O plimbare în centrul capitalei daneze, Copenhaga

TIPĂREȘTE

Într-una din zilele când m-am aflat în vizită la băieţii mei, în Odense, am hotărât să dăm o fugă, să vizităm Copenhaga, aflată la doar 160 km spre est. Autostrada face ca drumul să fie rapid şi uşor, iar trecerea peste Storebæltsbroen (Podul Marii Centuri), care uneşte insula Fyn, pe care se află Odense, cu insula Sjaelland, sau Zealand, Sealand, cea mai mare insulă daneză, pe care se află Copenhaga, este de-a dreptul spctaculoasă.

Storebælt (Marea Centură) este numele strâmtorii ce desparte cele două insule.

Ajuns aici, haideţi să vă spun câte ceva despre această construcţie daneză formidabilă. Până acum 12 ani, secole de-a rândul, trecerea între cele două insule se făcea numai pe cale maritimă, cu bărci, corăbii şi, mai târziu, cu feribotul (ferryboat). În 1986, după decenii de dezbateri, s-a luat decizia construirii unei legături fixe între Fyn şi Sjaelland. E drept, unii susţineau ca această legătură să fie un tunel, alţii ca ea să fie un pod. În înţelepciunea sa, precum Solomon, parlamentul danez a decis să dea satisfacţie ambelor tabere, veţi vedea cum. După câţiva ani de lucrări (începute în 1988), costisitoare şi de înaltă tehnicitate, care au solicitat din plin ingeniozitatea inginerilor danezi şi care au cunoscut şi momente dramatice, legătura pe calea ferată a fost inaugurată în 1997, iar cea rutieră în 1998.

Costul estimat al lucrărilor este de aproape 3 miliarde de euro, bani care nu au fost încă returnaţi în totalitate băncilor creditoare, motiv pentru care traversarea podului se plăteşte, aşa cum se întâmplă şi la noi, la trecerea pe podul de la Cernavodă, sau pe cel de la Giurgiu-Ruse. În schimb, la ei nu se plăteşte nicio taxă de drum, nici măcar pentru autostrăzi. Taxa de trecere pe Storebæltsforbindelsen (într-o traducere aproximativă, Legătura Fixă a Marii Centuri) pentru autovehiculele de pasageri cu lungimea între 3 şi 6 m este de 220 DKK (31 €) şi se poate plăti practic cu orice fel de card, sau cash, în moneda daneză, norvegiană, suedeză, britanică, americană, elveţiană, sau euro.

E o taxă mare, dar oricum este mai mică decât cea plătită la feribot, iar timpul de traversare s-a redus de la peste o oră, la doar 10 minute.

Distanţa dintre localităţile Knudshoved, în Fyn şi Halsskov, în Sjaelland, între care este construit podul, este ceva mai mare de 13 km. Cam la mijlocul distanţei, se află o mică insulă, Sprogø, cunoscută pentru farul de aici. Evident, inginerii danezi au decis să o folosească, astfel că, de fapt, au construit două poduri.

De la Knudshoved la Sprogø au construit Vestbroen (Podul de Vest), un pod din grinzi de beton, în lungime de peste 6,5 km, cu două căi: una rutieră (autostradă cu două benzi pe sens), pe dreapta cum mergi spre Copenhaga, şi una feroviară, cu linie dublă. De fapt, sunt două poduri separate, ai căror piloni au totuşi fundaţie comună.

Mai departe, de la Sprogø la Halsskov, soluţia adoptată a fost alta. Calea ferată continuă pe o lungime de aproximativ 8 km prin două tuneluri paralele, în timp ce calea rutieră rămâne deasupra mării şi trece pe Østbroen (Podul de est), un pod suspendat, cu lungimea totală de peste 6,5 km. Între cei doi piloni (înalţi de 254 m) ai părţii suspendate a podului, care are o înălţime maximă de 64 m faţă de nivelul mării, este o distanţă de peste 1,5 km.

Din păcate, nu ai unde să opreşti nicăieri pe pod (de altfel, este interzis accesul pedestru sau cu bicicleta), aşa că singurele fotografii pe care le pot ataşa la review sunt nişte capturi de pe filmul făcut în mers, prin parbrizul maşinii, motiv pentru care calitatea lor nu e grozavă, mai ales că şi vremea nu era tocmai favorabilă.

Cine doreşte să afle mai multe amănunte despre cea mai importantă construcţie daneză, poate merge la adresa de aici

După traversarea podului, am mai făcut vreo 100 km, după care am ajuns la Copenhaga, unde, pe Vesterbrogade, am ajuns în Rådhuspladsen (Piaţa Primăriei).

Am parcat într-o parcare subterană, acolo de unde este cel mai potrivit să pleci în descoperirea oraşului. Apropo de asta, ce îmi place la hărţile GPS este opţiunea Centru oraş, pe care o poţi folosi atunci când nu ai o anumită adresă la care trebuie să ajungi. Ce am constatat este că oriunde este posibil, această opţiune te duce la o parcare (de regulă subterană) din centrul oraşului respectiv, aşa cum s-a întâmplat şi în Copenhaga. Din păcate, acest lucru se întâmplă doar acolo unde parcarea este bine reglementată (ceea ce nu este cazul oriunde; în Praga, de exemplu, GPS-ul m-a dus într-adevăr în centrul oraşului, dar acolo nu era niciun loc de parcare).

Am ieşit din parcarea subterană chiar în faţa Primăriei oraşului Copenhaga, Københavns Rådhus, în piaţa imensă, mărginită de clădiri frumoase. Între timp ieşise şi soarele, dar nu ne-am făcut mari iluzii pentru că în Danemarca vremea se schimbă foarte des, acum e soare, peste cinci minute plouă şi peste alte cinci ploaia s-a oprit şi iese din nou soarele şi tot aşa...

Piaţa Primăriei, considerată kilometrul zero al capitalei, se află situată între două artere principale, paralele: H. C: Andersens Boulevard şi Vester Voldgade. Clădirea Primăriei, construită la cumpăna dintre secolul al XIX-lea şi al XX-lea, se găseşte pe latura sudică a pieţei şi este o clădire impunătoare, în stilul romantic nordic, cu un turn cu ceas pe latura estică, înalt de peste 100 m. Pe frontispiciu se află statuia aurită a arhiepiscopului Absalon, cleric şi om politic danez, care a trăit în secolul al XII-lea.

În faţa Primăriei, în partea dreaptă cum priveşti spre ea, se află Dragespringvandet, Fântâna Balaurului, reprezentând un taur în luptă cu un balaur.

În partea opusă, peste drum de clădirea Primăriei, se află o altă operă de artă, Lurblæserne, Trompeţii, reprezentând doi trompeţi, stând (cam înghesuiţi) în vârful unei coloane înalte de 20 m. Iniţial, când a fost amplasată coloana, acum 100 de ani, era un singur trompet, ulterior fiind adăugat şi al doilea, motiv pentru care ei stau înghesuiţi, în locul proiectat pentru unul singur. Mai e o poveste amuzantă, legată de cei doi trompeţi. Se spune că, atunci când pe lângă coloană va trece o virgină în vârstă de peste 16 ani, trompeţii vor începe să cânte. Până acum, nu au cântat niciodată :))

La vest de Primărie, pe partea cealaltă a bulevardului H. C. Andersen se află celebrul parc de distracţii Tivoli, despre care merită să scriu un review separat.

La intersecţia Vesterbrogade cu bulevardul H. C. Andersen se află Richshuset, o clădire care are chiar pe colţ un turnuleţ. Pe muchia clădirii se văd gradaţiile unui uriaş termometru, iar în turnuleţ funcţionează o originală staţie meteorologică. Pe cele două laturi spre stradă ale turnuleţului sunt două ferestre, pe unde apar, sau dispar, Solskinspigen, Fata însorită, îmbrăcată cu o rochie de vară, cu o bicicletă, sau Regnvejrspigen, Fata ploioasă, îmbrăcată cu o pelerină de ploaie şi însoţită de un căţel, după cum vremea este frumoasă sau rea. La momentul vizitei noastre, vremea era schimbătoare, astfel că se vedeau ambele fete, fiecare într-una din cele două ferestre ale turnuleţului, aştepând să iasă, în funcţie de evoluţia vremii.

De partea cealaltă a Pieţei Primăriei, pe strada Vestervolgade, se găsesc de asemenea câteva clădiri frumoase. Chiar lângă primărie se află Scandic Palace Hotel, un hotel istoric, construit la începutul secolului al XX-lea, al cărui turn se întrece în înălţime cu cel al primăriei. Ceva mai la stânga, privind din piaţă, se află Politikens Hus, sediul unui mare ziar danez.

Printre cele două clădiri se deschide strada pietonală a capitalei daneze, Strøget, "Corso" din Copenhaga (numele chiar asta înseamnă), o atracţie turistică populară în centrul oraşului, despre care danezii spun (discutabil, după mine) că este cea mai lungă zonă pietonală de shopping din Europa (1,2 km). Strada se îndreaptă spre est, şi aici se găsesc multe din cele mai faimoase şi mai scumpe magazine, restaurante şi hoteluri din Copenhaga. Am întâlnit pe această pe această stradă, în două locuri diferite, câte un grup bine organizat, care atrăgea trecătorii la celebra alba-neagra. Culmea este că nu erau români.

La vreo 200 de metri de Piaţa Primăriei, pe Strøget se ajunge într-o altă piaţă, mult mai mică. Partea din dreapta, cum mergi spre est se numeşte Nytorv, Piaţa Nouă, unde cea mai impozantă clădire este Københavns Domhus, o clădire istorică, în stil neoclasic, în care, cândva a funcţionat Primăria oraşului Copenhaga. În prezent este sediul Curţii de Justiţie a oraşului. Patea din stânga se numeşte Gammeltorv, Piaţa Veche şi în mijlocul acesteia se află, Caritasbrønden, Fântâna Caritas, cea mai veche fântână din Copenhaga, construită în stil renascentist şi datând de la începutul secolului al XVII-lea.

Continuăm drumul pe pietonală şi ajungem la Jorcks Passage, un fel de "apendice" al străzii Strøget. Pasajul are un farmec aparte, prin arhitectura clădirilor şi prin atmosferă. Aici se găseşte un magazin foarte căutat de iubitorii jocurilor electronice: Games.

Facem un mic ocol, ieşind prin pasaj în Fiolstræde, trecem pe lângă Ristorante Italiano şi, peste drum, în stânga ajungem în Vor Frue Plads, Piaţa Fecioarei Maria, unde se află Vor Frue Kirke, Biserica Fecioarei Maria, catedrala din Copenhaga. Deşi aici s-a construit o biserică încă din secolul al XII-lea, actuala construcţie datază numai din secolul al XIX-lea, întrucât precedentele au fost distruse în incendii sau bombardamente. Catedrala este o construcţie impunătoare, lungă de peste 60 m, cu un turn de secţiune pătrată, cu înălţimea de 60 m, în care se găsesc patru clopote, dintre care cel mai mare cântăreşte patru tone.

În partea de nord a pieţei se găseşte sediul principal al Universităţii din Copenhaga, una dintre cele mai cunoscute şi mai prestigioase universităţi din lume, care a dat comunităţii ştiinţifice nu mai puţin de nouă laureaţi ai premiului Nobel.

Revenim pe Strøget şi ne continuăm drumul spre vest. Următorul punct de interes este Helligåndskirken, Biserica Sfântului Duh, una dintre cele mai vechi biserici din Copenhaga, unele părţi ale sale având o vechime de peste 500 de ani. Este construită în stil renascentist. Portalul bisericii este cea mai veche parte a acesteia, iar turnul datează şi el de pe la sfârşitul secolului al XVI-lea. Naosul este divizat în trei părţi, iar altarul, în stil baroc, datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Un lucru surprinzător, chiar în faţa bisericii, în curte, era amenajată o terasă cu mese şi umbreluţe, unde probabil cei ieşiţi de la slujbă puteau bea o bere chiar "la botul calului".

De la Biserica Sfântului Duh mai sunt câteva zeci de metri si ajungem în Amagertorv, Piaţa Amager, considerată cândva piaţa centrală din Copenhaga, fiind şi una dintre cele mai vechi pieţe ale oraşului. Numele i se trage de la fermierii veniţi din Amager, partea insulară a capitalei daneze, să-şi vândă produsele aici. Acum, Piaţa Amager este un punct de reper în Copenhaga, având în mijloc Storkespringvandet, Fântâna Stork, construită aici în 1894, cu ocazia sărbătoririi nunţii de argint a regelui şi reginei Danemarcei de la acea dată. Piaţa este înconjurată de clădiri frumoase şi în spatele uneia dinte acestea se înalţă turla bisericii Sfântul Nicolae, Sankt Nikolaj Kirke.

Din această piaţă, spre sud, se deschide o alta, Højbro Plads, în care se găseşte Rytterstatuen af Biskop Absalon, statuia ecvestră a episcopului Absalon, considerat fondatorul oraşului Copenhaga.

Din faţa statuii, se deschide o frumoasă privelişte spre Christiansborg Slot, Palatul Christiansborg, situat pe insuliţa Slotsholmen (Insuliţa Palatului). Pentru a ajunge aici, trebuie să trecem peste Højbro, Podul cel Mare, de unde intrăm în Christiansborgs slotsplads, Piaţa Palatului, nu înainte de a ne opri pe pod, pentru a vedea statuile scufundate.

Chiar sub pod, la marginea canalului, abia observându-se sub apă se află opt statui. Grupul statuar, operă a sculptorului Suste Bonnén, din 1992, are ca sursă de inspiraţie o legendă populară daneză.

Se spune că Agnete, o tânără fată de la ţară a plecat să se plimbe pe malul mării. La un moment dat, a apărut din valuri un locuitor al adâncurilor, de care Agnete s-a îndrăgostit pe loc şi, cum el a cerut-o de nevastă, l-a urmat pe fundul mării, unde au trăit fericiţi şi au avut şapte copii. După opt ani, stând lângă pătuţul celui mai mic copil, a auzit bătaia clopotului de la biserica din sat, chemând lumea la slujbă. Atunci, a cuprins-o dorul de casă şi i-a cerut soţului permisiunea să meargă la biserică, promiţând că se va întoarce. Dar, desigur, odată ajunsă pe uscat, Agnete nu s-a mai întors.

În sculptura de sub apă sunt reprezentaţi tatăl şi cei şapte copii, cu braţele întinse, implorând-o pe Agnete să se întoarcă. Ideea artistului de a-şi plasa lucrarea sub apă, astfel că tatăl şi fiii săi apar neclari, niciodată pe deplin vizibili, aşa cum creaturile din poveşti trebuie să fie, este o idee interesantă, dar nu ştiu câ vor rezista ele acolo.

Nu zăbovim prea mult totuşi, pentru că atracţia principlă se află alături.

Christiansborg Slot este locul unde (ca nicăieri altundeva în lume) îşi au sediul toate cele trei puteri ale unui stat democratic: puterea legislativă, cea judecătorească şi cea executivă. Mai exact, aici îşi are sediul Folketing, Parlamentul danez, Højesteret, Curtea Supremă de Justiţie şi Regering, Guvernul danez. De asemenea şi monarhia (Danemarca este o monarhie constituţională) îşi are "partea" ei, aici fiind şi Capela regală, Camerele de recepţie şi grajdurle regale. Reşedinţa oficială regală este însă în altă parte.

Palatul a folosit ca reşedinţă regală până la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi, de-a lungul secolelor a suferit mai multe valuri de distrugeri, dintre care două au fost devastatoare. În structura palatului se regăsesc părţi din cele trei etape ale construcţiei sale.

Planul palatului este simetric, existând o intrare centrală, Kongeporten (Poarta regelui) şi două laterale.

Noi am intrat pe intrarea din dreapta de unde se pătrunde în curtea interioară laterală dreapta, Prins Jørgens Gård (Curtea prinţului Jørgens). Pe latura nordică a acesteia se află Slotskirken (Capela Palatului) şi Thorvaldsens Museum (muzeul dedicat sculptorului danez Thorvaldsen), iar pe cea sudică, o aripă a palatului. Pe această latură se află un portal, Dronningeporten (Intrarea reginei) pe unde se poate trece în Indre Slotsgård (curtea interioară a palatului), dar tot de aici se poate face o vizită ghidată în unele părţi ale palatului.

Partea din stânga, simetrică, nu este accesibilă publicului, aici fiind sediul Parlamentului.

Curtea interioară are o singură latură deschisă, spre vest, unde se află statuia ecvestră a regelui Christian al IX-lea. În faţa acesteia se întinde Ridebanen (curtea de călărie), având în mijloc o fântână arteziană. Pe latura de nord a curţii de călărie se află Ridehuset (Manejul), iar pe cea de sud Hofteatret/Teatermuseet (Teatrul curţii regale, devenit muzeu).

Ieşirea din Ridebanen, la vest se face printr-o poartă ce se deschide în dreptul unui pod, Marmorbroen (Podul de marmură), pe unde era iniţial intrarea principală în palat. Podul de marmură nu este de marmură, ci din gresie şi datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.

În dreptul podului, pe partea cealaltă a canalului, se află Nationalmuseet, Muzeul Naţional al Danemarcei.

Revenim în Amagertorv, de unde continuăm drumul spre est şi, după vreo 200 de metri, ajungem în Kongens Nytorv, Noua Piaţă Regală, capătul de est al străzii pietonale Strøget. În mijlocul pieţei se înalţă Rytterstatuen af Christian V, statuia ecvestră a regelui Christian al V-lea.

În sudul pieţei se află Det Kongelige Teater, Teatrul Regal Danez, alături de care se găseşte Charlottenborg Slot, unde îşi are sediul Det Kongelige Danske Kunstakademi, Academia Regală Daneză de Artă. În partea de est a pieţei se află Mindeankeret, Ancora Memorială, un monument ridicat în 1951, care comemorează cei peste 1.700 de ofiţeri şi marinari danezi în serviciul Marinei Militare, flotei comerciale, sau al Forţelor Aliate, care şi-au dat viaţa în timpul celui de-al doilea război mondial. Ancora este veritabilă şi datează din 1872, de când a fost utilizată pe fregata Fyn.

De aici începe Nyhavn, Portul Nou un canal pentru ambarcaţiuni de agrement, mărginit de case colorate, datând din secolele XVII-XVIII, la parterul cărora se găsesc baruri, cafenele şi restaurante.

La capătul acestuia se ajunge la Havnebadet, canalul ce separă Copenhaga de mica insulă Amager.

Chiar la capătul lui Nyhavn se află debarcaderul de unde se ia vaporaşul care face curse pe Havnebadet şi, puţin mai departe, chiar pe malul canalului, Skuespilhuset, noul sediu al Teatrului Regal Danez.

Aici s-a terminat şi plimbarea noastră de o zi prin Copenhaga. Ajuns acasă şi făcând o trecere în revistă a ceea ce văzusem şi ce ar mai fi de văzut, am ajuns la concluzia că mai sunt multe de văzut în Copenhaga. Noroc că am şi alte motive să mă întorc acolo, aşa că, deşi acum mă opresc aici, fiţi siguri că voi reveni cu alte poveşti din ţara lui Hamlet (apropo, Helsingør, sau Elsinore este la doar 45 km nord de Copenhaga).

Farvel (adică, la revedere, în daneză) !

---

VIZUALIZĂRI: 8934 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI