Un pic de cultură mayaşă

TIPĂREȘTE

Din a doua zi de la resort - vezi impresii, am achiziţionat trip la Chichen Itza (“ciceniţa” nu cum zic unii chicken ita), pentru necunoscători, acolo unde se află piramida mayaşă. Cam 100 de dolari americani costă un trip organizat, nu ofertă la colţ de stradă, care te poate înşela.

Am fost preluaţi de la hotel de un microbuz în care iar urla aerul condiţionat, şi am fost duşi la un autocar unde am avut un ghid. Ni s-au oferit băuturi înauntru şi am fost iar atenţionaţi că autocarul are doar “pipi room”, şi să nu facem alte nevoi. De altfel în multe locuri din Mexic la băile publice un afiş avertizează să nu se arunce nimic solid în wc, inclusiv hârtia igienică. Ghidul a vorbit aproape încontinuu, dar ai mei au fost nemulţumiţi că nu spunea destule explicaţii consistente şi descrieri. De altfel era un pic greu de urmărit fiindcă vorbea repede şi bineînţeles că engleza avea puţin accent, şi alterna rapid vorbind de două ori acelaşi lucru în engleză şi spaniolă, nu ştiu de ce, că numai încurca. Dar aşa am înţeles câte ceva în ambele limbi.

Excursia a inclus să ne oprim la un fel de centru cu magazine, un loc cu multe tarabe într-o clădire mică şi rotundă, unde am fost sfătuiţi să vorbim cu mayaşii de acolo care vindeau tot felul de suveniruri. Dar acolo erau scumpe toate. Aşa că eu m-am dus cu vărul meu peste drum, la amărâţii ce aveau şi ei tarabe la poarta casei şi am tocmit încât mi-am luat o mască mayaşă cu 5 dolari, pe când una era 35-40 dolari in centrul ăla!!! Aşa că cel mai mare sfat pentru o excursie în Mexic este să vă tocmiţi la ăştia săraci care cu 10 dolari mănâncă poate şi pentru o lună!

Apoi ne-am îndreptat spre Chichen-Itza, un vechi oraş mayaş. Nu înşir acum istorie pentru că aia o găsiţi şi voi pe net, dar şi pentru că încă am goluri în cunoştinţe, pe care trebuie să mi le completez. Este nevoie să aveţi pălărie, papuci confortabili (nu veniţi ca alţii în flip-flops), apă (aia vi-o dă şi din autocar dar e de doar 500 ml, pe când noi am luat apa de la minibarul hotelului ce avea un litru), un tricou larg. Pe mine m-a obosit mersul prin soare, deşi mai există ceva copaci în siteul respectiv.

Piramida… mi-a dat un sentiment greu de descris. Probabil cine a fost în Egipt cunoaşte. Nu poţi rămâne indiferent la măreţia aceea. I-am făcut poze din toate unghiurile ce am putut.

Am mai văzut acolo vechi case mayaşe, sărace, dar şi ale clasei mijlocii şi superioare. Am văzut un teren unde se juca jocul cu mingea mayaş, în care cel ce dădea golul şi deci câştiga jocul era ucis ca ofrandă pentru zei. Cautaţi pe net despre “mayan ball game”  E interesant! Mai era un observator undeva mai departe, tot o ruină antică, dar ghidul nu ne-a vorbit de el. Am mers singuri la el. Din păcate în excursiile astea organizate depinde foarte mult de ghidul vostru cu ce bagaj de cunoştinţe veniţi acasă.

După turul ruinelor am avut liber să colindăm tarabele de la care toţi strigau la noi să luăm ceva. Cu foarte mare greutate m-am decis ce şi de unde să iau ceva. Am mai luat un calendar mayaş în calcar la 10 dolari şi o mască mai mică la 5. Tot negociate. Dar efectiv trebuie să vă înarmaţi cu răbdare dacă vizitaţi asemenea locuri pentru că marfa e multă, e la fel, şi toţi strigă după tine să iei şi îţi spun într-o engleză stâlcită “Almost free! ”. Dar nu e almost free, pentru că la început cer 20-15 dolari, si cu pricepere şi răbdare îi aduci la 10 sau 5 dolari sau încep să-ţi facă oferte de genul “2 la x dolari” dacă văd că te codeşti. Dar mie mi-a fost milă de mulţi. Mai ales de o băbuţă ce vindea ceva eşarfe. Nimeni nu întindea mâna să cerşească, ci toţi aveau ceva de dat.

Apoi am fost duşi la un planetarium din ăla cu tavan boltit şi chestii proiectate. Au proiectat povestea poporului mayaş… dar doar începutul mi-l amintesc că apoi… am adormit. Ups…

În final, pentru răcorire şi dezmorţire (mâncasem deja în pauză la un restaurant de acolo unde nu aveam decât mâncarea inclusă, nu şi băuturile), am fost duşi la o cenotă. Cenota e un râu subteran care asigură apa potabilă pentru zona respectivă. Cel puţin cea în care am fost noi, ni s-a spus de la început că trebuie să ne spălăm înainte să intrăm pentru că oamenii beau apă din ea (!!). Un pic ciudat. Dar când am ajuns în ea am constatat într-adevăr prezenţa unei frânghii pentru găleată. Erau nişte vestiare tare jegoase şi rudimentare, şi nişte duşuri afară, şi din păcate nu ne-am adus şlapi şi nici nu puteam merge desculţă aşa că cu picioarele ude am încălţat adidaşii si am purces spre gura cenotei.

Cenota… loc superb. Sunt multe în Mexic şi din spusele alor mei care au mai fost, asta la care ne-a dus acum nici nu era aşa frumoasă. Dar mie mi s-a părut minunată. Am coborât pe nişte scări spiralate prin crăpătura în roca. Vedeam cum de sus curgea apă. A trebuit să lăsăm ghiozdanele, adidaşii, aparatul pe marginea scărilor, dar mai bine nu veneam cu nimic, că acolo se cam udau. În fine, cu vesta primită, am coborât în apa rece ca gheaţa (la prima atingere) şi am încercat să ignor o posibilă teamă că dedesubtul meu sunt până şi la 30 de m de apă. Nu ştiu cum alţii au avut curajul să intre fără vestă. Dar apoi m-am destins şi m-am lăsat pe spate pur si simplu bcurându-mă de apa rece si lină, de peştii negri şi mustăcioşi de pe sub mine, de razele ce nu prea reuşeau să pătrundă, de stânca goală. M-am învârtit, am ţopăit prin apă lăsându-mă intenţionat în jos cât puteam încercând senzaţia de atâta spaţiu, de mister de sub mine, de adâncuri curate…

Din păcate la ieşire, deşi am ieşit mai repede ca să avem timp, tot ne-au grăbit şi am alergat la autocar pentru că pur şi simplu era greu sa ma schimb de tot ce aveam pe mine într-o cabină întunecată, fără un scaun pe care să poţi şedea, cu uşa joasă, cu păianjeni …

După aceasta am fost duşi şi lăsaţi într-o pauză într-un orăşel, dar chiar nu mai ştiu unde, la un parc. Aveam 20 de minute libere aşa că ne-am plimbat prin părculeţ şi ne-am luat îngheţată de la un stand. Era americanizată, având variante de cocos, Oreo, nutella. Am mai făcut câteva poze şi gata.

Am primit iar băuturi la autocar şi am fost duşi înapoi la hotel. Am uitat să menţionez că puteai să-ţi laşi lucruri în autocar pentru că se încuia sau stătea şoferul acolo. De asemenea pe autocar a urcat un băiat mexican-mayaş care ne-a dat să gustăm ceva băutură alcoolică tare făcută din plante, ca un sirop. Delicioasă. Ca un sirop de tuse cu alcool e :)). Şi apoi ne-a dat câte o sticlă la fiecare grup cu poza noastră făcută la centrul la care ne-am oprit dimineaţa, şi cine a vrut a cumpărat-o. Păcat că numai una! Într-o engleză tare greoaie ne-a spus că strânge banii de pe astea pentru o şcoală şi pentru educaţia unei comunităţi din care face parte. Mi s-a părut tare drăguţ şi m-am bucurat că am cumpărat sticla.

Citiţi şi restul postărilor din călătoria în Mexic! :) Nu uitaţi de poze.

---

VIZUALIZĂRI: 3557 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI