Chianciano Terme, trecut şi prezent

TIPĂREȘTE

Până să facem excursia în Toscana nu auzisem de această localitate. Când nu ştii nimic despre ceva, ce faci? Fugi la net. Ce zice Wiki? Chianciano Terme este un oraşel în provincia Siena din Toscana. În 2011 avea o populaţie de 7078 locuitori, o suprafaţă de 36.5 km şi altitudine de 475m. La miniexcursiile noastre spre sau de la diversele destinaţii am trecut de mai multe ori cu autocarul prin oraş dar nu mă lămurisem deloc ce e cu oraşul vechi, cu staţiunea balneară sau cu cuartalul de blocuri şi hoteluri moderne? Aşa se face că într-una din zilele cu program mai scurt, de la hotel am luat-o la vale prin pădure şi în cca 15 minute am ajuns în centrul oraşului în Piazza Italia. După ce am aruncat o privire de jur împrejur ne-am aşezat pe o bancă şi am aşteptat trenuleţul turistic. Nu că am fi fost noi deştepţi dar am găsit un centru de informaţii care ne-a îndrumat ce şi cum.

Chianciano Terme este unul din cele mai cunoscute şi frecventate centre cu ape termale din Europa. Încă din timpul etruscilor puterea vindecătoare a apelor era cunoscută, astfel că regele lor Porsenna (sec. VI î. Hr.) venea la aceste izvoare fierbinţi. Piese arheologice disparate, fragmentele unor statui de bronz, un cap de Apollo au fost descoperite cu ocazia unor săpături pentru construcţii în 1868. Un car al Dianei Selena a fost găsit în zonă şi poate fi văzut la muzeul de arheologie din Florenţa. În pădurea Fucoli unde se găseşte una din sursele principale de apă termală a fost decopertat ruinele unui templu etrusc iar în apropiere, la Foce câteva sute de morminte din sec. V î. Hr. În partea plană a locaţiei s-a dezvoltat ulterior un orăşel roman. Abia în sec. XII au apărut documente cu denumirea clară a localităţii şi statutul ei în vederea protejării termelor. Faima termelor din Chianciano a crescut odată cu călătoria pe care a făcut-o în aceste locuri Sf. Agnes de Montepulciano în sec. XIV. De atunci Aqua Selena a devenit Aqua Santa. Sub dominaţia familiei Medici localitatea a primit un impuls de dezvoltare. În ultimele două secole au fost făcute studii aprofundate în privinţa proprietăţilor apelor termale şi influenţei lor asupra organismului uman dar dezvoltarea bazelor de tratament, a stabilimentelor şi infrastructurii necesare unei exploatări sistematice a apelor a început în sec. XX şi continuă şi azi. Iniţial sub dominaţia familiei Medici, în jurul surselor de apă termală au fost construite locuinţe şi mai târziu hoteluri iar oraşul medieval dominat de un turn cu ceas a rămas încastrat pe un vârf de colină.

Am luat trenuleţul din centrul staţiunii din Piazza Italia. Cursa Gran Tour a durat 45 minute şi a costat 6 eu/ persoană. A fost respectat programul afişat. Ni s-a dat un audio-guide pe care l-am fixat pe franceză, că în engleză mă descurc numai la citit (la şcoală am învăţat ruskii iazâc). Traseul are 9 km şi arată 50 de puncte de interes (biserici, monumente, hoteluri, băi, parcuri). Sunt 6 staţii dar fiind început de sezon, numai trei au fost funcţionale. La fiecare staţie s-a dat pauză 5 minute aşa că am putut coborî să fac poze. Necazul a fost că n-am întrebat conducătorul pe ce parte a trenului e mai bine să stau, aşa că am ratat să pozez câteva obiective; înafară de asta, fiind destul de răcoare se trăseseră pe lateral prelatele de plastic gros- cam mătuite prin unele părţi- aşa că unele poze sunt mai neclare. La întoarcere am coborât tot în staţia Piazza Italia unde era şi o staţie de taxiuri. În patru persoane ne-a costat 9 eu până la hotel dar i-am dat 10, că nu aveam firfirei. Chiar dacă nu cunoaşteţi oraşul şi nu aveţi în faţă o hartă, vă spun că iniţial am mers cu trenuleţul cam pe la marginea oraşului nou pe valle della Alberta, valle della Ville şi după ce am trecut de chiesa Madonna Rosa am ajuns la Centro Storico. Aici să vezi străduţe înguste şi în pantă, case de piatră cu ferestre înguste şi obloane de lemn, mici statui şi flori, multe flori răsărind din piatră! După ce am trecut de turnul cu ceas cu emblema familiei Medici, am depăşit muzeul etrusc care era închis (era duminică şi destul de târziu) am intrat în oraşul termelor. Am trecut pe lângă termele Sant´Elena, Aqua Santa şi parcul Fucoli pe care l-am privit cu regret că nu-l puteam vizita din mersul trenuleţului. O a treia staţie a fost la Largo Iris Origo în zona termală. Trei staţii, trei cartiere: cel modern în centru, oraşul vechi şi cel balnear.

Hoteluri elegante, restaurante, curat, dar nu e Montecarlo sau Las Vegas. Nu e nici Sinaia. Adevărat că am fost într-o după amiază de duminică şi habar n-am cum este acolo viaţa de noapte Ce mi-a plăcut au fost colinele din jur împădurite şi covoarele florale cu petunii multicolore. În centru este chiesa Sf. Augustin. Centrul oraşului în apropierea stabilimentelor termale s-a dezvoltat vertiginos între anii 1915-1920 când s-a construit un apeduct şi o fabrică de îmbuteliere a apelor cu conţinut ridicat de minerale.

Se mai numeşte Chianciano Alta şi se găseşte pe o colină deasupra văii Valdichiana. Această vale nu trebuie confundată cu Val d´Orcia cu care se mărgineşte. Este o suprafaţă deluroasă de 2300 kmp între Apenini şi lacul Trasimene, cu o altitudine medie de 450m. Aspectul oraşului vechi este total diferit de cel al modernei şi animatei staţiuni termale. Înconjurat de resturi de ziduri medievale străpunse de impunătoare porţi de intrare, cu străduţe înguste pietruite, cu câteva biserici vechi, străjuit de un turn cu ceas, oraşul vechi doarme sub povara timpului, fiind străbătut doar de grupuri gălăgioase de turişti. În cartier se intră prin Porta Rivelini construită în stil renascentist şi care face legătura cu Borgo Nuovo, partea cea mai avangardistă a lui Chianciano Terme. Din acest motiv poarta se mnai numeşte poarta burghezilor. Alte porţi de intrare în oraşul vechi sunt Porta San Giovanni care delimitează cartierul personalităţilor politice şi administrative care au condus oraşul, Porta del Sole prin care se intra în cartierul meseriaşilor şi al ţăranilor. Aceasta din urmă are o formă originală fiind lucrată din cărămidă, cu două turnuri laterale unite printr-un arc format dintr-un hemihexagon. În apropierea porţii Rivelini se găseştechiesa Immacolata din sec. XVI. construită peste o capelă din sec. XIV. Toro dell´orologio poate fi zărit de la mare depărtare, el fiind emblema oraşului vechi. Aspectul lui medieval a fost transformat cu timpul, fiind placat cu marmoră. A fost ataşată şi stema familiei Medici, după ce aceasta a preluat controlul oraşului. În apropierea turnului orologiului se găseşte piaţa Matteotti în mijlocul căreia se află o frumoasă fântână sculptată realizată în sec. XVIII. Havuzul de formă hexagonală este acoperit de plăci de marmoră şi are în partea centrală o coloană ciupercă din care ţâşneşte apa. Din vechiul edificiu Collegiata di San Giovanni Battista din sec. XIII. s-a mai păstrat un portal roman. Chiesa Madonna Rosa se zăreşte de la depărtare şi are o arhitectură echilibrată în formă de cruce greacă. În oraşul vechi pe strada Solferino a locuit Luigi Pirandello cu familia lui. Din mersul trenului am zărit şi câteva foste palate, astăzi într-o stare avansată de degradare. Centrul vechi nu reprezintă numai locuinţe medievale. Aici este şi muzeul naţional etrusc în care au fost depozitate artefacte găsite pe şantierele arheologice şi care atestă că acest pământ a fost locuit cu nouă-zece secole înainte de era noastră.

Chianciano Terme are patru surse de ape termale:Acqua Santa, apa Sillene, apa de Fucoli şi apa Sant´ Elena. Nu ar fi avut rost să le enumăr dacă nu scriu ce acţiune terapeutică au şi, poate, cine ştie? viaţa oferă surprize.

-- Aqua Santa numită aşa după vizita sfintei Agnes în 1317, are o temperatură de 32* şi e bogată în acid carbonic şi sulfuri. Este recomandată pentru afecţiuni hepatice, ale căilor biliare, diabet şi hiperuremie.

-- Apa Silene este adaptată balneoterapiei în bazin sau cadă. Se recomandă cardiacilor, hipertensivilor şi celor cu ateropatii (insuficienţă venoasă şi arterială).

-- Apa de Fucoli este prima sursă de apă termală cunoscută încă din antichitate. Izvoarele se găsesc în parcul Fucoli pe lângă care am trecut cu trenuleţul. Este legată de sursa Aqua Santa printr-un pasaj subteran, cele două ape consumându-se prin asociere. Ajută la diureză şi la buna funcţionare a aparatului urorenal şi digestiv.

-- Sursa Sant´Elena este recomandată în bolile inflamatorii.

Complexul Theia, sau ˝ baia etruscilor˝ a fost inaugurat în 2013 şi este situat la 100m de hotelul în care am locuit. El are bazine de 500mp alimentate cu apa fierbinte de Silene la o temperatură de 32-36 * vară- iarnă. Adâncimea bazinelor este de 1.5m. Apa este opacă din cauza conţinutului ridicat de carbonaţi, bicarbonaţi şi sulfaţi. Este recomandată celor cu afecţiuni scheletice şi musculare, reumaticilor şi are o afecţiune trofică asupra pielii (ce ziceţi doamnelor?). Dotările sunt ultramoderne, există restaurant şi bar, magazine cu articole de baie, umbrele, sezlonguri, acces WI Fi, vestiare la care accesul se face cu brăţară electronică pe care se contorizează cheltuielile vizitatorului. Preţul unei intrări simple fără consumaţii este de 12 eu/ 4 ore dar există şi facilităţi pentru familii sau abonamente săptămânale. Marţea complexul este închis.

Chianciano Terme este o localitate provocatoare şi surprinzătoare în acelaş timp. La câţiva km distanţă păşeşti în două lumi diferite şi totuşi paralele: cea medievală cu inserţii antice şi cea modernă a unei staţiuni balneoclimaterice în mare vogă. Mi-ar fi părut rău să nu vizităm acest orăşel care din punct de vedere al programului agenţiei turistice reprezenta doar un hotel şi un dormitor. Am fost sfătuiţi de ghidă să-l vedem când nu ne simţim prea obosiţi şi pentru aceasta îi mulţumim.

- va continua-

---

VIZUALIZĂRI: 3405 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI