Cum sa vizitezi Thailanda fara Bangkok ?

TIPĂREȘTE

Pentru cei care ajung pentru prima oara in Bangkok, o vizita in centrul orasului cu minunatele sale temple este un MUST! Pentru cei care insa au fost deja acolo si nu mai au nici un chef sa se ingramadeasca impreuna cu miile de turisti printre strazile murdare, sa indure zgomotul asurzitor al zecilor de mopede si tuk-tukuri dar mai ales nu mai au chef sa respire aerul imbacsit al marelui oras le recomad o excapada spre nordul Thailandei – mai bine zis spre orasul Chiang Mai.

Problema de care insa ne-am lovit si noi, este ca ajungi in Bangkok foarte obosit dupa mai mult de 12 de ore de zbor (cu escala pot fi si mult mai multe) si pana in Chiang Mai mai ai de facut inca mai mult de o ora cu un alt avion. De multe ori trebuie sa schimbi si aeroportul in cazul in care zbori cu AirAsia. Asa ca esti aproape nevoit sa ramai peste noapte in Bangkok.

Ceea ce am facut si noi. Insa sub nici o forma nu am vrut sa intru in orasul monstruos – mai ales ca drumul pana acolo dureaza mai mult de o ora! asa ca am ales un hotel in apropiere de aeroport cu shuttle gratuit dus –intors! Am fost asteptati la iesire de soferul de la hotel (asa cum se cuvine – cu placuta in mana pe care scria numele nostru; -) – va spun sincer ca de fiecare data eram invidioasa pe persoanele care erau asteptate de soferii lor direct la iesire din aeroport... sic... acum a juns si noi sa savuram aceasta exclusivitate! Soferul nostru ne astepta cu o limuzina! Si la doar 15 minute departare intram intr-un areal verde, linistit cu un lac in mijloc, plin de nuferi roz si zeci de palmieri, pomi de plumeria si alti pomi exotici toti in floare – un areal unde se juca… golf! Un apartament imens cu living, bucatarie si dormitor separat mobilat in stil asiatic ne-a lasat cu gura cascata. In fata apartamentului o terasa imensa si o mica piscina doar pentru noi doi. Asa da - putea sa inceapa o vacanta perfecta! Am dormit ca butucii (am vrut sa scriu ca bebelasii dar acestia se trezesc noaptea tot din 2 in 2 ore si plang incontinuu) si a doua zi dupa o cafea delicioasa si un croissant am luat din nou limuzina care ne-a dus inapoi la aeroport pentru zborul spre Chiang Mai. Aveti grija in Bangkok exista doua aeropoarte – cel international Suvarnabhumi care are insa si o zona pentru zborurile domestice si aeroportul Don Mueang de unde zboara avioanele LowCost precum AirAsia. Noi am zburat de data aceasta cu Thai Smile (grupa ieftina de la Thaiairlines) deoarece biletele cumparate in avans au fost la fel de ieftine ca si la Airasia. Am aterizat in Chiang Mai la ora pranzului. Aeroportul este foarte mic si spre bucuria noastra se practica metoda de taxiuri platite in avans cu pret fix pana la hotel. (exista un ghiseu unde cumperi bilet pentru zona unde vrei sa mergi si esti repartizat automat la un taxiu – asa ca nu este necesar sa te targuiesti)

Chiang Mai chiar daca este un oras cu mai mult de 300.000 mii (localnici ziceau de ceva la 3 milioane) de locuitori pare in comapratie cu Bangkokul un satuc. Chiang Mai a fost fondat în 1296 de către regele Mengrai fiind capitala regatului său Lanna care inseamna in trad. " milioane de câmpuri de orez ". Zona de nord a Thailandei sub numele Regatul Lanna a fost autonoma pana in anul 1932. Chiang Mai este acum centrul de artizanat al Thailandei. În special prelucrarea lemnului (teak), prelucrarea de obiecte din jade si fabricarea de textile sunt ramuri importante ale economiei orasului.

Centrul vechi este inca si acum inconjurat de ziduri antice cu 4 porti de intrare și un șanț cu apă, care poate fi traversat peste numeroase poduri. Aceasta zona unde se afla si cele mai frumoase si importante temple (in total sunt peste 200 de temple) se poate vizita si pe jos (daca ai picioare bune) sau foarte ieftin cu tuk-tuk-ul sau cu taxiurile rosi combi (au in spate o bancheta unde incap circa 10 persoane si aproape oriunde mergi in regiunea orasului vechi te costa doar 10-20 bath (1 EUR circa 40 Bath). Aveam sa ramanem 5 zile in acest minunat colt al Thailandei – 5 zile care credeam noi ne vor ajunge pe deplin. Dar ne-am cam inselat. Ce vroiam noi sa vedem/experimentam neaparat:

- Templul Wat Chedi Luang ramas de pe vremea regatului Lanna

- Tiger Kingdom – sa facem poze cu bebelasii de tigri

- Curs de gătit mancare thailandeza

- Templul Wat Phra That Doi Suthep aflat in muntii din apropiere, pe care il ajungi pe strada cu 1000 de serpentine si unde dupa ce ai ajuns nevatamat – mai bine zis nevomitat - trebuie sa urci 290 de trepte pana sus (noroc ca au construit in fel de lift care urca pana la templu)

- Long Neck Tribe- satul femeilor cu gaturile lungi venite din Burma si stabilite aici in apropiere de Chiang Mai

- Masaj Thailandez (cat mai multe) - deoarece aici este cel adevarat – din pacate uitasem cat este de dureros!

- Meci de ThaiBox

- Spectacol cu muzica si dansuri tipice regiunii (muzica si dansurile mi-au adus aminte de Bali)

- Parcul natural cu elefanti

- Gradina botanica cu zecile de orchidee si poduri suspendate prin coroanele copacilor.

- Sa facem o baie in cascada Mae Sa

- Night zoo (unde poti vedea animalelel active noaptea)

- Night Market – Bazarul de noapte unde sa mancam insecte

- O seara intr-unul dintre restaurantele de pe River Walk – foarte romantic!

- Calatorie cu trenul pana in orasul Lamphun (30 km departare) si vizitarea orasului adormit

- Vizita la o manastire si scoala de călugări si “monkchat” unde poti sta de vorba cu calugarii care doresc sa-si iumbunatateasca limba engleza

- Si neaparat dupa atata umblatura sa ne lasam pielea moarta a picioarelor sa fie mancata de pestisori in acvariu (asta am vrut sa facem si ultima data in Cambogia dar nu am reusit)

Si astea toate in doar 5 zile…

Hotelul pe care l-am ales in Chiang Mai era o oaza de placere… un asa zis boutique hotel avea doar cateva camere ce inconjurau o piscina in care puteai patrunde direct din camera si in mijlocul careia insulite pline de pomi infloriti de o frumusete rar vazuta te invitau la relaxarea absoluta.

Dar noi aveam sa ne petrecem timpul pe drum in cautarea locurilor mult dorite si a experientelor pe care inca nu le-am facut. Asa ca am lasat piscina la o parte (apa si asa era cam rece) si am luat-o cu un tuk-tuk spre orasul vechi. Am ajuns dupa-amiaza la marele Wat Phra Singh situat direct in centrul orasului. Si astfel am descoperit din nou farmecul templelor extrem de colorate ale Thailandei. Dar eu voiam sa vad Wat Chedi Luang un templu vechi de peste 600 de ani inconjurat de elefanti albi. L-am gasit abia dupa ce apusese soarele – pe drum intre cele doua temple am mai vizitat inca 4 care se aflau in apropiere.

La inceput vrei sa le vezi pe toate… dupa cateva zile incepi sa te concentrezi pe ceea ce iti este tie important. Si asta ne-a fost a doua zi dimineata un masaj thailandez.

Preturile de la hotel erau destul de piparate asa ca am iesit pe strada si am descoperit exact vis-à-vis un nou centru de masaj terapeutic. Am fost invitati sa luam loc, am primit imediat un ceai facut din ghimbir si n-i s-a prezentat lista de preturi. Ce sa mai zic! Pretul pentru o ora de masaj thailandez costa doar 150 Bath (mai putin de 4 EUR). Am hotarat spontan sa ramanem imediat la masaj si astfel am fost invitati in cabina de schimb. Masajul thailandez se deosebeste de celelalte prin faptul ca esti masat imbracat! intr-un fel de pijama – ha, ha prima data am ras vre-o 10 minute in cabina ca nu n-i se potriveau hainele puse la schimb. Sotului ii plezneau nasturii bluzei peste burta si pantalonii mei ii puteam trage doar pana la genunchi. "Please give us the biggest suit you have"… ii spun eu maseusei care nu intelegea de ce ne prapadim de ras… si astfel am ajuns eu imbracata intr-un butoi si sotul tot cu burta pe jumatate goala (se pare ca mi-au dat mie haine de barbati dar pentru el nu aveau marimi si mai mari). Pe urma am urcat in sala de masaj si eu am primit um maseur barbat iar sotul meu o femeie- nu prea am inteles eu sensul- dar se pare ca asa e – oricum eram imbracati – sotul meu macar pe jumatate; -)

Si acum sa va explic eu cum functioneaza: Masajul thailandez tradițional nu utilizează uleiuri sau loțiuni, e ca un fel de yoga, adica maseurul te întinde, te preseaza, te incolaceste in diferite poziti incercand prin manipularea celor cinci straturi ale corpului (piele, țesuturi, canale, oase, organe) sa influențeze relația dintre cele patru elemente ale corpului (pământ, apă, vânt, foc). Si asta doare – mai ales daca nu esti obisnuit! Dupa o ora in care mai mult am gemut de durere decat de placere am parasit acest templu al torturii, cu gandul ca de maine vom alege din nou masajele stil european cu ulei si mangaieri.

Cu o zi inainte am cumparat in centrul orasului intr-unul dintre nenumaratele birouri de turism o excursie spre Templul Wat Phra That Doi Suthep (aici vine si recomandarea mea – nu cumparati dinainte excursii optionale – la fata locului sunt intotdeauna mult mai ieftine!) si astfel am fost asteptati in fata hotelului de un minibus. Dupa tortura de dimineata a urmat tortura de la pranz pe strada celor 1000 de curbe. Si ajunsi sus la poalele templului am privit cu groaza spre cele aproape 300 de trepte... inca o tortura! Noroc ca in apropiere a fost construit un fel de lift – si egal cat de scump ar fi fost asi fi platit fara sa ma gandesc macar un moment la bani. Sus in templu dupa ce ne-am descaltat si am simtit piatra rece sub talpi parca totul s-a mai linistit. Am meditat pentru cateva momente in fata unui Buddha imens si am lasat privirea sa se intinda peste minunata panorama verde a dealurilor din imprejur.

Seara ajunsi din nou in hotel nici urma de relaxare ca aveam bilete pentru spectacolul din apropierea hotelului. Ne-am lungit pe jos si aproape adormiti am savurat cateva minute miraculoase de muzica si dans.

Noaptea s-a lasat cu zumzet de tantari- noroc ca aveam plase intinse peste pat. A treia zi aveam de gand sa vizitam si alte animale specifice zonei – adaca toate gradiniile zoologice din inprejurimi cu elefanti, tigri si femei... da a-ti citit bine... gradina zoologica unde poti vizita tribul femeilor cu gat de girafa!

---

VIZUALIZĂRI: 5462 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI