O zi la pas prin Old Town din Chania

TIPĂREȘTE

   Orașul Vechi este centrat în jurul portului, un labirint de alei și clădiri care au stat sute de ani, au fost reconstruite, ruinate și din nou reconstruite cu detalii din diferite epoci. Un spațiu plin cu magazine de suveniruri, artă și meșteșuguri. Acest loc magnific este cel mai fotografiat din toată Chania, inima ei bate aici toată vara, este extrem de aglomerat, plin de cafenele, restaurante și taverne cu specialități gastronomice cretane și internaționale, baruri, patiserii și gelaterii. Monumentele istorice conservate din diferite perioade atrag turiștii ca un magnet.

   Pentru a intra în„intimitățile” acestui spațiu magnific este necesar să străbați fiecare colțișor, la pas, bineînțeles, pe cât se poate. Într-o zi pot fi trecute în revistă principalele obiective din areal, dar nu ajungi să descoperi fiecare colțișor ce are de spus o istorioară. Trebuie purificat pe îndelete, azi o parte, mâine cealaltă, poimâine restul etc. Practic îți este imposibil să străbați fiecare străduță în câteva zile. Am experimentat asta pe propria piele cum se spune.    Un mare atu a constat în faptul că locul de cazare ales pentru sejur a fost Hotel Porto Veneziano (vezi impresii). Acesta se află situat în vechiul port venețian, pe Akti Enoesos, latura nordică, în apropiere de Muzeul Construcțiilor Navale Antice și Zidul Defensiv (Defkalionos) unde, în capătul acestuia, se înalță semeț Farul Venețian. O zonă plină de viață și foarte gălăgioasă. Puține perioade de liniște au loc aici. Agitația începe după orele 09:00 dimineața și se termină după miezul nopții în jurul orelor 02:00. Restaurantele și tavernele deschid aproape de orele prânzului când sosesc mulți turiști în excursie din alte părți ale Cretei.

  Să pornim în marea aventură prin Orașul Vechi și încep deplasarea din fața Hotelului Porto Veneziano către Odos Defkalionos care înconjoară practic Old Harbour Marina (Vechiul Port Venețian). Acesta a fost construit cu grijă în secolul al XV - lea în scopuri comerciale și pentru protecție împotriva raidurilor piraților. În zilele noastre reprezintă un punct de referință pentru oraș și un loc foarte fotografiat, cu o notă de magie! Acest loc vă invită să vă bucurați de o călătorie fără griji în timp ce o explorați.  

   Pornesc spre Zidul de Apărare (Defkalionos) , care proteja Vechiul Port de atacurile piraților, dar mai întâi trec pe lângă Muzeul Construcțiilor Navale Antice și Casa de Gardă a Portului Venețian. În perioada ocupației venețiene (1204 – 1669), necesitatea unei prezențe mai puternice în Creta, i-a determinat pe venețieni să construiască un număr destul de mare de „Neoria” (Arsenal) în Chania, unde navele urmau să fie reparate în timpul iernii. Construcția primelor două „Neoria” a fost finalizată în 1526. Până în anul 1593, șaisprezece „Neoria” au fost ridicate. În 1599, Complexul de Sud „Neoria” a fost finalizat prin construcția celui de-al șaptesprezecelea „Neoria” . În 1607, în timpul extinderii meterezului de nord-est, începe construcția a încă cinci „Neoria” în inima portului de la est. Două dintre ele au fost finalizate. Însă al treilea doar pe jumătate, deoarece au fost construiți doar pereții arcului. În perioada otomană, lipsa lucrărilor de întreținere a portului și rolul diminuat al„Neoriei” , a dus la modificarea destinației inițiale a „Neoriei” , care acum erau întrebuințate ca spații de depozitare a efectelor militare. Din complexul inițial cu șaptesprezece „Neoria” , nouă au fost demolate. În prezent se păstrează un grup de șapte domuri continue, alături de un altul mai la vest, Marele Arsenal unde voi ajunge puțin mai târziu cu relatările. Doar două „Neoria” se păstrează intacte din complex, în inima portului, și adăpostește Muzeul Construcțiilor Navale Antice unde este expusă copia unei nave folosite în perioada minoică (secolele XVI – XV îHr). Lângă acestea se află Casa de Gardă a Vechiului Port, o fortăreață menită să apere portul de pe Zidul de Apărare (Defkalionos) . Turiștii care străbat astăzi acest rampart lung de 610 metri pot surprinde vederi panoramice superbe cu marea într-o parte și Portul Vechi Venețian în cealaltă. În capătul Zidului, chiar la intrarea în port, se înalță maiestuos vechiul Far Venețian (Lighthouse) . Inițial a fost un post naval construit, în perioada 1595 – 1601, pentru a proteja  orașul de atacurile otomanilor și a piraților care bântuiau prin zonă. În 1645, otomanii au preluat controlul asupra Chaniei, iar Farul a fost lăsat în paragină. Trupele egiptene, care erau vasale otomanilor, angrenate în protejarea Cretei, au reconstruit Farul în 1864 păstrând doar baza farului original. Considerat o bijuterie arhitectonică și un punct de reper al orașului, Farul are o înălțime de 21 de metri, lumina lui fiind situată la 26 de metri deasupra nivelului mării. Este cel mai vechi far existent în Grecia, dar și cea mai veche construcție de acest gen din Marea Mediterană. Structura sa prezintă trei părți: baza octogonală, partea din mijloc cu șaisprezece laturi și partea circulară. În partea de sus există o galerie și o lumină roșie care clipește la fiecare interval de 2,5 secunde.  În mai 1915 a fost instalată o lumină albă fixă, marcând că este un far oficial în rețeaua Greciei. Farul a suferit avarii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost ultima oară renovat în 2006. Turiștii nu au acces în interiorul Farului, dar pot urca pe scări de la bază până la partea mijlocie.

   Mă reîntorc la ruinele Casei de Gardă a Vechiului Port și continui deplasarea pe Odos Defkalionos până la Porta Sabbionaria. Acest rampart (bastion) numit și Poarta Nisipului, este cel din partea de nord-est și singurul care a supraviețuit până în zilele noastre dintre cele trei porți ale celui de-al doilea Zid Venețian al Chaniei, care a început să fie construit la începutul secolului al XVI-lea și s-a încheiat în 1590. Numit de venețieni, , Sabionera (Poartă de Nisip)” din cauza plajei de nisip care exista acolo. Poarta era închisă cu o ușă impunătoare a castelului din lemn gros și căptușeală de fier.    Sabbionara a fost distrusă în 1645 în timpul asediului Chaniei de către flota otomană, iar noii ocupanți au avut grijă ulterior să o reconstruiască, dar cu dimensiuni mai mici pentru a fi mai ușor protejată de raidurile inamice și au numit-o Kum-Kapisi care în limba turcă înseamnă „Poartă” . Întreaga zonă mai largă, care găzduiește o parte semnificativă a vieții de noapte a Orașului Nou, este cunoscută astăzi drept cartierul Kum Kapi.    Bastionul lângă care se află Poarta este denumit după venețianul Mocenigo și este construit în mare, latura lui sudică fiind decorată cu o emblemă cu „Leul Sfântului Marcu” , stema și data 1591. La sud de poartă sunt vestigiile Bastionului Sabbionara care a fost distrus de bombardamente în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

   Din acest punct trebuie să mă decid în ce parte continui expediția. Mă îndrept către sud sau revin la nord, în zona Old Harbour Marina (Vechiul Port) , de unde să continui spre inima Old Town? O iau ușurel pe Odos Radamanthyos și Odos Glafkou pentru a ajunge din nou pe Akti Enoesos chiar lângă fostul Arsenal Venețian (Megalo Arsenali) , lângă Plateia Georgios Katechakis, unde două clădiri aproape identice adăpostesc Teatrul Municipal Regional din Chania și Centrul de Arhitectură Mediteraneană. Continui deplasarea spre vest și observ un monument impresionant din perioada otomană în Plateia Tompazi. Este vorba despre Yali Tzami (Moscheea Mării) sau Kucuk Hasan Mosque. Moscheea este singura de acest fel din oraș. Situată foarte aproape de mare, a fost construită pe terenul unui templu creștin în memoria lui Kucuk Hasan Pasha, care a cucerit orașul în 1645. Vârful moscheii are o cupolă mare, care este întărită de patru arcade de piatră. Pe laturile de vest și de nord se pot vedea, de asemenea, un atrium îngust, care este acum închis, acoperit de șase cupole suplimentare mai mici. Întreaga structură este construită din piatră, cupolele fiind de culoare roșie, iar restul, o culoare văruită în alb. Aceasta servește ca un prim exemplu de arhitectură islamică într-un oraș influențat de multe culturi. Clădirea a fost folosită pentru o serie de activități diferite de-a lungul anilor, iar infrastructura sa a suferit foarte mult. În 1923, moscheea a încetat să funcționeze ca un teren religios islamic tradițional și, în 1939, minaretul său a fost distrus. Până în acel moment, moscheea s-a lăudat și cu o curte mare cu palmieri falnici care au servit drept loc de înmormântare pentru conducătorii otomani. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost gazda Muzeului de Arheologie din Chania, dar a fost mutat într-o altă locație mai târziu, moscheea fiind folosită ca muzeu de folclor și depozit. În prezent este folosită de municipalitate ca zonă de expoziție.

   După ce am trecut de Yali Tzami, am continuat să merg pe Odos Sourmelis și Odos Kanevarou până la Plateia Eleftrios Venizelos.    Piața Fântânii (Venezian Fountain) a fost piața centrală din Old Town Chania, în timpul ocupației otomane. Acum se numește Elefterois Venizelos și este plină de cafenele, restaurante și alte magazine. Marca comercială a pieței este Fântâna Venețiană din centru care amintește de fosta fântână care a existat aici, decorată cu capete de leu și păstrată în grădina Muzeului de Arheologie din Chania. Este, de asemenea, o reminiscență a fântânii turcești care a existat în timpul ocupației otomane.     De aici începe Odos Chalidon care este cel mai scurt traseu către centrul orașului Chania -  (Plateia 1866) . Această stradă este plină de cafenele, restaurante, taverne care deservesc delicatese locale, baruri, magazine de îmbrăcăminte/încălțăminte, de artă și bijuterii, de suveniruri, precum și monumente care se referă la diferite perioade istorice. Am descoperit că există un amestec echilibrat de elemente cretane, venețiene și otomane și o arhitectură uimitoare.

   Mă îndrept agale către capătul opus al străzii Chalidon și observ la dreapta Fântânii o baie turcească autentică, Al Hamam Traditional Bath. Construită pe fostul sit venețian al Mânăstirii Sfânta Clara, lângă o baie romană cu podele de mozaic, reprezintă un edificiu cu numeroase cupole mici. În jurul său a fost o arcadă demolată în 1941. În prezent funcționează ca un magazin de haine, păstrând arhitectura sa interioară minunată, cum ar fi nișele sale elegante și arcadele frumoase formate de cupole. În stânga străzii, la aproximativ 150 de metri de Piața Fântânii, se află Plateia Athinagora. Pe ambele laturi întâlnim monumente dedicate unor personalități marcante în istoria și cultura cretană, cum ar fi Patriarhul Athinagoras I al Constantinopolului (1866 - 1972); Anagnostis Mantakas (1817 - 1916), erou al rezistenței antiotomane; Nikolaus Tomadakis (1903 - 1993), savant și profesor de istorie bizantină. Partea din spate este ocupată de Sfânta Mitropolie a Prezentării Fecioarei Maria, catedrală greco - ortodoxă, construită inițial în perioada târzie a stăpânirii otomane între 1850 și 1860. Potrivit relatărilor istorice, pe acest loc a existat o mică biserică de la începutul secolului al XI-le. Bisericuța inițială a fost demolată de venețieni, care au construit un depozit în locul ei. Când otomanii au cucerit Creta în 1695, au transformat depozitul într-o fabrică de săpun, care a continuat să funcționeze până în 1850. Clădirea a fost apoi donată de autoritățile otomane comunității creștine din Chania, care a transformat-o într-o biserică, care a fost inaugurată de episcopul Kydoniei în 1861. O icoană salvată din biserica originală, care fusese adăpostită în Biserica Sfinții Mercenari, a fost transferată în noua biserică unde se mai păstrează în pronaos (zona holului). Culoarul de nord dedicat Sfântului Nicolae a înlocuit biserica dominicană din Plateia Splanzia pe care otomanii o transformaseră în moschee. În urma construirii Casei Episcopale, biserica a devenit catedrala a ceea ce era atunci capitala Cretei. Catedrala a fost deteriorată în războiul greco-turc din 1897, dar restaurată pe cheltuiala țarului Nicolae al II - lea Romanov, care a donat și clopotul catedralei.    Prin decret regal din octombrie 1947, sărbătoarea Prezentării Fecioarei, 21 noiembrie, a devenit sărbătoarea oficială a Chaniei.    Biserica cuprinde trei culoare, dintre care culoarul central este dedicat Prezentării Fecioarei, culoarul de sud celor Trei Ierarhi și culoarul nordic Sfântului Nicolae. În biserică se află icoane ale unor pictori cretani cunoscuți ai secolului al XI - lea, precum Antonia Revelakis, Antonia Vivilaki, Elefteriou Triolitakis și Iaonnis Stais. Unele din catapetesme au coperte de argint realizate de aurarii locali. Deasupra catapeteasmei navei centrale sunt fresce ale Sfinților Apostoli Petru și Pavel realizate de pictorul Demetrios Kokotsis. În cupola de deasupra sanctuarului se află fresca„Cea care este mai lată decât cerurile” care o înfățișează pe Fecioara Maria și pictată de Nikos Giannakakis. O epigramă scrisă în limba greacă pe frontonul peretelui din față scrie, , Voi, cei ce mergeți aici, vedeți biserica Maicii Domnului, zidită de copiii credincioși ai Bisericii găsindu-și refugiu ca niște păsări înspăimântate în mijlocul unei furtuni sub aripa  văl protector ceresc” .

   Vis-a vis de Catedrala Metropolitană se află o curte cu vegetație, în mijlocul căreia am văzut statuia Sfântului Francisc de Assisi. În lateral-stânga se deschide o mică  clădire care adăpostește Muzeul de Folclor al Cretei. Include exponate tradiționale care permit vizitatorului să-și imagineze cum era viața locuitorilor insulei în secolele al XVIII - lea și al XIX - lea. Printre altele, în muzeu sunt disponibile și o colecție de unelte, materii prime și produse de artizanat tradițional casnic, mică industrie și viață rurală. Vizitatorul va fi plăcut surprins să asiste la modele de ocupații rurale, lucrări de meșteșuguri, precum și exemple de interior tipic al unei case rurale. O altă caracteristică fascinantă a muzeului este atelierul care reînvie arta broderiei cretane și unde se creează picturi de broderie.    În aceeași curte cu Muzeul de Folclor am descoperit Biserica Catolică Adormirea Maicii Domnului. A fost construită în 1879 de primul episcop catolic al Cretei, Aloisio Cannavo, pentru a deservi întreaga populație catolică a regiunii. În 2004, Biserica și-a sărbătorit cea de-a 125-a aniversare. Ea se află în responsabilitatea Ordinului Capucinilor. Urmează ritul roman sau latin și este sediul Episcopiei Romano-Catolice din Creta (Diocesis Candiensis) care a fost creată inițial în 1213 și a fost restaurată de Papa Pius al IX-lea în 1874. Biserica are o bazilică cu trei coridoare. Pe lângă stilul neoclasic, are și caracteristici arhitecturale renascentiste. Slujbele au loc în mod regulat – programul se găsește la intrarea de pe Odos Chalidon. Deoarece Biserica servește o congregație internațională, slujbele se desfășoară în mai multe limbi.

   Ies din curtea Bisericii Catolice și continui deplasarea pe Odos Chalidon după care fac la dreapta pe Odos Emmanouil Mpalantinou până la Schiavo. Cunoscut sub denumirea Bastionul Lando (San Dimitrio) acoperă colțul de sud-vest al fortificațiilor venețiene din Old Town și a fost numit după Biserica Agios Dimitrios, care a fost Catedrala din Chania în timpul erei venețiene și este situat între Odos Skridlof și Odos Bettolo. Numele acestor două străzi derivă din numele ofițerilor venețieni care au supravegheat construcția bastionului. Bastionul este închis publicului vizitator. Drept urmare merg mai departe de-a lungul Zidului Venețian de Vest, pe Odos Meletiou Piga și Odos Pireos. până în colțul de nord-vest al fortificațiilor unde se află Bastionul San Salvatore, botezat după Mânăstirea San Salvatore a călugărilor franciscani care se păstrează în regiune. A constituit o parte din fortificațiile construite de venețieni în secolul al XVI - lea în oraș fiind înconjurat de fortificații folosite pentru apărare și protecție de inamicii externi. Bastionul este situat la vest de Fortăreața Firka, unde se păstrează o parte din turnul circular din fortificația inițială a portului, construit de genovezi la începutul secolului al XIII - lea. Acest turn al Bastionului San Salvatore a fost încorporat în fortificațiile ulterioare. Deasupra Bastionului se află meterezul omonim care este format din patru laturi și acoperea, împreună cu Fortăreața Firka, marea și o parte din latura de vest a fortificațiilor folosite pentru apărare și protecție de inamicii externi.     Ocolesc Bastionul San Salvatore și pătrund pe Akti Kountouriouti unde, vis-a-vis de Plateia Talos, se deschide Fortăreața Firka - simbolul Old Town și al orașului Chania.    Rivellino del Porto din partea de nord-vest a Vechiului Port din Chania a fost construită de venețieni ca un supresor împotriva amenințărilor inamice și a posibilelor invazii. Construcția sa a început în 1610 și a  fost finalizată cu câțiva ani înainte de căderea orașului în mâinile otomanilor, în 1645. Interiorul a fost organizat în cazărmi și spații de depozitare a muniției. A fost și Cartierul General al comandantului-șef al Garnizoanei orașului. În apropierea centrului curții, se află un rezervor mare de apă de ploaie de pe acoperișuri. Pe latura de nord a zidului sunt șase deschideri arcuite care au inclus tunuri pentru protecția intrării în port.     În perioada otomană, Rivellino a fost folosit drept cazarmă (Firka, în lb. turcă înseamnă cazarmă), din acest motiv numele Firka este folosit și astăzi. Deschiderile arcuite au fost folosite ca celule de închisoare, din perioada otomană până la războiul civil. Pe turnul de colț al Fortăreței, la 1 decembrie 1913, a fost arborat steagul grec al Unirii Cretei cu Grecia în timpul unei ceremonii oficiale.    La intrarea în Fortăreață, de pe Akti Kountouriouti, într-o clădire de culoare cărămizie descoperim Muzeul Maritim din Creta despre care am scris un review separat. Străbat în continuare promenada Akti Kountouriouti până la intersecția cu Odos Douka. Străduță mică și îngustă care se întretaie cu două artere importante ale Orașului Vechi, și anume - Odos Skoufon și Odos Zampeliou. La intersecția dintre acestea avem  magazinul Temple Gift Shop. Inițial, numele nu spune nimic, dar trecând pragul descoperi cu totul altceva. Un mic minimarket, cochet și luxos, o bijuterie locală, ridicat pe ruinele unei vechi biserici venețiene care a fost transformată în moschee în perioada otomană. Se pot vedea mormintele venețiene excavate sub podeaua de sticlă, turnul minaret și inscripțiile arabe din mihrab. Un alt obiectiv care atrage atenția este baia publică Topana Hammam, situată la colțul străzilor Zampeliou și Douka. Inițial a avut șase cupole mari semicirculare marcate de absența timpanului, în timp ce un alt etaj a fost adăugat mai târziu. Luminatoarele din sticlă, în formă de clopot, care decorează cupola sunt singura sirsă de lumină în afară de cele trei ferestre arcuite din partea de nord-vest. Arhitectura sa exterioară relativ simplă și austeră este tipică băilor turcești. Astăzi, este proprietatea Ministerului Culturii din Grecia.

   Plimbarea mea continuă pe Odos Zampeliou până în Plateia Venizelous, apoi pe Odos Sifaka spre vechile ruine ale așezărilor minoice și bizantine. Săpăturile din cartierul Kastelli au demonstrat că orașul Chania de astăzi a fost construit pe locul vechii Kydonia, care a fost o așezare înfloritoare în perioada romană. Acesta este motivul pentru care aici au fost descoperite numeroase morminte, o colecție bogată de ceramică din diferite perioade, fresce din perioada minoică târzie și un mozaic magnific din perioada elenistică târzie. Creta a trecut cu ușurință din perioada romană în cea bizantină. Bizantinii au construit un zid în Kydonia între secolele al VI - lea și al VII - lea, urmând fundațiile zidurilor elenistice mai vechi. Insula a fost apoi luată de arabi, cunoscuți și sub numele de sarazini, care au distrus Kydonia în anul 828 dHr. După ce bizantinii au recucerit insula, anul 961d Hr, au construit o nouă cetate. Zidurile acesteia ai închis zona dealului Kastelli și au fost construite folosind materiale reciclate din casele antice.    Venețienii și-au instaurat dominația după cea de-a Patra Cruciadă (1202 - 1204). Populația orașului, care a devenit cunoscut sub numele de Canea, a crescut rapid și oamenii au început să se stabilească în afara Zidurilor Bizantine. Acest lucru i-a determinat pe venețieni să construiască un nou set de fortificații în perioada 1336 - 1356. În urma acestei extinderi, Zidurile Bizantine au încetat să mai servească vreun scop și, în cele din urmă, au căzut în paragină. De atunci au fost integrați strălucit cu restul așezării, formând o parte integrată a Kastelli astăzi. Zidul sudic este și astăzi vizibil, mergând de-a lungul Odos Sifaka, în timp ce secțiuni din zidul nordic sunt vizibile de pe promenadă.    Mai mult de atât, există un hammam pe Odos Katre, în apropierea ruinelor fostei așezări minoice. Înconjurat de de galerii arcuite, are și o serie de cupole mici, iar sala principală este acoperită de o cupolă joasă, fără timpan. Odinioară a existat și un al doilea etaj, în timp ce o parte din clădirile sale auxuliare a fost distrusă. Astăzi găzduiește expoziții de artă.     Din nefericire, cea mai mare parte a cartierului Kastelli a fost distrusă de bombardamentele germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și majoritatea caselor sale vechi au dispărut. Un efect secundar interesant al bombardării intense a dealului Kastelli a fost că, atunci când molozurile au început să fie îndepărtate, au fost găsite bucăți de ceramică minoică. Evident, a existat un important sit minoic la mai puțin de un metru sub nivelul solului actual. Săpăturile mai vechi din Kydonia minoică au arătat că orașul modern Chania are o istorie de 5000 de ani și au arătat că situl a fost locuit continuu, cu excepția a circa 400 de ani de la sfârșitul perioadei geometrice (circa 725 îHr) când oamenii s-au întors la sit și au relocuit ruinele minoice.    Cele mai importante descoperiri au fost cele de la sfârșitul epocii bronzului, perioada minoică târzie (circa 1500 - 1150 îHr), unde – unic pentru Creta – au putut fi documentate șapte așezări ulterioare. Una dintre cele mai importante descoperiri din acele așezări a fost descoperirea în anul 1990 a tăblițelor Linear B (în Creta descoperite altfel doar la Palatul de la Knossos). Tăblițele au fost găsite în stratul de distrugere final al unei mari clădiri importante din perioada 1350 - 1250 îHr. Acestea au dovedit că Dionysos era considerat un zeu încă din epoca bronzului, iar modul în care au fost produse a fost exact același cu cel al tăblițelor Knossos, a căror dată este încă incertă.

   Îmi continui periplul pe Odos Daskalogianni, la sud și la est de dealul cu ziduri Kastelli, în partea din spate a șantierelor navale. Zona este denumită Splantzia (Plateia 1821) și a fost cartierul turcesc până la părăsirea Chaniei de către ultimii rezidenți musulmani în 1922. În ultimii ani, cartierul Splantzia (Plateia 1821) s-a transformat complet într-unul dintre cele mai populare locuri din Chania. Aici găsim o mulțime de cafenele, taverne și restaurante, dar altceva îl face cu totul atractiv.    Plateia 1821 a fost un punct de întâlnire pentru otomani. Creștinii greci se întâlneau în Sintrivani (Piața Fântânii) . Săpăturile din zona Plateia 1821 au scos la iveală un hammam turcesc și o cisternă venețiană  care putea păstra suficientă apă pentru oraș timp de șase luni. Cisterna s-a degradat după ce cutremurul din 1595 a schimbat cursul râului care o alimenta. În această piață a fost ridicată Biserica San Rocco (sfântul protector împotriva holerei). O placă comemorativă dedicată episcopului Melhisedek este plasată în piață. Acesta a fost spânzurat de către autoritățile otomane de imensul platan aflat în mijlocul pieței, în anul 1821, pentru a descuraja rebelii cretani.    Astăzi, în partea estică a Plateei 1821, se află Biserica Sfântul Nicolae. Construită în 1320, a făcut parte din Ordinul Dominicanilor. Încă se pot vedea arcade cu bolți în cruce care a aparținut mânăstirii din partea de nord a bisericii, chiar lângă Odos Vourdouba. Biserica a suferit multe transformări: a început ca o bazilică cu un culoar central și o clopotniță pe latura de nord. Pe vremea dominației otomane era folosită drept cazarmă, dar și ca moschee (Hugar Camii). A reprezentat cea mai mare moschee din oraș, cu un minaret înalt cu două balcoane. După plecarea turcilor, a devenit o biserică de rit ortodox dedicată lui Agios Nikolaos. Acoperișul din lemn a fost înlocuit cu un altul din beton în anul 1950. Minaretul a suferit câteva restaurări complete după anul 2010.    Pe aleile înguste care duc în Splantzia (Plateia 1821) este ascunsă o mică capela care poartă numele de Agia Ekaterini. Se consideră că a fost construită în secolul al XVI - lea datorită referințelor sale post-gotice pe suprafețele exterioare și spațiul interior. Chiar dacă arată ca o biserică de rit catolic, a fost întotdeauna una ortodoxă. Chiar și în secolele ocupației otomane, când  Biserica Sfântul Nicolae a fost transformată în moschee și Sfânta Ecaterina devine inițial brutărie și apoi atelier mecanic, creștinii din localitate au continuat să se roage și să sărbătorească în numele ei. În interior există un culoar dublu, iar în centru se află o bază de clopotniță. Ferestrele rotunde din fiecare parte a capelei permit luminii naturale să pătrundă și să distingă construcția de restul caselor în stil venețian.

   Rătăcind pe străduțele din jurul Splantziei – Odos Episkopou Kallistou, Odos Daskalogianni și Odos Tsouderon – ajungi la simbolul orașului Chania, Old Chania Market. Principala Piață Municipală din oraș este cunoscută în mod obișnuit ca „Agora” . A fost construită între anii 1909 și 1913 și modelată după piața acoperită din Marsilia. Are formă cruciformă și spațiu interior pentru un număr mare de magazine. A fost ridicată pe locul unui bastion al zidului de fortificație venețian. Acesta a fost demolat pentru a umple șanțul și a creat un spațiu pe care să construiască piața. În vecinătate se află artera Leoforos Nikiforou Foka și Piața Sofoklis Venizelous care separă Old Town de Zona Centrală a Chaniei.    Piața acoperită, „Agora” , a fost închisă pentru renovare în ianuarie 2022, iar lucrările programate să dureze doi ani. Am găsit un șantier în hibernare, la momentul vizitei. Datorită spiritului de documentare prezent în sânge, am aflat că „Agora” era o piață activă, cu magazine care vindeau legume, pește, carne, ierburi și condimente, produse cretane (brânzeturi, măsline, raki) și suveniruri turistice. Existau, de asemenea, câteva cafenele și restaurante pentru clienți care aveau la bază produse locale. Programul de funcționare era următorul: luni, miercuri, sâmbătă (08:00 - 14:00); marți, joi și vineri (08:00 - 21:00) – închis duminica (cu unele excepții înainte de Paște și Crăciun).    În prezent, după consultarea internetului, nu am aflat vreo informație cu privirea la stadiul lucărilor la remodelarea Old Market Chania. Nu cunosc faptul dacă s-a redeschis sau este în continuare închisă.

    Am încheiat aici„aventura” , la pas, prin „Orașul Vechi” , simțind o ușoară amorțeală în picioare. A fost o incursiune plăcută, relaxantă și interesantă. O zi sacrificată pentru a descoperi„intimitățile” acestui spațiu mirific, dar nu regret alegerea făcută. Ceea ce am văzut cu ochii mei doresc să împărtășesc și cu alții.  

  Vă recomand să vizitați acest labirint cu alei, clădiri și monumente vechi de sute de ani care au fost ruinate și reconstruite cu detalii din diferite epoci.

---

VIZUALIZĂRI: 405 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI