Paradisul turistului indragostit de spectaculos

TIPĂREȘTE

Denumirea de Cinque Terre vine de la 5 sate suspendate deasupra Marii Ligurice, 5 asezari construite pe-o mica portiune stancoasa a Rivierei Italiene, unde omul a hotarat ca poata trai in pace, departe de vartejul civilizatiei, dar aproape de mare. Este un loc potrivit pentru cei ce iubesc natura, in general. Nu este promovat de catre agentiile de turism, precum resorturile turcesti sau statiunile din Grecia, dar le intrece in frumusete in mod sigur.

Despre Cinque Terre…as putea sa va vorbesc la nesfarsit, pentru ca este un loc special, in care frumusetea salbatica a naturii este surprinzatoare, incat face ca in fiecare an, in toate lunile calde, sa adune aici mii de vizitatori din toate zonele lumii. Este locul cel mai aglomerat pe care l-am vazut in vacantele mele din ultimii ani. Cred ca doar la Venetia am mai intalnit atatia turisti laolalta! Eu de 2-3 ani visam sa ajung aici, timp in care am reusit sa culeg cateva informatii, atat de pe internet, cat si de la prietenii din Italia, care au vizitat aceasta zona.

Sunt 5 sate medievale, sau 5 ‘’perle ale coastei italiene’’ le-as putea numi, fara sa exagerez, scaldate de o mare albastruie, cu case si barcute viu colorate, care se oglindesc in golfuri mici, cu ape ca de cristal. Se poate ajunge aici cu masina personala, cel mai simplu, zic eu, cu avionul, pana in Genova, Pisa, Florenta sau Milano, iar de acolo cu tren pana in La Spezia, apoi un alt tren special, care opreste in fiecare statie de pe coasta Marii Ligurice.

Parcul National Cinque Terre (sau 5 Sate, sau 5 Asezari), este declarat Patrimoniu Mondial Natural Unesco din anul 1997, iar intreaga suprafata este protejata de lege, cu scopul de a conserva mediul acvatic si inconjurator. Cu toate ca este cel mai mic parc national, ca intindere, este cel mai bine conservat din toata Italia. Este una dintre zonele cele mai necontaminate din Marea Mediterana.

Se afla in partea de vest a Italiei, mai exact intre Genova si La Spezzia, nu departe de Portofino. Cele 5 sate se intind pe o distanta de 9 km, dupa unele harti, dupa altele cam 11km. Ele se afla sus, pe munte, iar muntele se sfarseste brusc, in mare. In afara de Corniglia, care se afla la o altitudine mai mare decat celelalte, toate au plaja si un mic port.

Accesul intre sate - se poate face in mai multe feluri: cu masina pe o sosea foarte buna, dar cu multe serpentine, cu trenul, in doar 16 minute ajungi de la primul pana la ultimul sat, cu vaporul, sau pe jos, pe o poteca special amenajata si deosebit de pitoreasca, care in mare parte este asfaltata, dar pe alocuri este doar o carare de munte, care trece deasupra marii in unele locuri, in altele este mai greu acccesul. In 5 ore se poate parcurge in intregime, sau in 10 ore, daca doriti sa va petreceti macar o ora vizitand fiecare sat. dar nu o recomand celor comozi din fire, pentru ca este foarte solicitanta sa o faca intr-o singura zi.

Mai exista un autobuz, cel putin eu am mers cu el din gara Corniglia, pana in sat, dar intr-un pliant l-am vazut facand legatura pe sosea intre cele 5 sate, dar nu va pot spune mai mult decat din experienta mea. Ani de-a randul nu au existat drumuri, ele fiind izolate, avand doar poteci facute de localnici, iar din 1960 aceste 5 sate au devenit accesibile pe sosea.

Noi am incercat cate un pic din toate variantele de mai sus. Dar metoda traditionala de a porni in cercetarea locurilor folosita cel mai des de turisti, cat si de localnici este mersul pe jos. Doar asa te asiguri ca nu poti rata nimic din frumusetea acestor locuri! Cu masina nu poti circula in interiorul satelor, ea va trebui lasata in parcarile special amenajate, (unde se plateste) iar in Vernazza, chiar la intrarea in sat.

Asezarile pitoresti din aceasta parte a Italiei au reusit sa-si pastreze si astazi aerul rustic de odinioara, cladirile sunt zugravite in culori vii, ca in insula Burano, cu arhitectura veche, in unele locuri s-au mai decolorat. Fatadele sunt impodobite cu rauri de flori viu colorate. O atmosfera ca-n cartile din adolescenta si ai impresia ca aici timpul s-a oprit in loc.

Localnicii sunt impotriva a tot ce este nou si modern. In secolul trecut foarte rar se casatoreau cu cineva din afara satului! Pe multi i-am zarit la fereastra, privind marea sau pe noi, trecatorii. S-au invatat cu prezenta turistilor in zona, care vin mereu in valuri, in gari nu ai loc, stai lipit unul de celalalt. Se ocupa in continuare cu pescuitul si cultivarea vitei de vie, care impodobeste muntele si sunt organizate sub forma de terase, ca niste linii perfect drepte si paralele. Cel mai delicios vin dulce in zona se numeste Sciacchetra.

Bucataria lor... pot spune ca totul se invarte in jurul subiectului peste, masline, lamai si struguri! Recomand hamsiile de Monterosso, pesto, un sos facut din ulei de masline, busuioc, usturoi si o anumita specialitate din branza, cat si inghetata din Corniglia, facuta din miere de albine. Limoncelo este lichiorul de lamaie, despre care stiam mai demult, din insula Capri, e super, in fiecare an cand ne intoarcem din Italia ne cumparam si pentru acasa.

Altii au livezi de maslini si lamai. Datorita unui scriitor american care, fascinat fiind de aceste locuri idilice, a scris un roman care s-a vandut foarte bine, astazi grupuri de turisti americani vin aici, la Cinque Terre si raman si cate 6 luni in vacanta! Predominau nemtii, francezii si bineinteles italienii. Am intalnit si-un roman, adica o romanca, o cersetoare, undeva intr-un pasaj subteran din Manarola, noi alergam dupa tren, si nici nu ne-am gandit ca poate fi de-a noastra, dar am realizat doar cand ne-a injurat ca nu ne-am oprit sa-i dam bani!

O vacanta la Cinque Terre este ca o calatorie inapoi, in timp. Pe stradutele inguste si linistite, cu case mici si vechi, observi aproape la fiecare poarta cate o barca parcata, cum vezi la noi masinile! E-o atmosfera ca-n cartile din adolescenta.

Fiecare sat are o personalitate proprie, asa ca nu va temeti ca le puteti confunda, este imposibil sa nu va ramana in minte ceva unic din fiecare, care sa faca deosebirea. De fapt ele se aseamna doar prin modul de viata, in rest sunt chiar diferite.

Daca am reusit un pic sa va introduc in atmostefera de acolo, acum cred ca pot sa incep sa va spun cate ceva util despre trenuri si sa va descriu pe rand toate cele 5 sate.

Cardul pentru 24 de ore

Pentru a vizita cele 5 sate este necesar un card pe care il cumparati din gara. Tot acolo este si un birou de informatii, unde va veti intelege in engleza si italiana, in general. Cardul costa 10 euro si mie personal mi s-a parut foarte util, deoarece l-am folosit peste tot, avand plimbari nelimitate cu trenul, autobuzulul de la gara din Corniglia pana in sat, cat si la trecerea dintre Riomaggiore catre Manarola, strabatand ‘’Via dell’Amore’’. Daca doriti sa cumparati doar un bilet simplu de tren, acesta costa 3 euro. Dar cu cardul de 10 euro poti circula de cate ori doresti in ziua respectiva, chiar si daca ai chef sa mananci o pizza in partea opusa unde te afli atunci. Nu uitati sa validati cardul in gara, pe peron, inainte de a urca. Sunt niste cutii metalice de culoare galbena!

Trenurile -circula la fiecare 30 de minute. Fiecare sat are propria sa gara. Garile sunt foarte curate, cu multe banci, ghivece de flori, cu toalete curate, nu ca la noi si cu cate un chiosc de unde iti poti cumpara suveniruri sau o cafea, un suc, etc. Deci, nu ‘’miroase a gara’’ ca la noi! Chiar daca garile sunt mici, trecerea de la o linie la alta se face prin pasaje subterane, care sunt foarte faine si aici pot spune ca din nou italienii ne dau clasa!

Nu am avut parte de controale in trenuri si le-am schimbat de cateva ori pe zi. Trenurile au 5-6 vagoane, iar distanta dintre sate este foarte mica intre 2 si 5 minute, nici nu te-ai asezat bine pe scaun si deja te si pregatesti de coborare! Calea ferata este fix deasupra marii, la o inaltime considerabila, dar intre statii, in unele locuri, aproape ca nu vezi mai nimic, pentru ca sunt tuneluri, fiind multe stanci. Este linie dubla electrificata, in unele gari trenul oprea pur si simpu intre doua tuneluri. Mi-a placut mult de tot aceasta varianta de a calatori intre sate, foarte rapida si bine pusa la punct, toata stima!

Acum voi incepe cu descrierea celor 5 sate, de la stanga la dreapta, cum sunt pe harta, sau de la nod inspre sud:

Monterosso al Mare

Daca vezi mai multe fotografii, cu toate 5 ‘’surori’’, pe Monterosso il vei recunoaste dupa o stanca neagra si imensa prabusita-n mare. Are cea mai larga deschidete la mare si cel mai mare numar de locuitori. Am ajuns aici in prima zi, cautand cazare. Am luat la rand aproape toate pensiunile si hotelurile, am batut toate stradutele pe jos si nu am gasit ceva potrivit, pentru ca era vineri, inceput de week-end si era si sezon turistic si totul era rezervat. In fiecare clipa intalneam turistii tragand trolerele in cautarea unui loc de cazare. Masina am lasat-o langa mare intr-o parcare cu plata pe ora, langa dig.

Monterosso este cel mai mare si cel mai vizitat de tineri, dintre toate cele 5 sate! Este format din doua zone distincte: orasul nou si orasul vechi, separate printr-un tunel, peste care noi am dat intamplator cautand o scurtatura sa ajungem inapoi in parcare.

Faleza este foarte larga si frumoasa, cu bancute, cu piste pentru biciclete, cu leandri infloriti, cactusi mari, aloe vera si palmieri, cu multe terase unde se poate servi masa si admira marea in acelasi timp. Plaja este lata, cu sezlonguri, umbrele multicolore si nisip fin. Se poate face plaja si pe dig. Sunt cateva hoteluri chiar pe malul marii, cu preturi de la 120 de euro in sus (camera dubla cu mic dejun), in acea perioada din luna mai. Turistii faceau plaja, unii stateau pe banci cu fata la mare, sau citind o carte, altii erau la terase. Toata lumea se relaxa, intr-un fel sau altul.

Mi s-a parut un sat frumos si linistit. Tot cu fata la mare este si o bisericuta, probabil singura din oras. Am intrat cateva minute, nu era nimeni in ea. Destul de simpla. Pe pereti erau doar 3 cruci. In fata ei este o mica piazzeta, decorata cu mozaic de rau. Si gara mi s-a parut a fi mult mai spatioasa ca celelalte, iar peronul era destul de lat.

Monterosso nu este la fel de fermecator ca celelalte sate, nefiind situat la o altitudine atat de mare, dar are cele mai multe plaje.

Vernazza

Cu trenul ajungi din Monterosso in Vernazza in 5 minute, iar pe jos in 2 ore, chiar daca sunt doar 3 km, drumul este mai greu si trece printre plantatii de maslini si vita de vie. Gara este micuta, dar plina harti mari si de panori informative, incat fiecare turist stie in ce parte sa mearga. Aici mi-a placut cel mai mult. Punctul de atractie il constituie golful si plaja. Sus este un fort, la care se poate ajunge usor, urcand niste scari, iar privelistea de acolo este una de vis!

Vernazza este cea mai indragita destinatie a turistilor, din cele 5 sate. Sunt doar 600 de locuitori in Vernazza. La intrarea in sat este o bariera, care nu ne-a permis in prima seara sa ajungem aici sa cautam un loc de cazare. Aceasta bariera nu se ridica decat in zilele de marti, ocazie in care se poate face aprovizionarea cu marfa in zona. Astfel, protejeaza viata linistita a satului de tot ce e nou si modern.

Locuitorii de aici au renuntat cu bucurie la masini in favoarea barcilor, incat te poti intreba pentru o clipa ca nu cumva te afli te afli la Venetia! Plaja e micuta, dar simpatica, doar cat un petec de nisip, dar turistii pot alege sa faca plaja si printre stanci.

Vernazza a fost declarat sat istoric traditional de pe Riviera italiana. Este singurul port natural din Cinque Terre. Apa e mica la mal, iar cei curajosi pot face aruncari de pe stanci sau chiar snorkeling.

Cu fata catre golf mi-a atras atentia o biserica foarte frumoasa-Santa Marigherita d’Antiochia. Alaturi este piazzeta. In rest cladiri mai mari, de 2 sau 3 etaje cu ferestre cu obloane si rufe puse la uscat, pavaj din piatra de sute ani, magazine cu suveniruri la tot pasul si terase. Magazinul de vinuri Santa Marta este la mare cautare personal acest sat mi s-a parut a fi mai bogat decat celelalte.

Cred ca voi fi pusa in mare dificultate cand voi pregati pozele. Pentru ca mie imi vine sa le pun pe toate, poate va conving pe cati mai multi sa mergeti acolo!

Vernazza este alcatuita din doua parti distincte: una luminoasa, scaldata in soare, cea cu biserica si plaja, iar cealalta, cea intunecoasa este in zona fortului, unde sunt stancile acelea mari si negre. La o anumita perioada de timp, opreste cate un vaporas care aduce sau duce turisti pentru celelalte sate. Nu pot sa va spun pretul sau durata calatoriei, pentru ca nu am fost cu vaporul, fiindu-ne suficiente cele 7 zile de croaziera, doar in urma cu o zi o incheiasem, cu debarcarea in Genova. Dar erau foarte multi turisti care au ales acest mijloc de deplasare in Cinque Terre. Cred ca e undeva intre 15 si 20 de euro.

Am oprit la restaurantul din piazzeta putin pentru o pauza, era mare forfota, dar am avut o priveliste superba la o masa cu fata catre mare, totul era ornamentat frumos cu cosulete cu lamai si portocale prospete sau siruri de usturoi. Ne-am racorit cu o bere Moretti si-un suc de portocale, dupa care am urcat in sat sa vedem in primul rand bariera cu pricina. Apoi sus, am observat o alta biserica si ruinele unei vechi cetati, de pe vremea piratilor, cand pericolele veneau de pe mare. Peste tot trepte, scari, balustrade, indicatoare catre drumul pietonal care leaga cele 5 sate.

Corniglia

Este cel mai bine pastrat din cele 5 sate si face parte din Comuna Vernazza! Aici am avut cazare, dar despre asta am scris un review (click aici)….

Cu trenul din Venzza ajungi in Corniglia in doar 5 minute, iar pe jos intr-o ora si 30 de minute, pentru ca sunt 4 km. Corniglia e un loc minunat, format din 3 laturi: o parte acoperita de vita de vie agatata de stancile inalte, o parte o stanca inalta de 100 de metri, deasupra marii, iar pe ultima latura sunt case.

Este singurul sat din Cinque Terre care nu are iesire la mare, fiind cocotat pe stanca. Este cel mai inalt dintre ele, e micut si linistit si are un aer traditional care te cucereste. Satul dateaza din epoca romana si se intinde de-a lungul drumului principal - Fieschi Road. Casele sunt mai mici, una peste alta, majoritatea cu vedere la mare, iar strazile foarte inguste, doar pentru pietoni. Si temperatura e un pic mai scazuta aici, ca in restul celorlalte.

Tot aici se afla o veche fortificatie genoveza, care dateaza din anul 1556, pe o stanca cufundata in mare. Biserica Sfantul Pietro, este atractia pricipala din sat si dateaza din anul 1334, este cea din apropierea cazarii noastre, ale carei clopote ne-au trezit de dimineata.

Corniglia, aflandu-se la inaltime are avantajul de a putea oferi o panorama deosebita asupra golfului.

Cu toate ca este un sat micut, avea cateva restaurante si chiar si-un bancomat. Am dorit sa achit cu cardul la un magazin, mici cumparaturi, un calendar de perete si niste vederi si dupa ce am folosit cardul, mi-a spus ca nu-i functioneaz aparatul si ca tranzactia nu s-a efectuat si ca ma roaga sa platesc in euro, iar la banca, in tara am realizat ca m-a incasat de fapt, de doua ori, adica si de pe card si cu bani. Chitanta nu mi-a dat, asa ca…am ramas cu amintirea!

Pentru cine doreste sa faca traseul dintre sate pe jos, este indicat sa-l faca in sensul cum am incercat eu sa-l descriu aici, nu invers, deoarece e mult mai usor sa cobori cele 382 de trepte cate sunt de la Corniglia catre gara, decat sa le urci. De la gara daca doresti sa ajungi in sat si nu ai chef de urcat Lardarina (acesta aste numele celor 33 de scari din caramida, cu 382 de trepte) poti lua autobuzul, care costa 1,50 euro, in cazul in care nu ai cumparat cardul de-o zi.

Noi am coborat Lardarina, care era chiar in apropiere de restaurantul La Posada, unde servisem micul dejun. Este un drum foarte frumos, de sus se vede gara si marea. Pentru cei care obosesc, sunt cateva banci pentru un mic popas. Mi-a placut foarte mult aici, mai ales ca pentru noi era inceputul traseului pe jos. Apoi am mai mers o bucata de drum usor, catre gara, putand admira in voie casele pline de flori ale locuitorilor.

Gara din Corniglia are 3 randuri de linii si nu era aglomerata la acea ora matinala cand am plecat noi.

Manarola

Si acest sat este cocotat pe stanci. Cu trenul daca vii din Corniglia ajungi in 4 minute, linia ferata este fix pe buza prapastiei care se sfarseste in mare! Daca vii pe jos, faci o ora si 10 minute, chiar daca este doar 1 km. In perioada cand am fost noi intre aceste doua sate era inchis traseul pe jos, deoarece se faceau lucrari de reparatii ale drumului.

Manarola este cel mai mic sat dintre cele 5 si dateaza din secolul al XII lea. Este un pic mai rustic. Parca aici casele sunt si mai viu colorate. Piazza Capellini, o piata noua, construita din 2004 este un loc placut, cu decoratiuni interesante din mozaic, unde se intalnesc multi localnici si turisti, pentru distractie. Are o singura strada principala, care se opreste fix in mare. Pe toata lungimea strazii sunt parcate o multime de barci, care dau un plus de frumusete satului si chiar il fac unic. Cred ca aici as fi gasit mult mai usor cazare, pentru ca nu mi s-a parut a fi foarte aglomerat, din contra este un satuc linistit si fermecator.

Tot aici am observat o biserica veche din anul 1338, construita in stil gotic, cu un turn inalt. Noi dupa ce ne-am plimbat, ne-am oprit in capatul aleii, cu fata spre mare si am admirat cativa temerari care faceau sarituri de pe stanci. Altii caiac-canoe, sau scufundari. Apoi, la intoarcere, ne-am cumparat alte doua inghetate, pe care le-am savurat in drum catre gara, dar intre timp ne mai si opream sa vedem suvenirurile care erau de vanzare in fata magazinelor. Gara aceasta a fost cea mai aglomerata dintre toate cele 5.

Riomaggiore

Este situat tot la inaltime, dar coboara mai lin catre mare. Casele sunt dispuse pe marginea golfului, in general, unde plutesc ambarcatiunile pescarilor. Gara mica si frumoasa, cu multe picturi ce zugravesc oameni in vie, ocupatia principala a locuitorilor. Grupuri de excursionisti, foarte multi japonezi, care habar nu aveau in ce sat sunt, lasandu-se calauziti de ghid.

Riomaggiore este ultimul dintre cele 5 sate, este plin de monumente, chiar si un castel medieval, unde daca urci o multime de trepte ai o vedere fantastica asupra intregii coaste. Spre deosebire de celelalte, Riomaggiore are multe strazi, pe care te poti plimba in voie. Aici este o plaja formata doar din pietricele rotunde, foarte indragita de turisti. Altii faceau plaja si pe stancile de la tarm. Clima blanda, culoarea apei si peisajele absolut fascinante, au facut ca multi pictori si scriitori sa-si gaseasca inspiratia, venind in Cinque Terre.

Se pot inchiria in Riomaggiore biciclete, scutere, echipamente de snorkeling, sau caiace, cu care sa poti descoperi grotele situate de-a lungul coastei.

Acest sat este preferat in general de nemti. Cu trenul din Manarola faci doar 2 minute pana aici, iar pe jos, este 1 km si-l parcurgi in 20-30 de minute. Este cel mai frumos traseu din Cinque Terre:

Via dell’Amore

Leaga Riomaggiore de Manarola, se parcurge pe jos pe o alee sapata in stanca, deosebit de frumoasa si ingrijita, cu multe banci de piatra si refugii si arata ca o faleza la mare inaltime. Nu va temeti, este si gard metallic, cu balustrada de-a lungul traseului! Denumirea de ‘’Drumul iubirii’’…vine de la un obicei al celor care au trecut pe aici si si-au declarat iubire vesnica, multe cupluri prinzand cate un lacat de gard.

Drumul este pavat si poarta amprenta cuplurilor care au trecut pe acolo. Adica este plin de lacate mai mici sau mai mari aduse de fiecare dintre ele, de inimioare desenate si de declaratii de iubire scrise pe bucatile de marmura de Carrara, care erau mai peste tot. Aproape la fel de multe ca la Casa Julietei din Verona, pe care am avut ocazia sa o vizitez, ca cateva zile dupa ce am plecat de aici! Sunt si cateva scari,unde indragostitii pot cobora chiar pana la mare si locuri mai ascunse...

La intrare este un punct de taxare, pentru cei care nu au cardul de-o zi, pentru ca si mersul pe jos se plateste in Cinque Terre.Este si o cafenea micuta de unde poti cumpara ceva de baut sau de mancat, in timp ce poti admira peisajul idilic. Dar daca te opresti, iti va fi greu sa mai vrei sa pleci de aici, atat e de frumos! In tunelul de langa Manarola, situat tot pe Via Dell’Amore, vei vedea din nou o multime de lacate, cu care indragostitii vor sa-si blocheze iubirea pentru totdeauna, incuind aici inca un lacat! In rest…cred ca mi-am epuizat toate superlativele, chiar nu stiu cum sa va fac sa ma credeti cat este de frumos drumul acesta, cu muntele-n dreapta, impodobit de plantele mediteraneene si jos, la vreo 100 de metri-marea cea albastra!

Sa-i zic MEMORABIL? ... SPECTACULOS??? Va las mai bine pe voi sa ma ajutati, dupa ce veti vedea cele 125 de fotografii, care le-am pregatit pentru voi.

Cinque Terre este locul unde poti evada! Iar pentru mine este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut vreodata!

---

VIZUALIZĂRI: 15003 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI