Deauville & Trouville – pe urmele lui Coco Chanel

TIPĂREȘTE

De la Paris poți fie lua trenul către Deauville (40-50 de euro dus-întors / 2 ore jumate) sau autocarul (FlexiBus – costă 25 de euro/ 3 ore). Eu am preferat busul și pentru imaginea spectaculoasă a peisajelor din Normadia dar și pentru că era foarte simplu de luat (pleacă de la Porte Maillot – la 20 min de hotelul unde stăteam).

Ceea ce trebuie să spun despre Deauville e că reprezintă zona fashion a iubitorilor de iahturi din Franța, acea locație exclusivistă, unde Coco Chanel s-a retras și a creat celebra modă a dungilor marinărești :).

A. Deauville:

Deauville s-a născut la mijlocul secolului al XIX-lea, când Duc de Morny, fratele vitreg al lui Napoleon al III-lea, a vrut să dezvolte un business pe fâșia îngustă de apă ce leagă micul orășel de Trouville. Mai târziu, el a adăugat hoteluri grandioase și un cazinou, iar pană în 1910, Deauville a devenit o destinație de vacanță pentru aristocrația pariziană și britanică.

Deauville este locul preferat pentru agrement: există două porturi, trei terenuri de golf și o școală de iahturi. Fiecare străduță e glamour și fiecare casă pare că poartă pecetea unor povești ale vechii aristocrații franceze. Eu am rămas impresionată de simplitatea dar și eleganța caselor, de curățenia și specificitatea pur franceză a locului, nealterată deloc de altfel de influențe. Spuneam, acum ceva vreme, că Parisul nu mai aparține demult francezilor, fiind al turiștilor și emigranților, fenomen ce clar nu a lovit Deauville și atmosfera sa boemă, cu miros de croissant franțuzesc și apa sărată de ocean.

1. Ia picnicul în port:

La Deauville am vrut o altfel de excursie așa că ne-am dus cu păturica de picnic și șandvișurile gata pregătite, cu fructele curate și spălate… totul gata doar să ne bucurăm de posibilitatea de a lua prânzul în singurul loc în care puteam să privim iahturile elegante dar și de imaginea frumosului Casino Barrière, construit în perioada Belle Epoque (1912).

Identitatea orașului se bazează pe cateva elemente: arhitecturi extrem de creative, strălucitoare, eclectice dar și unele mai modeste; originalitatea și forța planului urban; de grădini și garduri, toate acestea determinând orice turist să se îndrăgostească de Deauville.

B. Trouville:

1. Savurează un Cidru la Trouville:

Deși planul era să mergem să fotografiem celebrele umbrele de la Deauville, recunoscute pentru forma lor asimetrică (precum niște mici corturi), foarte colorate, utilizate încă din 1875, am reușit să ajungem în Trouville :).

Știam că Trouville e fratele geamăn al Deauville –ului dar nu știam că e suficient să treci un pod mic de lemn pentru a ajunge în celălalt oraș; pod care, după ora 5 după amiază, va rămâne ascuns de ape și, pentru a te întoarce Deauville, trebuie să iei șalupa (pentru doar 2 euro :)).

Am mers pe jos, admirând plaja, farurile ce sunt de o parte și de alta ale pasarelei dar și minunata roată, din care se putea vedea panorama celor 2 orașe. Fără să ne dăm seama, ne-am trezit vizitând celălalt oraș și, ca orice activitate spontană, s-a dovedit o idee mai mult decât genială.

Plaja de aici, departe de a fi atât de ecletică precum cea din Deauville, a reușit să ne impresioneze prin simplitate, prin finețea nisipului și prin multitudinea zmeielor înălțate de tineri, bunici si nepoți. Orașul poartă pecetea arhitecturală a secolului XIX iar malul stâng al mării a fost numit, nu fără bună dreptate, „Regina Plajelor” în perioda Belle Epoque.

Una dintre cele mai mari personalități ale literaturii franceze de secol XX, Marguerite Duras, a devenit imaginea orașului Trouville, creând o mare parte din opera sa pe malul mării. Tot ea susținea că, odată ce ai venit în Trouville, vei visa continuu să te întorci.

Bineînțeles că și Trouville are un cazino, și bineînțeles este de o frumusețe rară, desenat de către designerul francez Jacques Garcia, cel care și-a pus ampreta pe multe dinte clădirile celebre din Normandia.

2. Admiră Trouville & Deauville de la înălțime:

Încă de când am intrat în Trouville, am văzut roata care străjuia întregul peisaj și mi-am dorit enorm să mă pot bucura de câteva cadre ale celor două orașe, văzute de la înălțime (ignorând în totalitate că îmi este crunt de teamă de înălțime).

Pentru 5 euro am avut șansa să mă dau 4 ture, timp de 5 minute, 1 minut oprindu-se, astfel încât să poți face cât mai multe poze. Inutil să spun că am fost bucuroasă că au fost 4 ture dat fiind că la primele 2 nu m-am putut mișca deloc de frică și nici aparatul nu am putut măcar să îl pornesc :).

Așa cum am spus mai sus, surpriza a fost când ne-am dorit să ne întoarcem la Deauville pentru a lua autocarul către Paris, podul micuț, de lemn, pe care îl traversasem la începutul zilei (și pentru care nu înțelegeam de ce să plătim 50 de cenți) dispăruse sub ape și singurul mod de a trecem era o șalupă.

---

VIZUALIZĂRI: 3164 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI