Cum am descoperit Cartagena - Columbia

TIPĂREȘTE

Cand in cadrul Companiei au aparut zvonuri ca vom merge in Columbia, am luat in ras si nu ne gandeam ca sunt decat barfe sau soparle bagate de zvonaci.

Timpul a trecut si a devenit din ce in ce mai sigur ca vom merge in Columbia iar orasul in care urma sa mergem era Cartagena si asa am inceput sa ma documentez despre tara dar si despre oras si ce avem de vizitat acolo, chiar daca timpul pe care urma sa-l petrecem acolo era limitat la 2 zile eram ingrijorat mai mult de propria siguranta.

Așezată în nord vestul Americii de Sud (4 00 N, 72 00 W) și parțial în sudul Americii Centrale. Unica țară din America de Sud care are ieșire la ambele oceane: Atlantic cu 1.760 km și Pacific cu 1.448 km. Hotare: Nord Marea Caraibilor (hotar maritim cu Jamaica, Haiti și Republica Dominicană). Vest cu Panama (225 km) și hotar maritim cu Costa Rica și Guatemala. Sud cu Ecuador (590 km), Peru (1.496 km) și Brazilia (1.643 km). Est cu Brazilia și Venezuela (2.050 km). Cu suprafața de 1.138.910 km2 Columbia este a patra țară, ca mărime în America de Sud, după Brazilia, Argentina și Peru și a șaptea în Americi. Din toată suprafața, pământul ocupă 1.038.700 km² iar apele au 100.210 km² (wikipedia).

Capitala este Bogota, iar alte orase in ordine marimii lor sunt: Medellin (orasul primaverii eterne), Barranquilla (poarta de aur a Columbiei), Cali (Sucursala cerurilor), Cartagena (Eroica), Pereira (Frumoasa bruneta fara somn).

Moneda – Columbian pesos ($ simbol asemanator dolarului USD) si nu se accepta la plata nicio alta moneda. Cursul Euro –pesos era de aproximativ 1E-2980$ columbian pesos.

Cartagena de Indias, cunoscut mai simplu sub numele de Cartagena, este un oraș și port maritim amplasat pe coasta nordică a Columbiei in apropierea Canalului Panama. Servește ca sediu administrativ al regiunii Bolívar.

Are o populație de 987.352 locuitori.

Fondat în 1533 de către Don Pedro de Heredia și numit după orașul spaniol cu același nume, Cartagena de Indias a fost un centru principal al colonizării spaniole timpurii în America și s-a bucurat de o dezvoltare impresionantă în secolul al XVIII-lea fiind de facto capitală a Viceregatului Noii Grenade și principalul centru de comerț și de transport.

In oras erau depozitate comorile din aur si pietre pretioase pe care conquistadorii le furau de pe continent de la bastinasi, acest lucru facand ca orasul sa devina o tinta pentru faimosii pirati din Caraibe.

Primii sai locuitori au fost marinarii spanioli care s-au asezat aici venind din Spania pentru a-si intemeia o noua viata.

Initial au fost circa 200 de locuitori care si-au ridicat si o biserica, dar in 1552 majoritatea locuintelor construite din lemn au pierit intr-un incendiu, iar mai apoi prin ordinul guvernatorului toate cladirile urmand a fi ridicate numai din piatra.

De-a lungul zbuciumatei sale istorii, orasul a jucat un rol important in istoria Columbiei, protejand tara impotriva numeroaselor invazii si impotriva piratilor (din Caraibe de unde altundeva  ) care ravneau la comorile si bogatiile orasului.

In anul 1741, Regina Angliei i-a poruncit comandantului Edward Vernon sa invadeze si sa cucereasca fiecare teritoriu port apartinand Spaniei din zona Caraibe. In batalia care s-a dat pentru cucerirea orasului Cartagena ambele parti au suferit pierderi devastatoare, dar care a dus la castigarea bataliei de catre spanioli, ducand in final la fortificarea orasului, devenind astfel cel mai bine aparat port din America de Sud.

Un alt rol important l-a avut orasul in lupta Columbiei pentru castigarea independentei fata de Spania, in 1811 fiind primul oras care si-a declarant independenta, dar fiind readus sub tutela Spaniei prin capturarea generalului conducator Pablo Morillo.

In timpul Razboiului de Independenta, orasul a fost din nou in avanganda luptei, rezultand in castigarea independentei fata de Spania in 1821, castigandu-si renumele de port important.

In zilele noastre Cartagena cunoaste o dezvoltare rapida, avand peste un million de locuitori, ramanand cel mai important port al tarii, specializat in principal in industria petrochimica.

In ciuda aceste expansiuni si dezvoltari, cetatea orasului vechi a ramas aproape neschimbata cu arhitectura sa coloniala si majoritatea cladirilor istorice pastrate intacte ca intr-un tablou medieval.

La primul contact cu clima din zona am simtit un val de caldura accentuata de umiditatea ridicata din aer.

Reprezentantul companiei noastre ne-a facut o scurta prezentre a situatiei si ne-a recomandat daca dorim sa iesim, pentru siguranta noastra sa evitam zonele marginase, cartierele rau famate, sa circulam in grup, sa ramanem numai in zonele luminate si cel mai important lucru sa apelam la serviciile unui taximetrist care ulterior am aflat ca detinea si functie de bodyguard.

Niciodata nu schimbati bani pe strada, pentru ca nu este sigur si nici recomandat. De preferat sa aveti cu voi dolari americani. Puteti fi inselat prin metoda portmoneului schimbat rapid, bancnote false sau scoase din uz. Schimbati banii doar la banca, case de schimb, hoteluri sau magazine care vand smaralde.

Cartile de credit sunt acceptate la plata, dar mai buna afacere faceti daca retrageti banii si platiti cash.

Nu circulati/plimbati noaptea prin zonele izolate, neiluminate.

Nu acceptati sa primiti de la alte persoane pachete sau suveniruri pe care sa le transportati in bagajele voastre. Traficantii de droguri folosesc des aceasta metoda a carausilor.

Daca vi se pare ca sunteti urmarit insistent sau observati ceva suspect, opriti un taxi.

Este evident ca trebuie sa nu va afisati cu camere de fotografiat scumpe, bijuterii sau mare atentie cand faceti plati si scoateti portofelul.

Acordati atentie la buzunare, rucsac, borsete.

Fiind recunoscut ca orasul smaraldelor, acordati deosebita atentie magazinelor de profil si nu va lasati pacaliti de pretul prea mic din unele magazine crezand ca faceti vreo afacere. Este foarte posibil sa va luati o teapa, ducand acasa o bucata de sticla verde in loc de un smarald autentic.

Multi vanzatori ambulanti va vor ispiti cu cutii cu trabuc autentic cubanez, dar refuzati politicos. Riscati sa luati produse contrafacute fara valoare, doar ambalate in cutii de branduri renumite.

Ignorati-i pe cei care va apeleaza incercand sa va strige dupa cetatenie (italiano, americano) si incearca sa va abordeze cu schimb de bani. Nu incearca decat sa intre in vorba si apoi sa va castige increderea si sa incerce sa va excrocheze.

Totdeauna intrebati pretul inainte de a lua un taxi si intrebati daca pune aparatul de taxat. Evitati taxiurile neinscriptionate!

NU CUMPARATI DROGURI! Puteti sa picati in plasa unui politist sub acoperire deghizat sub infatisare si haine hippie.

Atentie la serviciile celor care se ofera sa va fie ghizi, in special atunci cand sosesc nave pasagere si platiti doar la sfarsit. Un sofer de taxi poate fi inchiriat contra sumei de 10 USD pe ora asigurandu-va atat protectie cat si serviciile de ghid.

Atentie la doamnisoare in baruri si discoteci. Nu acceptati bauturi de la straini decat daca a fost turnat direct din sticla de la bar in fata voastra.

Tineti in permanenta o fotocopie a pasaportului, este ilegal in Columbia sa circuli pe strazi fara un act de identitate si nu dati pasaportul oricui, decat daca se legitimeaza.

Nu va simtiti ofensati daca vi se adreseaza cu „gringo”, este un apelativ folosit de columbieni pentru toti strainii.

Nu este o tara periculoasa, dar fiind atenti si prevazatori veti evita orice situatie neplacuta care v-ar putea strica minunatul concediu la care ati visat atat de mult.

Avand cazare in cadrul complexului si combinatului petro-chimic unde urma sa ne desfasuram activitatea, la plecarea in oras, am avut surpriza sa ni se ceara niste reguli de conduita si vestimentatie care depaseau orice limita chiar si in cele mai exigente impuse pe care le vazusem in Europa.

Desi distanta pe care o aveam de parcurs prin terminal era de aproximativ 400 metri, ni s-a impus portul unui combinezon, casca, ochelari, ghete safety, pana la poarta. Masurile de securitate erau foarte severe, am fost astfel sfatuiti sa nu iesim pe poarta pana ce nu sosesc taxiurile. Abia cand au sosit taxiurile si au lasat ceva date de identificare la poarta, ne-am urcat in doua Dustere cam obosite.

Soferul nostru, un tip vorbaret si corpolent, uns cu toate alifiile, cand s-a urcat la volan am observat ca avea la spate un pistol. Ups! Asta inseamna sa fii bodyguard intr-o tara Sud-Americana! Paza si protectie.

Strada era foarte aglomerata la acea ora (17.00) iar traficul era dezorganizat ca intr-o tara araba. Am vazut foarte multe masini Dacia, de toate tipurile, predominante fiind Logan dar si Duster, multe din ele avand sigla Renault.

Am trait la un moment dat un fel de deja vu cand in paralelul nostru apare o motocicleta care isi reduce brusc viteza si ambii pasageri intorc capul spre noi. Cine a vazut serialul Narcos cu traficantii de droguri din Cartelul Medelin isi amintesc faza cum a fost ucis ministrul de justitie. Ne asteptam sa scoata mitralierele si sa ne someze sau sa ne ciuruie... Lol!

Am parcurs cei aproximativ 25 km ce ne desparteau de orasul propriuzis, noi fiind cazati in Pascaballos, cam intr-o ora, fiindca nu exista autostrada.

Peisajul este unul specific tarilor tropicale, cu vegetatie bogata, totul verde, zgomote ciudate scoase de pasari necunoscute, cladirile parca neterminate, multe din ele cu niste grilaje inestetice, gropi in carosabil, lacuri peste tot (cu cateva ore inainte daduse o ploiae torentiala care inundase orasul din cauza lipsei canalizarilor dar si vegetatiei care astupa putinele canalizari) si claxoane insistente la fiecare pas.

Pe masura ce ne apropiam de orasul vechi, ne-am mai luminat si am vazut cladiri frumoase in stilul colonial, au aparut si autocare cu turisti care in marea majoritate debarcau doar in zona orasului vechi.

Am trecut pe langa terminalul de pasageri unde erau acostate mari vapoare de croaziera, Cartagena fiind unul din orasele care nu lipseste din nicio croaziera in Caraibe, datorita cladirilor sale din zona istorica perfect conservate.

Ne-a debarcat soferul in fata portilor Orasului vechi si s-a oferit sa ne insoteasca sa ne protejeze si sa ne fie ghid.

Am remarcat imediat abundenta de turisti americani si ghizii lor, ne-am strecurat printre grupurile care asteptau sa se adune toti cascatii si trecand prin La Puerta Del Reloj, unde am remarcat un turn cu ceas, un pasaj de circa 6-8 metri prin zidurile groase Las Murallas care inconjoara vechea cetate de peste 400 de ani, aparand-o si protejand-o de invadatori.

Am patruns astfel intr-o zona izolata, pavata cu piatra cubica, de parca eram in niste studiouri de filme sau intr-o falie a timpului inapoi cu cateva sute de ani.

Stradute inguste marginite de case colorate cu balcoane frumos desenate si impodobite ca de sarbatoare. Forfota mare, zeci de comerciati ambulanti cu suveniruri se tineau scai de noi doar de ne-or imbuna sa cumparam ceva (palarii, tricouri, diferite suveniruri, trabucuri cubaneze). Paznicul nostru vigilent ii tinea la distanta indepartandu-i.

Am intrebat unde sa schimbam banii si ne-a condus catre un magazin cu bijuterii patronat de un italian cu care ai nostri care rupeau italiana s-au intretinut cateva minute. Erau destule case de schimb unde cursul era afisat dar la care moneda euro nu prea avea trecere.

Din Plaza De Los Coches, doritorii pot lua o trasura cu care veti putea vedea majoritatea obiectivelor, birjarii avand si rol de ghizi, pretul negociat varia de la 10 euro functie de durata traseului.

Continuandu-ne explorarea am descoperit Iglesia de San Pedro Claver, din secolul al 17 lea, una dintre multele cladiri monument, impodobita si construita in stil baroc.

Bucurati-va de frumusetile bisericii in special dupa apus cand usile se deschid pentru credinciosi pentru slujba sau vreo cununie religioasa., daca aveti privilegiul.

Fiindca se innoptase deja si foamea ne cam dadea ghes, am vazut ca se cam aglomerasera si terasele, l-am rugat pe ghidul nostru sa ne duca undeva sa servim ceva din specialitatile traditionale columbiene. In aglomeratia si multitudinea ceritelor colegilor de grup nu stiu ce a inteles tipul ca dupa ce am ajuns la masini, ne-am ambarcat din nou si parasind zona orasului vechi, dupa 10 minute am ajuns intr-o zona nu prea luminata, am parcat dusterurile si ghizii (eram cu 2 masini) ne-au poftit sa traversam strada catre locatia recomandata de ei.

Suspect era ca erau gratiile trase, nicio lumina aprinsa, dar zic o fi o chestie mai retrasa asa sau care deschide avand program de noapte, mai tarziu.

Omul a sunat si dupa ce a aparut o jumate de capatana printre grilaje, ne-a masurat pe toti si vazandu-i pe ghizi, s-a deschis o usa si ne-am strecurat unul cate unul ca intr-o casa conspirativa la intalnire de taina.

Inauntru era un antreu pentru fumat, cu fotolii cam obosite si mai apoi am patruns intr-o sala mica slab iluminat de unde razbea in surdina muzica.

La aparitia noastra, barmanul s-a luminat si a si iluminat locul mai bine incat sa ne dumirim cam ce delicatesuri locale ne asteptau insiruite nu pe mese ci pe scaune ca niste randunici pe sarma primavara...

Imbracate sumar (sau mai mult dezbracate) si sfioase ca niste maicute care-l vazusera pe episcop, vreo duzina de specialitati locale ne mai aruncau cate o privire timida.

Dar cum ce se intampla in Columbia trebuie sa ramana in Columbia, voi trage cortina peste acest episod, intelegand ca aceasta mica parte a aventurii noastre facea parte din must do-ul pe care trebuie turistii sa-l exploreze, dupa spusele bodyguarzilor nostri, care cu siguranta isi aveau partea de profit.

Ne-am retras din casa conspirativa abia dupa ce bodyguardul localului a scanat strada asigurandu-se ca nu e nimic suspect pe’afara si atunci i-am remarcat si lui gun- ul pe care il tine usor mascat.

A doua zi, inca de dimineata, mi-am gasit inca 3 camarazi si am pornit sa exploram restul orasului, profitand de timpul liber.

Acelasi drum cu Dusterul l-am parcurs in mai putin timp nefiind o ora de varf, schimband diferite impresii cu alt ghid, marea noastra curiozitate ca si in seara precedenta era fireste:cum e viata in Columbia dupa Cartelul de la Medellin si cel de Cali.

Omul vorbea cu respect si admiratie de parca bosii cartelului aveau vreun microfon ascuns prin masina, dar aprecia totusi ca viata si traiul erau foarte periculoase in nesigure in acea perioada, iar acum erau linistiti si mult mai „”safe”.

Ooo! Am vazut o masina cu nr. de inmatriculare Medellin. L-am intrebat cum si daca putem ajunge acolo sa vizitam si ne-a spus ca este la circa 600 km, dar drumul poate fi parcurs in 12 ore.

Nu prea au mai ramas vestigii ale trecerii celor din Cartel pe pamant, statul Columbian dorind sa stearga orice urma din acea perioada de trista amintire.

Mai tarziu citind pe net am aflat ca tara nu prea dispune de autostrazi, va suna cunoscut nu?

Am ajuns iarasi in orasul vechi strajuit si incercuit de ziduri groase de aparare si am pornit la cercetat restul ce nu reusisem sa vedem ieri seara.

Fiind ziua si remarcand o sumedenie de politisti care patrulau, ne-am dat intalnire cu soferul la o anumita ora si ne-am apucat de cutreierat. Era mai calm parca, era doar 11.00 dimineata. Am cautat o banca und sa schimbam banii. Bancile percep comision, dar era printre putinele locuri care acceptau Euro.

Am luat-o iar la pas cautand fiecare cladire istorica de pe o harta pe care am luat-o de la un hotel.

Am ajuns in Plaza de Bolivar, in mijlocul careia se gase un mic parculet si bineinteles monumentul renumitului luptator, iar imprejur erau terase, baruri restaurante si nenumarate case coloniale.

Tot aici veti gasi si The Gold Museum (Museo del Oro Zenu), unde sunt expuse vechi obiecte si opere de arta din aur din perioada Pre-columbiana.

Daca traversati piata o alta cladiri remarcabila este Palacio de la Inquisition, unde sunt expuse, asa cum ghiciti probabil, instrumentele folosite de-a lungul timpului pentru tortura, ceramica pre-columbiana si multe alte obiecte din perioada coloniala.

Ne continuam plimbarea si ajungem in alta piateta frumoasa denumita Plaza Santo Domingo care este imprejmuita de terase si unde va puteti odihni la umbra si savura ceva delicatesuri locale (nu la ce va ganditi voi!).

Vizionand serialul „Narcos”despre Cartelul din Medellin si Cartelul din Cali am identificat multe din locurile pe care le vizitasem in serial, din centrul vechi cu cladirile sale cochete si viu colorate, majoritatea bine intretinute.

Preturile sunt rezonabile si am sa dau cateva exemple asa cum le retin:la o pizzerie unde am baut cate un fresh, preturile la pizza porneau de la $23.000 pana la $27.000 adica 8 euro si 9 euro/dolari (pentru ca era foarte apropiat ca paritate).

Lasagna cu carne $26.000 portia, spaghetti carbonara $27.000, un fresh de fructe $7200, berea locala Aguila $7500, paharul de 250 ml, iar Corona si Heineken $10.000.

O portie de peste /calmar fript $31.000, somonul $32.000.

In supermarket sticla de vin de 700ml se invartea pe la $24.000-$27.000, romul Havana (700ml) $52.900, un kilogram de rosii $2.980, iar un cofrag de 30 de oua (la oferta) $8.290.

Am fost surprins sa vad in fata pretului simbolul $, dar nu era vorba de USD ci de columbian pesos.

Am ajuns apoi pe cateva strazi ce porneau din centrul vechi pline de magazine asemanatoare strazilor comerciale din Turcia sau tarile arabe, cu lucruri de provenienta China si ale caror preturi atractive faceau sa fie pline ochi de clienti ce vanau reduceri.

Pretul la taxi l-am negociat si fiindca am fost mai multi s-a impartit. De regula transportul cu taxiul este foarte ieftin, dar avand in vedere ca ai nostri au stat dupa noi, ne-au asteptat si ne-au asigurat oarecum protectia, am considerat pretul cerut destul de corect, 30 de euro de persoana.

La ora stabilita ne-am reintalnit cu soferul si ne-a condus intr-un mall unde am mai facut ceva cumparaturi.

Apoi rupti de oboseala, ne-am intors la baza noastra unde a trebuit sa ne conformam din nou, regulior stricte din interiorul terminalului, ne-am echipat ca pentru un razboi nuclear si ne-am retras in cazarma.

---

VIZUALIZĂRI: 6403 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI