Chania – Creta, o destinație încântătoare

TIPĂREȘTE

După 7 ani minunați în care am ales ca și destinație estivală Antalya am zis să schimbăm puțin registrul și să mai încercăm și altceva. Și cum am tot citit o multitudine de impresii despre cât de frumoasă e Grecia, cu plaje nisipoase și apa de un albastru ireal, cu preparate delicioase, cu multe locuri de vizitat și lucruri de făcut am zis să încercăm această destinație. Am ales insula Creta, zona Chania deoarece era zbor direct din Cluj, cu posibilitatea de a opta pentru 4 sau 7 zile. Am ales 4 deoarece am mai rezervat, ca în fiecare an, încă 6 zile la Mamaia, hotel Lido, la sfârșit de Iulie.

Plecarea a fost la 6 dimineața. Zbor rapid, la 9 eram pe plajă. Am închiriat un Hyundai i20, diesel de la o doamnă româncă (Cornelia Maria - Autofun se numește compania) ce are birouri de închirieri în aeroporturile Chania și Heraklion. Fără depozit, carduri, complicații inutile. Ne-a așteptat cu o pancartă cu numele nostru în aeroport, am plătit Cash 220 de euro pe 4 zile și duși am fost.

Nu ne-am făcut planuri foarte multe, auzisem de celebrele plaje ale Cretei, gen Balos, Elafonisi dar am zis că ne organizam cum ajungem.

Pentru prima zi am ales Marathi beach deoarece era aproape de aeroport, cca 15 km. Și bine am făcut. Plaja este absolut fabuloasă, situată într-un golf pitoresc unde e și un mic port turistic. Cumva sunt două secțiuni, delimitate de un dig unde se putea parca gratuit. Pe acel dig erau și cabine unde te puteai schimba, precum și un magazin de vară, cu apă, sucuri, cafea, Sandwich-uri, înghețată.

După ora 9 se cam umplea parcarea dar la 30 m era o altă mult mai mare unde contra a 4 eur/zi se putea lăsa mașina sub umbra unor copertine

Deasupra plajei, panoramic erau 2 taverne lipite una de alta, una cu specific pescăresc iar cealaltă cu de toate. Am savurat o cafea și o răcoritoare privind marea și ne-am bucurat de albastrul turcoaz pe care l-am tot văzut în fotografiile prietenilor de pe site-ul Amfostacolo.

Am închiriat și șezlonguri, 2 la 8 euro și al treilea suplimentar la 3 euro, ne-am setat pe vacancy-mode și am lenevit până la 5 după masă. Apa era destul de rece pentru standardele noastre, cca 21.5-22 grade (din surse oficiale) dar odată întrați ne-am obișnuit rapid. Cel mic numai în apă a stat. Apa era extrem de limpede, plaja cu nisip, curată întrarea lină, pe la picioarele noastre se plimbau tot soiul de mici peștișori. Prânzul l-am luat la una din cele 2 taverne (mai erau și altele mai în spate), un gyros-10 euro, salată grecească 8 euro, cea cretană 11, caracatița cu sos méuniere 14 euro, pizza 10, apa gratis, limonada 3.5 euro, berea 4-5 euro.

Ne-am îndrăgostit iremediabil de plaja Marathi. Am putea sta fără probleme un sejur doar aici

Pe la 5 PM am plecat spre cazare, am ajuns în cca 25 de minute, am parcat mașina aproape de portul turistic, ne-am luat în primire apartamentul închiriat, am făcut un duș și am zis să ne odihnim o jumătate de oră. Da de unde... bălăceala de peste zi, trezitul la 2 noaptea, soarele, briza ne-a toropit total. Ne- trezit pe la 9, și am fi dormit fără probleme dacă nu ne-ar cam fi chiorăit puțin stomacurile. Ne-am adunat puterile și am plecat spre portul venețian. Era deja pe înserat, lumina soarelui se împletea natural cu luminile din port, creând cadrul perfect pentru un apus de vis. Soarele se pierdea încet după munți. Portul plin de viață, o multitudine de magazine, taverne, localuri felurite, spre încântarea soției-" de aici îmi iau mâine cercei, de dincolo cărți poștale, de aici mirodenii de dincolo înghețată"... Peste tot sclipea de curățenie și deși era plin de turiști aceștia erau civilizați, îmbrăcați elegant, nu vedeai pe nimeni să țipe, să se agite, muzica tare, fumăraie, tămbălău.

Am luat cina la una dintre taverne (la Amphora parcă). Prețurile erau puțin mai mari, un gyros 15 euro, la fel și Souvlaky, cotletul de miel 20 de euro. Fructele de mare de la 15-20 de euro în sus porția. Salatele erau pe la 8-10 euro iar pizza cretană, delicioasă era 11 euro. Cel mic si-a luat o pizza, soția gyros iar eu o salată grecească, ocazie cu care am descoperit adevărata brânză Feta, nu mizeria ce se găsește pe la noi prin supermarket-uri sub denumirea de Feta.

Cu burțile pline și încântați de vizita în portul venețian agale am luat-o spre cazare, am mai făcut o scurtă ședință de debriefing (a se citi am stat pe Facebook puțin) și somn, plănuind să ne trezim la 6.30 și să plecăm dis de dimineață spre Elafonisi. Bineînțeles că ne-am trezit la 8. Măcar ne-am odihnit. Până au făcut ochi ai mei am zis să mergem să caut ceva de mic dejun, ocazie cu care am descoperit localul nonstop Funkie' s, unde se găseau multe produse gem minuturi- cârnăciori în pâine cu cașcaval, bărcuțe cu brânză, felii de pizza, covrigi, șa, . Covrigii cu susan erau 1 euro, iar specialitățile cca 1.6 -2 euro.

Întors în cameră echipa era gata. Am luat micul dejun și cum deja era trecut de 9 am zis că e prea târziu de Elafonisi asa că ne-am îndreptat spre Agia Marina aflată la vreo 6 km, zicând că o să stăm acolo. Nu ne-a plăcut, plaja destul de îngustă, șezlonguri din loc în loc, erau și pietre prin apă. Turism gen Eforie Nord. Poate am nimerit noi într-o porțiune mai așa și așa, dar am zis să nu stăm aici. Ad hoc am hotărât (bine, mai mult eu că soția nu prea participă la planificare, mergând pe mâna mea) să plecăm spre plaja Falassarna. Google maps arăta că facem cam o oră. Și așa și a fost. Drumul foarte pitoresc, nu a fost deloc aglomerat, o porțiune de cca-35 40 km se circulă în viteză pe cumva un drum express iar ultimii 20 km de la Kissamos până la plajă tot șerpuiește.

Plaja Falasarna a fost iarăși o încântare și o surpriză foarte plăcută. E extrem de bine organizată, cu restaurant-tavernă, parcare gratuită suficientă pentru toți vizitatorii (cred că au fost sute dacă nu poate o mie de mașini, șezlonguri suficiente. Baldachinele din prima linie erau 25 de euro, cele din a doua 20 iar linia 3 și în profunzime 15 euro-2 șezlonguri și o umbrelă. Existau barmani care mișunau printre șezlonguri și puteai comanda ce vroiai din meniu. Am luat cu cel mic ceva fresh-uri de portocale-5 euro paharul de 250 ml iar soția un frapeé- 4 euro parcă. Am uitat să precizez că lângă cazare aveam o alimentară deschisă de la 9 dimineața la 11 seara și de acolo ne-am luat ceva ronțănele și sucuri. Prânzul l-am luat comandând pe șezlong - gyros, nuggets cu cartofi prăjiți și ceva salată pentru soție. Prețuri mai bune ca în portul venețian. Cu 10-15 euro mâncai regește o persoana.

După cum spuneam, plaja Falassarna e de vis, apa limpede, nisip fin, întrare lină în mare iar culoarea ei nu mai spun, o încântare. Am stat și la soare, ne-am bălăcit mai tot timpul cu cel mic. Soția nu a prea întrat în apă deoarece i s-a părut cam rece. Nouă nu. A citit ultima cartea a Mirelei Retegan. I-a dat un vibe bun și am stat cu toții și ne-am bucurat de plajă, de liniște și de soare până după masă târziu. Pe la 5 am plecat, am făcut o oră pănă la cazare. Seara am urmat același tipar ca și în prima zi, adică vizită în port, cină, plimbare, înghețată schimbând doar felurile de mâncare de la cină.

Ne-am culcat încântați de experiența de peste zi, cu gândul că mâine ne trezim dis de dimineață și mergem la mult lăudata Elafonisi, un must pentru cei ce vizitează Creta. Bineînțeles că am ratat iarăși trezirea, astfel că oră 10 ne-a prins pe drum. Am ajuns după 11, când deja autocarele cu turiștii ce cumpăraseră excursia erau deja acolo. La prima parcare un nene ars de soare ne face semn să intrăm în dreapta. Noi, docili, urmăm îndemnul și după vreo 150 de m de drum prăfuit parcă după o movilă ajungem într-o mini-parcare la fel de prăfuită. 5 euro/zi. Întreb pe doamna de ne-a taxat cât mai e de mers. 10 minute zice.

Ai mei erau în șlapi, cel mic din aceia cu șnur. Eu, mai inteligent, zic să merg în adidași, că e drum cu pietre (bineînțeles, pantofii erau noi, din aceia scumpi să nu zică lumea că românii-s săraci dar la întoarcere nu mai arătau deloc așa). Luăm calabalâcul și plecăm. Facem vreo 7-8 minute și ajungem cumva la capătul drumului, unde era pe stânga o altă parcare, mult mai mare, tot 5 euro/zi dar nu așa prăfuită. Am înțeles că tipul cu fața arsă de soare ne păcălise să intrăm în parcarea lui.

Trecem peste, mai mergem vreo câteva minute, se ițesc și vreo câteva magazine cu nimicuri pentru plajă. Soția zice să luăm o umbrelă de plajă. Mă uit la preț- 12 euro. Scump. Hai că sigur găsim șezlong, gândind că e la fel ca la Falassarna. Mai mergem puțin, se ivește și marea în depărtare, mai coborâm pe drumul "minunat" încă vreo 10 minute și ajungem în sfârșit la plajă. Făcusem cca 20 de minute prin praf și soare, alături de alți temerari ca noi, unii mai puțini norocoși cărau în spate și un copil care se văita că îl dor picioarele și e prea cald.

Pe plajă nici urmă de șezlong liber,

" norocoșii" care s-au trezit mai de dimineață stăteau înghesuiți ca sardelele sub umbrele, administratorul plajei suplimentând la maxim cu extra-șezlonguri. Ne-am lăsat plasele și ne-am înfipt în prima umbră de sub primul bar întâlnit. Oricum, era și singurul. Soția luase cearceaf dar zice că nu stă în soare sub nici o formă. De înțeles, erau 30 de grade dar soarele ardea ca în Sahara. Zice - dacă iei o umbrelă de soare stăm. Pffffff! Mi-am găsit greșit momentul să fiu zgârcit. Și urc iarăși drumul Golgotei spre magazinașele întâlnite mai sus. Parcă numai nu mai ajungeam. Odată ajuns ocolesc primul magazin unde văzusem umbrele la 12 euro și merg la al doilea unde erau de 2 tipuri. Mai mic, ca cele cu 12 de la magazinul alăturat și cu 18, mai zdravene. Hai că iau cu 12. Mă pun la coadă, eram al șaptelea. Stau vreo 15 minute, iau umbrela îi dau fix 12 euro. Zice nu, e 12.50 euro. Băi nene, mai aveam în portofel de 50 și de o sută. Îmi vin în minte cuvintele lui Johannis -" Ghinion"! . Mă umple tipa de mărunțiș. Plec la vale. Drumul îl fac ceva mai repede. Ajuns, mă întreabă soția- unde ai stat atât, ești plecat de mai mult de jumătate de oră. Mă gândesc la relativitatea lui Einstein. Omul avea dreptate, fie-i țărâna ușoară.

Bun, mai stau 2 minute să-mi iasă aburul cu presiune din urechi, întindem cearceaful, desfacem umbrela salvatoare. Odată cu operațiunea se pornește și un vânt la rafală, bine, vântul era deja acolo de mai devreme dar nu-l remarcasem deoarece era prietenul nostru, ne mai răcorea. Bineînțeles că umbrela era degeaba, la prima rafală a ieșit din spițe și s-a dat peste cap. Vecinul de cearceaf fusese mai inspirat, luase din aceea cu 18 euro, care deși se bălăngănea din toate încheieturile măcar rezista datului peste cap. Am înghesuit calabalâcul sub umbrelă, pe soție așișderea. Cu o mână ținea de umbrelă să nu o ia vântul și cu cealaltă nu știu ce făcea. Probabil semne obscene în timp ce eram cu cel mic la bălăceală.

Plaja e într-adevăr superbă, apa este cristalină, caldă, nisipul fin, culoarea frumoasă. Dar experiența over-all, nu aș mai repeta-o. Am stat cu copilul mai mult în apă, ne-am dat, cred, cu jumătate de flacon de Nivea-Kids cu SPF 50 și tot ne-a prins soarele bine. Și dacă ieșeam din apă tot nu aveam loc pe cearceaf, că soția era baricadată acolo, ca nefericita caracatiță ce o mâncasem ieri și care probabil alaltăieri ședea la fel ca soția, în cotlonul ei, protejându-l cu orice preț.

Am stat până pe la 15.30, am mâncat ce ne-am adus în traistă, și n-am mai rezistat, plecând spre liniștea și răcoarea locului de cazare. Drumul spre Elafonisi e superb, traversând numeroase sătucuri tipic grecești, peisajul e foarte frumos. Măcar pentru drum a meritat. Durează cam o oră și jumătate. Ajunși în parcare pe la vreo 17 cu greu am mai găsit loc, lăsând mașina undeva unde era și o tăbliță cu "vă rugăm nu parcați- rezervat rezidenți". Obișnuit ca pe la noi n-am mai ținut cont de ea. Am stat în cameră și ne-am răcorit, am mâncat și niște portocale absolut delicioase cumpărate de soție de la alimentara de lângă noi și pe la vreo 8 am plecat iarăși în port, să cinăm și să ne plimbăm.

În a patra și ultima zi am zis să nu mai experimentam și să mergem la sigur. În unanimitate s-a votat MARATHI!!!

Plecăm pe 9.30, nu înainte să constatăm că semnul " Nu parcați " văzut ieri avea și el rostul lui și sub ștergătorul de la parbriz avem o surpriză de 40 de euro amendă. Asta e, o să-i lăsăm banii celei de la care închiriasem autoturismul, cu siguranță primăria are ce face cu ei. Zic în drum să oprim și la Funkie' s să luăm de mic dejun dar cum nu am găsit loc de parcare aproape ne-am continuat drumul, zicând că sigur vom găsi ceva în cale. După vreo 10 km într-adevăr găsim un market. Cobor și constat că amenda nu era singura surpriză. Nu mai avem nici numerele de la mașină. Pfff! Sun la centrul de închirieri și de acolo mă întreabă ce scria pe semn, că unde am parcat? că sunt mai multe organe de poliție! - Poliția locală, Poliția Portuară, Poliția metropolitană. Zic - habar n-am dar vă trimit poză cu Procesul Verbal. Zice doamna-mă interesez și vă resun. După 5 minute, sună și zice - trebuie să mergeți la Poștă, plătiți amenda și cu chitanța mergeți la Poliția Metropolitană, dar aveți grijă că Poșta Grecească are o reputație foarte proastă și notă din recenzii de 1.7. Bun! Era 10 fără 20. Ne întoarcem în Chania, pun pe Google maps poșta. Orașul nou un furnicar, mai toate străduțele cu sens unic, înguste, loc de parcare ioc. Identific oarecum geografic unde ar trebui să fie poșta, găsesc un mic loc de parcare unde bineînțeles scria mare "Nu parcați! " și care mai avea și o ladă sugestivă să te împiedice să parchezi. Mă rog, fiind singurul zic ce-o fi, o fi!!! Dau lădoiul la o parte, parchez rapid, o iau la fugă spre poștă. Acolo mai erau 2 cetățeni la coadă, norocul meu că unul greșise instituția, celălalt a rezolvat rapid. Ajung la ghișeu, îi dau doamnei o bancnotă de 100. Se uită chiorâș la mine, mă vede agitat, se duce agale cu suta în celălalt colț al camerei să o bage la un aparat să verifice dacă nu-i falsă. Nu-i! Răsuflu ușurat. Se întoarce la fel de agale și aștept chitanța. Și se pune doamna pe căutat. Și caută, și caută. Și își cheamă și o colegă să o ajute să găsească ce căuta. Și după câteva minute renunță și merge în altă cameră și revine cu obiectul căutat. Un capsator să capseze chitanța de procesul verbal. Îmi vine în minte nota de 1.7 din recenzii și constat pe propria piele că nu-i întâmplătoare. Revin la mașină, primesc cu detașare apostrofările tipei unității în fața căreia parcasem, pun pe Google maps adresa Poliției Metropolitane și demarez în trombă. Ajung, un agent mă privește cu milă, se duce într-un sertar unde încă vreo 20 de nefericiți ca mine aveau depozitate neprețuitele tăblițe. Mi le dă, Efharisto! zic eu!!! Mașina o parcasem peste drum de o vulcanizare. Numerele se prindeau cu holșuruburi. Trec drumul să-i cer tipului o șurubelniță. Ăla zice că să vin cu mașina acolo, că mi le pune el cu 5 euro. Hai noroc! Lângă vulcanizare un bar. Intru, cer fetei de la bar o șurubelniță. Surpriză, are! Pun numerele și o luăm înapoi spre Marathi. Ne-a costat o oră și patruzecișicincideminutedinneprețuitelepatruzile alocate. Am stat la plajă până la 6 seara, am mâncat din toate bunătățile de la tavernă și am făcut baie aproape tot timpul.

Seara am ajuns pe șase jumătate la cazare și parcare. Loc liber să lăsăm mașina nici gând. Am mai stat vreo 10 minute, am mai dat tururi de parcare și s-a eliberat un loc. Când să parchez vine unul să se bage. I-am aruncat o privire tăioasă și i-am făcut semn că e al meu. A înțeles tipul că mai vrea să trăiască și și-a continuat drumul.

În ultima seară ne-am plimbat iarăși prin Chania Old Town, am simțit nevoia să mănânc o salată grecească, salată ce avea o prospețime și un gust de neegalat (Roșii, castraveți, ceapă roșie, ardei, delicioasa Feta, capere, oțet balsamic, ulei de măsline, sare, piper și pâine - Pita grecească). Și acum îmi plouă în gură când scriu aceste rânduri.

Zborul de întoarcere era programat la 8.50

La 6.40 am plecat spre aeroport și la 7.03 eram acolo. Am lăsat mașina la centru de închirieri, unde nu era nimeni, dar vorbisem de cu seară să las doar cheia într-o cutiuță de acolo.

Aeroportul Chania e micuț, deloc aglomerat și am trecut rapid de controlul de securitate. Primisem mesaj de la Wizz Air că e nevoie să avem biletele printate deoarece nu au scanere pentru biletul pe telefon. Lucru neadevărat, am putut scana biletele de pe telefon fără probleme.

La ora anunțată am decolat iar zborul de întoarcere a durat cu 15 minute mai mult decât cel de sosire, adică fix 2 ore.

Ne-am dorit foarte mult să vedem Grecia, fiind pentru prima oară și am găsit în Creta-zona Chania exact ce ne-am dorit și am căutat, adică plaje cu nisip, apă cristalină cu albastrul acela minunat, mâncare delicioasă, peisaje superbe.

Deja ne dorim foarte mult să repetăm experiența. Tot în Chania vom veni și tot la The 48Suites vom încerca să ne cazăm, din discuțiile cu alți turiști această parte a insulei e mai liniștită și mai ofertantă decât zona Heraklion.

Într-adevăr, vacanța aceasta e fost diferită de cum am tot experimentat în Antalya. Făcând o comparație parcă tot Antalya rămâne de suflet pentru noi, cazările și serviciile sunt mult mai bogate la prețuri asemănătoare sau chiar mai mici. Dar indiscutabil, Grecia are farmecul ei și are acel ceva, un vibe specific, ce nu găsești în altă parte și care te face să îti dorești să revii. Pentru 4 zile am plătit cca 600 de euro pe cazare și avion, am mai cheltuit cca 1000 de euro extra- 220 pe auto închiriat și restul, în mare pe mâncare și diverse, totalizând așadar cca 1600 de euro pentru 4 zile. Cam multișor. Pentru o săptămână probabil se mai adună și dacă nu faci mici sacrificii gen să mănânci gyros în picioare cu 5 euro nu la masă cu 15 euro, pentru un sejur al unei familii de 2+1, copil de 11 ani, cum suntem noi se sare binișor de 2000 de euro. La masa de seară am plătit cca 50-60 de euro pentru 3 persoane, cu băuturi incluse.

Vă doresc vacanțe inspirate și mulțumesc tuturor care au avut răbdarea să citească până la sfârșit.

---

VIZUALIZĂRI: 4429 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI