptul lui Augustusbrücke, podul Augustus, care în perioada comunistă s-a numit podul Gheorghi Dimitrov, de la numele comunistului bulgar.

Piaţa este dominată de celebra statuie Goldener Reiter (Călăreţul de Aur), o statuie ecvestră a regelui Augustus cel Puternic (Frederic Augustus II) , despre care vom mai aminti pe parcursul povestirii noastre (fac aici o paranteză pentru a sublinia că „noastre” nu înseamnă că mă refer la mine folosind pluralul majestăţii; nu, este vorba de „povestirea noastră”, a mea şi a voastră, cei care citiţi).

Statuia este cea originală, din 1735 şi a scăpat neatinsă de bombardamentele din Al Doilea Război Mondial, pentru că a fost demontată şi ascunsă într-un adăpost. A fost repusă la locul său, în 1956, cu ocazia aniversării a 750 de ani de atestare documentară a oraşului Dresda. Cu acest prilej a fost refăcut şi stratul de aur ce acoperă statuia şi îi dă şi porecla.

Neustädter Markt este foarte mare (aproximativ 200×50 m şi se întinde de-a lungul Köpckestraße, ce urmăreşte malul Elbei. La capete are două fântâni arteziene şi în mijloc se află Călăreţul de Aur. Perpendicular pe lungimea pieţei porneşte Hauptstraße, un frumos bulevard pietonal, care se sfârşeşte în inima Oraşului Nou, Albertplatz. Hauptstraße (Strada Principală) este mărginită de-o parte şi de alta de câte un rând de copaci, dincolo de care se află blocuri de locuinţe, renovate de curând.

După ce ne-am plimbat şi prin parcurile din zonă, decorate cu opere de artă modernă şi am admirat la exterior Japanisches Palais (Palatul Japonez), ne-am urcat în maşină, am traversat Elba (nu pe podul Augustus, pentru că pe acesta nu circulă decât mijloacele de transport în comun, ci pe cel alăturat, aflat mai la est, Carolabrücke) şi ne-am oprit în inima Dresdei, Innere Altstadt (Oraşul Vechi Interior), unde am parcat maşina în parcarea subterană de pe Salzgasse. Am ieşit din parcare chiar în faţa muzeului Albertinum, pe care ne propusesem să-l vizităm. Numit aşa după regele Albert I al Saxoniei , muzeul proaspăt redeschis (iunie 2010), după renovarea ce a urmat inundaţiilor din 2002, cuprinde două părţi: Galerie Neue Meister (Galeria Noilor Maeştri) şi Skulpturensammlung (Colecţia de Sculptură).

Din holul de la intrare, se pătrunde în Atrium, o sală imensă, aproape goală, ce a fost cândva o curte interioară, acoperită cu un tavan de sticlă. Pe latura sudică se intră în sala în care se află expusă colecţia de sculpturi, care cuprinde, printre altele, cea mai cuprinzătoare colecţie germană de statui ale lui Rodin, o balerină de Degas, „Femeie în genunchi”, a lui Wilhelm Lehmbruck, alte lucrări, aparţinând lui Meunier, Henry Moore, Tony Cragg şi Per Kirkeby.

Pe latura nordică, pe trei niveluri, se află colecţia de picturi, datând din perioada romantică, până în prezent, toate ale unor artişti legaţi, mai mult sau mai puţin, de Dresda: Caspar David Friedrich, Otto Dix, Oskar Kokoschka, Gerhard Richter, Georg Baselitz, A. R. Penck, Gustav Klimt, Claude Monet, Edouard Manet, Max Liebermann.

Sunt expuse şi câteva lucrări ale lui Picasso şi Paul Klee.

Din păcate, fotografiatul în muzeu este strict interzis, sunt foarte mulţi supraveghetori dar şi camere de supraveghere, aşa încât nu am riscat să fiu dat afară pentru câteva fotografii. Singurul loc unde fotografiatul este permis este Atrium-ul, de unde am putut să prind câteva imagini din sala de sculptură. De asemenea, pe laterala holului de intrare se află o încăpere, separată de hol printr-un panou de sticlă, dincolo de care se află, puse într-o dezordine evidentă, o mulţime de sculpturi, care după aspect datează din perioada greacă, sau romană.

La data vizitei noastre, biletul de intrare la Albertinum costa 8 € şi programul era de la 10 la 18.

În faţa intrării la Albertinum, se află o piaţetă, Georg Treu Platz dincolo de care se găseşte Universitatea de Arte Vizuale din Dresda. De pe latura de nord a pieţei, pe o scară dublă frumos sculptată în piatră, se urcă pe Brühlsche Terrasse, un ansamblu arhitectonic istoric din Dresda, supranumit de către Goethe Balconul Europei, ce se întinde de-a lungul malului stâng al Elbei, pe o lungime de aproape 1 km. Ansamblul este de o frumuseţe deosebită, cu aspectul unei faleze înalte, având pe partea opusă Elbei construcţii cu o arhitectură deosebită: Universitatea de Arte Vizuale şi Secundogenitur. Terasa datează din secolul al XVIII-lea, dar după bombardamentul din februarie 1945 a trebuit să fie refăcută aproape complet.

După ce am ajuns pe la jumătatea terasei, am coborât pe Münzgasse, pe lângă hotelul Hilton şi am intrat în Neumarkt. În partea de nord a acestei pieţe se găseşte Frauenkirche (Biserica Maicii Domnului), Biserica Luterană a Saxoniei, unul din simbolurile Dresdei. Biserica datează din secolul al XIII-lea, iar în forma baroc de acum a fost construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. De fapt, biserica originală s-a prăbuşit la două zile după cruntul bombardament din 1945, ea fiind reconstruită abia după căderea Cortinei de Fier şi reunificarea Germaniei. Finalizarea lucrărilor a avut loc în 2005. În prezent, biserica serveşte atât ca loc de cult, cât şi loc unde se desfăşoară concerte şi conferinţe. În cripta de la subsol este un muzeu în care sunt expuse planuri ale vechii biserici, precum şi fragmente din zidurile acesteia şi se poate afla povestea reconstrucţiei bisericii şi a celor care au participat la ea. De asemenea, se poate urca şi pe platforma de vizitare, aflată pe domul bisericii, la 67 m înălţime, ceea ce însă noi nu am făcut, pentru că, aşa cum veţi vedea, aveam alte planuri.

Pe latura de sud a bisericii se ridică statuia lui Martin Luther, iar la marginea de sud a pieţei, în faţa Steigenberger Hotel de Saxe, se află statuia lui Frederick Augustus II.

De aici, pe Landhausstraße, având pe dreapta Landhaus Dresden (Muzeul oraşului) şi pe stânga Polizeidirektion Dresden (Direcţia de Poliţie Dresda), două clădiri cu aer vechi, ajungem printre alte construcţii, la Rathaus Dresden (Primăria Dresdei). Clădirea, datând de la începutul secolului al XX-lea, nu impresionează în mod deosebit, decât prin dimensiuni (peste 9000 mp), ea având un număr de nu mai puţin de şase curţi interioare. Aceasta este de fapt Noua Primărie, Vechea Primărie fiind complet distrusă de bombardamente. Şi Noua Primărie a fost destul de grav avariată, dar a fost reconstruită, e drept, într-o formă mai simplificată. Ceea ce s-a reconstruit însă în forma iniţială este, Rathausturm, Turnul Primăriei, unde planificasem să ajungem. Pentru 3 € de persoană, am luat liftul şi am urcat până pe platforma de vizitare, la înălţimea de 68 m (cu unul mai mult decât înălţimea platformei de vizitare de pe domul de la Frauenkirche. Pe balustrada platformei se găsesc 16 statui reprezentând diferite virtuţi. Două dintre ele sunt copii, cele originale fiind distruse complet. Turnul, împreună cu statuia de pe dom depăşeşte cu puţin 100 m, fiind cea mai înaltă construcţie din zonă. Statuia, Rathausmann, înaltă de 5 m, este aurită şi îl reprezintă pe Hercule. Turnul are şi un ceas, situat între dom şi platforma de vizitare, al cărui cadran are un diametru de 4 m.

După ce am admirat frumoasa privelişte din jurul turnului, ceea ce am putut face în condiţii optime, pentru că, spre deosebire de ziua precedentă, în Dresda am avut parte de o vreme foarte frumoasă, am coborât şi imediat pe latura vestică a primăriei am intrat în Altmarkt, chiar în spatele unei alte biserici emblematice a Dresdei, Kreuzkirche (Biserica Crucii). Biserica, tot protestantă, este, cu cele peste 3000 de locuri, cea mai mare biserică a Saxoniei şi cea de-a doua ca vechime, după Frauenkirche. Biserica este şi un renumit centru muzical, aici având loc numeroase concerte, susţinute în primul rând de celebrul Kreuzchor, dar şi de alţi interpreţi. Dar, ca şi la Frauenkirche, dacă doriţi să asistaţi la un astfel de concert, este bine să faceţi o rezervare din timp. În plus, în fiecare marţi şi joi, la ora 15, puteţi asista la un scurt concert de orgă (15 minute). Şi turnul-clopotniţă al Bisericii Crucii, cu înălţimea de 92 m, este vizitabil.

Din faţa Bisericii Crucii se deschide o perspectivă largă, în Altmarkt (Piaţa Veche), o piaţă foarte mare, mărginită de frumoase clădiri rezidenţiale. Pe latura nordică însă se găseşte o singură construcţie, de dată mult mai recentă: Kulturpalast (Palatul Culturii), ceva în genul celor cu acelaşi nume construite în vremea comunistă şi la noi, în fiecare reşedinţă de judeţ. Oricum, cel de la Dresda a avut o soartă mai bună decât cele de la noi, sala fiind folosită pentru diferite spectacole, mai ales concerte de muzică clasică, saxonii fiind mari amatori de aşa ceva. Interesant este faptul că, aşa cum am văzut şi în Berlin şi Potsdam, nemţii au păstrat şi aici nemodificate decoraţiile cu teme comuniste de pe pereţii exteriori.

Din Altmarkt, am continuat pe lângă Kulturpalast, pe Schloßstraße (Strada Palatului), numită aşa pentru că pe stânga se află Dresdner Residenzschloss, Palatul Regal, reşedinţă a prinţilor electori saxoni şi regală timp de peste trei secole şi jumătate. Aceasta este una dintre cele mai vechi construcţii din Dresda, complexul fiind o fericită îmbinare a mai multor stiluri arhitectonice.

Prima, pe partea stângă cum vii dinspre Altmarkt, este Grünes Gewölbe (Bolta Verde), o clădire datând din secolul al XV-lea şi pe care Augustus cel Puternic a transformat-o în muzeu.

Urmează apoi, tot pe stânga, Palatul propriu-zis, ale cărui clădiri se înşiruie în jurul curţii interioare, utilizate cândva pentru desfăşurarea de turnire. În mijlocul aripii de nord se ridică la ceva mai mult de 100 m înălţime, Hausmannsturm, Turnul Hausmann, construit în secolul al XV-lea şi refăcut în 1991. Şi acest turn dispune de o platformă de vizitare, e drept, la doar 38 m înălţime, de unde se poate admira oraşul. În prezent, în turn este organizată o expoziţie de monede.

Schloßstraße se termină la Georgentor, poarta monumentală din Georgenbau, secţiunea centrală a Palatului, care adăposteşte acum o colecţie de obiecte de artă şi una de monede. Numele porţii şi clădirii vine de la Georg cel Bărbos, duce de Saxonia, care prin 1530 a comandat construcţia clădirii, ca reşedinţă a familiei Wettin. Statuia ecvestră a lui Georg cel Bărbos decorează partea superioară a faţadei. După un incendiu de la începutul secolului al XVIII-lea, clădirea a fost refăcută de Augustus cel Puternic, în stil baroc.

Venind pe Schloßstraße spre Georgenbau, în dreapta acesteia se întinde, pe o lungime de peste 100 m, Langer Gang, un lung coridor, cu coloane şi arcade, ce duce la Johanneum, clădirea fostelor grajduri regale, în prezent sediu al Verkehrsmuseum (Muzeul Transporturilor). Langer Gang, parte a Stallhof (curtea grajdurilor) era folosit drept auditoriu pentru spectatorii care asistau la turnirele organizate aici.

Trecând prin Georgentor, spre nord, se intră în Schloßplatz (Piaţa Palatului). După mine, acest loc poate fi considerat drept inima Dresdei. Pătrunzând în piaţă, privirea mi s-a îndreptat, firesc, înainte, spre latura de nord, unde începe podul Augustus, fost Gheorghe Dimitrov. Este singura direcţie unde privirea nu este atrasă de ceva anume. Întorcându-mă spre sud, în direcţia de unde veneam, am avut în faţă în toată splendoarea, faţada în stil renaissance a Georgenbau.

Spre stânga, de-a lungul Augustusstraße, cu multe tarabe, de unde puteţi cumpăra suveniruri la preţuri convenabile, se întinde Langer Gang. Pe peretele construcţiei se poate admira Fürstenzug (Procesiunea Prinţilor), cea mai mare imagine din lume realizată din plăci ceramice (din porţelan de Meissen). Cu o lungime de 102 m, panorama prezintă (de la stânga la dreapta) succesiunea în timp a celor 35 de prinţi conducători ai casei Wettin, de la primul, Konrad cel Mare, care a domnit în prima jumătate a secolului al XII-lea, până la ultimul, Friedrich August al III-lea, rege al Saxoniei între 1904-1918. Fiecare prinţ este reprezentat călare, numele său fiind scris dedesubt. În afara prinţilor mai sunt reprezentate alte 58 de personaje.

Iniţial, pe acest perete, pe la sfârşitul secolului al XVI-lea, fusese realizată o frescă reprezentând procesiunea prinţilor de Wettin până la vremea aceea, dar timpul a dus la deteriorarea ei, astfel că, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a realizat o nouă frescă, în tehnica sgrafitto. Aceasta a rezistat şi mai puţin, astfel că, la începutul secolului al XX-lea, a fost înlocuită cu o structură realizată din aproximativ 25000 de plăci ceramice, care a supravieţuit în mod miraculos bombardamentelor din februarie 1945, astfel că ea poate fi admirată şi astăzi, în forma originală.

Am parcurs dus-întors cei peste 100 m, de-a lungul Procesiunii Prinţilor, am poposit şi la câteva tarabe, de unde am luat nelipsiţii "magneţi", după care, reveniţi în Schloßplatz, am avut timp pentru a admira şi celelalte clădiri de aici. Pe latura estică a pieţei, se află Ständehaus, fostul sediu al Parlamentului Saxoniei, acum sediul Curţii de Apel a landului saxon.

În faţa acestei clădiri se află statuia lui Friedrich August I.

Privind spre Georgentor, la dreapta acesteia se desfăşoară latura nordică a Residenzschloss, dominată de Hausmannsturm, la care iese în evidenţă ceasul cu cadran roşu-albastru.

Pe latura vestică a Pieţei Palatului se află o altă bijuterie arhitectonică, Katholische Hofkirche, Biserica Curţii regale, ca datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea şi este construită în stil baroc.

Biserica are o formă ovală şi are o turlă înaltă de peste 80 m, iar la marginea acoperişului, pe două niveluri, se află o balustradă cu 78 de statui ale unor personaje biblice. Interiorul, din marmură albă, în contrast cu tenta negricioasă a pietrei de la exterior, este sobru, dar cu frumoase decoraţiuni, mai ales în zona altarelor.

La vest de Hofkirche, pe malul Elbei, se află Theaterplatz (Piaţa Teatrului), o piaţă largă, în mijlocul căreia se înalţă statuia ecvestră a regelui Johann I von Sachsen, fratele lui Frederick Augustus al II-lea şi rege al Saxoniei, după moartea acestuia.

Pe latura de nord-vest a pieţei se află cea mai impozantă clădire din piaţă, Semperoper (Opera Semper), numită aşa după numele arhitectului, Gottfried Semper, care a proiectat clădirea. Aceasta a fost construită de fiul arhitectului, Manfred Semper, între 1871-1878, stilul construcţiei fiind renaissance. A fost distrusă de bombardamentele din 1945 şi a fost reconstruită 40 de ani mai târziu, în 1985. Clădirea are la intrare un larg portal, deasupra căruia este reprezentat Dionis, împreună cu Ariadna, într-o cvadrigă trasă de pantere. Grupul statuar îl are drept autor pe Johannes Schilling, cel care a sculptat şi statuia lui Johann I von Sachsen, din mijlocul Pieţei Teatrului. Portalul are de o parte şi de alta statuile lui Goethe şi Schiller, iar pe laterale se află statuile lui Shakespeare, Sofocle, Molière şi Euripide. Toate aceste statui sunt cele originale, recuperate după bombardamente.

Pe latura sud-vestică a pieţei se întinde aripa estică a bijuteriei Dresdei, Zwinger, un palat construit în stil baroc, la începutul secolului al XVIII-lea. Construcţia, de formă aproximativ dreptunghiulară, cuprinde la mijloc o largă curte interioară şi este alcătuită din şase pavilioane, conectate prin galerii. Cele mai frumoase pavilioane sunt Wallpavillon şi Glockenspielpavillon, situate faţă în faţă, pe laturile nordică, respectiv sudică. Tot pe latura nordică este situată şi Nymphenbad, o mică curte interioară, cu o fântână în stil baroc, decorată cu statui de nimfe şi tritoni. În faţa acesteia se află Französischer Pavillon şi, simetric dispus faţă de acesta în raport cu Wallpavillon, se află Mathematisch-Physikalischer Salon, în care este organizat un muzeu conţinând instrumente ştiinţifice. Latura estică este ocupată de Semperbau, o aripă adăugată mai târziu, după construcţia Operei Semper. Aici sunt organizate două muzee: Gemäldegalerie Alter Meister (Galeria Vechilor Maeştri), cu lucrări de Van Dyck, Vermeer, Rubens, Tițian şi Raphael, cu a sa Madona Sixtină şi Rüstkammer, Muzeul de Istorie Militară, unde se găseşte o bogată colecţie de arme şi armuri.

Pe latura de sud-vest se află o lungă galerie pe care este o terasă deschisă, cu statui de-o parte şi de alta, la mijlocul căreia se găseşte Kronentor (Poarta Coroanei), probabil cea mai emblematică imagine a Zwinger-ului. Aceasta este poarta vestică, deasupra căreia se află un pavilion în stil baroc, decorat cu motive aurite şi care are forma unei coroane.

În sfârşit, în zona dintre Kronentor şi Glockenspielpavillon, se află Porzellansammlung, Colecţia de Porţelanuri. Cu cele aproximativ 20000 de exponate din porţelan chinezesc, japonez şi de Meissen, colecţia este una dintre cele mai mari de acest gen din lume.

Din păcate, lipsa de timp a făcut să nu pot afecta mai mult de o zi vizitei oraşului Dresda, astfel încât, dintre toate muzeele din Zwinger, nu am vizitat decât Porzellansammlung. E drept, alte vreo două erau temporar închise (se executau lucrări, aşa cum se poate vedea şi în unele fotografii), dar oricum, la Zwinger merită să petreci cel puţin o zi.

Se lăsa deja seara, când am părăsit Zwinger-ul, cu regretul de a nu fi avut suficient timp. Am trecut şi pe la Cholerabrunnen, o fântână în stil neogotic, aflată în dreptul ieşirii de la Glockenspielpavillon, asemănătoare cu Schöne Brunnen, din Hauptmarkt, în Nürnberger, după care ne-am întors în Schlossplatz, de unde, pe Brühlsche Terrasse, am ajuns la parcarea unde lăsasem maşina, promiţându-ne că vom reveni în frumosul oraş de pe Elba.

---

VIZUALIZĂRI: 4932 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI