Despre Cefalu și nu numai

TIPĂREȘTE

În review-ul anterior (vezi impresii), cel legat de hotelul “Santa Lucia Sabbie D'oro”, nu am facut referiri la localizarea acestuia fata de oras, doar am mentionat un simbol, colina-fortareata – “Rocca”. Cefalu este oraselul care da farmec sejurului la acest hotel, pentru ca e aproape imposibil sa petreci tot timpul in zona de atractie a resort-ului cu pricina si sa nu fii interesat de oraș.

Prima mentiune ne-a făcut-o șoferul din taxi, ce ne-a adus de la aeroport, mândru de orașul sau, cu o istorie de vreo 3000 de ani. Și e adevărat, pentru ca numele sau actual deriva din grecescul Kephaloidon, iar orașul e menționat ca fiind prima data sub stăpânire grecească. De atunci au trecut pe aici diferite popoare, fiecare lasindu-si amprenta mai mult sau mai puțin.

Orașul actual are vreo câteva zeci de mii de locuitori, însa cred ca numărul lor e întrecut de cel al vizitatorilor anuali, fie ei localnici, sau străini. Atracția de baza e orașul vechi, cu stradute inguste (am asistat la manevre făcute de un jeep și o camioneta pe astfel de cai inguste și am rămas uimit ca... se poate:-)) si case cu cu 2 maxim 3 nivele, cu rufele atirnind la uscat in afara balcoanelor.

La fiecare intersectie sunt indicatoare cu ce restaurante sau enoteci gasesti pe straduta care vei intra, in total cred ca sunt peste 100 in tot orasul, astfel incit oferta e deosebit de bogata, pentru toate gusturile si buzunarele. Am incercat si la “Locanda del Marinnaio”, restaurantul cu certificare Michelin, dar l-am gasit inchis (in orele de program) si nici nu mi-a raspuns la cererea de rezervare. Posibil sa fi fost intr-o pauza de activitate, dintr-un motiv necunoscut. Nu a fost nici o problema, in jurul sau sunt multe altele, de exemplu “L'Antica Corte”, un pic mai inainte, era full.

Pe strazile principale, gen “Via Vittorio Emmanuele” sau “Corso Ruggero”, gasesti in miniatura multe dintre magazinele de lux, ce sunt specifice unei capitale europene. La intrare pe “Via Vitorio Emmanuele” se afla si citeva agentii de turism, pentru doritorii de excursii.

Centrul orasului vechi este in piata din fata Catedralei, cea vizibila de departe. Pe scarile din fata catedralei stau cei tineri, la mese, in piata, cu cel putin un prosecco in fata, stau cei mai in virsta.

Atractia principala din Cefalu este stinca sub forma de palarie, “Rocca di Cefalu”. Ascensiunea pina la cetatea din virf, nu e nici grea, nici usoara, sunt portiuni diferite, unele dintre ele ridica dificultati, fie necesitind o incaltaminte adecvata solului (cu bolovani si pietris), fie o atentie sporita pentru cei cu incaltaminte obisnuita. Insa am vazut si persoane in slapi, asa ca nimic nu e imposibil, doar ceva mai periculos.

Ca timp, o medie de urcare pe traseu e de vreo 45 de minute. Circuitul nu e deschis oricind, ci intre 9 si 19, are automate de eliberare tichet la intrare si o persoana cel putin, pe post de ajutor si supraveghetor. Putin mai sus e oricum o poarta, inchisa cu lacat in afara orelor de vizitare. Nu as fi stiut sa va relatez asa ceva, daca nu as fi avut impulsul matinal de a pleca de la hotel pe la ora 6 dimineata, ca sa stiu o treaba. Numai ca socoteala (pe racoare) de la hotel nu s-a potrivit cu cea de la Rocca, asa ca am reluat “problema” intr-o alta zi.

Ca sa ajungi pe traseul de urcare, de la hotel cel mai simplu e sa ieși pe „Via Roma” și sa mergi tot înainte până drumul acesta (numit la capat “Via Giuseppe Mazzini”) face o curba mare la dreapta (in stinga se intersecteaza cu “Via Umberto I”), pe partea cealalta a drumului e un soi de faleza, se urca niste scari, se intra pe prima straduta din dreapta cladirii din fata si apoi tot asa, în sus, cel mai bun ghid daca nu intuiti, fiind Google Maps.

“Rocca di Cefalu” e un soi de fortareata naturala, completata in secolele IX-X cu ziduri de aparare, cind Imperiul Roman, deja descompus, facea ca zona sa fie invadata de arabi. Populatia locala a gasit de cuviinta sa-si construiasca acolo, sus, un refugiu cu destule provizii și apa, pentru a rezista invadatorilor.

De sus puteți admira toată splendoarea vechiului oraș, precum și toată coasta, descoperi vehiul port, dacă nu ați ajuns pe jos până la el și puteți zari puțin din frumusețea peisajului zonei montane a „Parco delle Madonie”.

„Parco delle Madonie” e una dintre atractiile din imprejurimi. Am contractat o excursie de vreo 5-6 ore in aceasta zona, punctele de interes fiind “Abatia Santa Anastasia” pentru o degustare de vinuri biologice si biodinamice, după vizitarea micii fabricute și oraselul „Castebuono”, în mijlocul muntiilor din Parcul Madonie.

A fost o experienta inedita, cu multe detalii explicative asupra procesului de fabricatie, începând de la cultivarea viei și până la procesul de pastrare în butoaie de stejar frantuzesc. Degustarea a dorit sa afle părerea fiecaruia despre doua soiuri de vinuri albe și unul roșu. Date fiind conditiile climaterice, căldura mare, cistigator fără drept de apel a fost un vin alb racoros, Grillo:-).

De aici autocarul ne-a transportat în inima Parcului Madonie, în oraselul Castelbuono, cunoscut pentru tradițiile sale festivaliere, pentru dulciurile pe baza de mana (o rasina dulce extrasa din arborele de manna - fraxinus angustifolia) si pentru castelul Ventimglia, unul dintre decorurile celebre ale filmului (Oscar 1989) cu care se mindresc sicilienii – „Cinema Paradiso”. Si nu in ultimul rând, o alta mandrie a zonei sunt muntii ce inconjoara oraselul, unele virfuri fiind aproape de 2000 de metri.

Dacă tot am aterizat lingă Palermo, nu puteam rata ocazia, într-o zi, să-i „facem o vizita”. Din Cefalu cel mai simplu mod de a ajunge la Palermo e trenul. Sunt toata ziua, la un interval aproximativ de o ora si o calatorie dureaza intre 45 de minute cu “regionale veloce” si 55 de minute cu trenul normal. Insa nu intotdeauna e o experienta placuta, mai ales in zilele toride.

De fapt, in dimineata când ne-am hotărât să mergem la Palermo, ar fi fost OK și cu trenul, spre gara plecasem, am ieșit pe la cafeneaua din hotel la 8 fără 5 minute și când am ajuns în dreptul corpului de hotel cu recepția, era un autocar parcat acolo, pe care scria Cefalu-Palermo. Nu am ezitat, am urcat în el, 5 euro/persoana și punctul de destinație a fost Gara Centrala din Palermo. A fost o călătorie mai plăcută decât cu trenul, aerul condiționat făcând drumul mai suportabil. Opririle pe traseu au fost la alte câteva resorturi, durata totala fiind de o oră și 10 minute, cu 80% din traseu pe autostrada.

În Gara Centrala am căutat autobuzul turistic (de fapt sunt 3 companii care fac astfel de tururi, 2 au traseu pe la gara), alegindu-l pe cel clasic, roșu, cu platforma deschisă deasupra. Costa 20 de euro de persoana și are doua linii, RED și BLUE, iar intervalul dintre doua autobuze e cam de jumătate de ora. Am făcut un tur complet cu audio ghidul conectat, pentru a urmări cam care ar fi atractiile principale și ne-am oprit prima data lingă parculetul în care se afla statuia lui Nicolae Balcescu. L-am salutat pe ilustrul nostru stramos și am luat-o pe jos, pentru a vedea orașul și din alta perspectiva decât cea a turistului ghidat de hărțile oficiale. Interesant a fost ca la ora respectiva, în jur de 11 dimineața, nu am găsit un restaurant deschis pentru a savura măcar o băutura, alcoolica sau non-alcolica. „Troppo presto”. „Sa traiti, am înțeles! „ din nou la pas. Pana la urma am găsit un mic bar, foarte cochet, în care ne-am alungat oboseala cu o bere și un suc de rodie.

Ca obiective principale ne-am oprit la Catedrala, Palatul Regal si Teatro Massimo, cel mai mare din Italia. Oricum, in plimbarea pe jos am descoperit foarte multe obiective netrecute pe harta turistica primita odata cu turul de autobuz, insa, daca e sa fim obiectivi, multe cladiri întâlnite în cale aveau elemente de decor superbe, practic orașul vechi e un muzeu în aer liber. E un amestec interesant de civilizatie araba, cu cea normanda, un pic din cea bizantina, obiectivul cel mai spectaculos din punct de vedere arhitectural fiind Capela Palatina din Palatul Regal. Cred ca o zi e prea puțin pentru a vizita pe indelete acest oraș frumos, pe care nu l-am găsit deloc murdar, în sensul în care era descris în anumite ghiduri de călătorie.

În rest nu am mai călătorit în imprejurimi, un alt grup din aceeași perioada cu noi, la același hotel, a fost până la Taormina și Etna, dar mi s-a părut prea mult ca timp, întrucât normal e sa mergi din Catania acolo. O alta excursie pe care au făcut-o a fost în 2 dintre Insulele Aeoliene:Lipari și Vulcano. Foarte interesant, imagini superbe, posibil sa le urmam exemplul cu alta ocazie.

In concluzie, nu cred ca te poti plictisi aici, sunt multe de facut si vazut, timp și bani sa ai, precum și ochi limpezi pentru a admira ceea ce oamenii și natura au reușit sa imbine armonios în Sicilia. Auguri!

---

VIZUALIZĂRI: 3733 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI