Farm Lake sau Canada autentică

TIPĂREȘTE

Bancul zilei

După câteva zile petrecute prin marile orașe canadiene, în care alergaserăm de la zgârie-nori la catedrale, de la muzee la cartiere istorice și de la o atracție turistică la alta, începusem să cred că descoperisem deja destul de multe dintre fețele Canadei. Toronto ne arătase partea americană, Montreal pe cea franțuzească, iar Ottawa ne cucerise prin eleganța sa britanică.

Numai că prietenii noștri, Dorin și Laura, mai aveau un as în mânecă.

Probabil că, după atâtea povești despre locurile prin care umblaserăm, își dăduseră seama că nu eram tocmai turiștii cel mai ușor de impresionat. Văzuserăm destule palate, cascade, temple și zgârie-nori încât încă un obiectiv celebru risca să fie întâmpinat cu o comparație inevitabilă cu ceva din alt colț al lumii. Nu că am fi fost noi pretențioși, dar după atâtea călătorii începi să ai termen de comparație până și pentru o bancă din parc.

Așa că au schimbat registrul. În loc să ne mai plimbe printr-un oraș, au hotărât să ne arate cum își petrec canadienii timpul liber departe de agitația urbană. Fără hoteluri, restaurante sau muzee, ci într-o cabană a unor prieteni, ascunsă în pădure, cu ieșire directă la un lac.

Destinația era Farm Lake, în regiunea North Frontenac din provincia Ontario, în apropierea micii localități Ardoch. Un loc despre care, recunosc, nu auzisem niciodată, deși mă consider destul de bine pregătit la geografie. Probabil că nici Farm Lake nu auzise de mine, așa că eram chit.

Ne aflam într-un ținut cunoscut drept Land O’ Lakes, adică Țara Lacurilor. Și nu era deloc o exagerare. Lacurile se succed printre dealuri împădurite, stânci și drumuri care par să se strecoare prin natură fără să o deranjeze prea mult.

North Frontenac se întinde pe aproape 1.160 de kilometri pătrați, o suprafață considerabilă pentru o comunitate cu numai vreo 2.300 de locuitori permanenți. Vara, însă, populația crește spectaculos odată cu sosirea celor care au cabane de vacanță în zonă. Practic, canadienii au suficient spațiu încât să-și petreacă weekendul la țară fără să fie nevoiți să asculte muzica vecinului.

Regiunea face parte din Scutul Canadian,  canadian shields, una dintre cele mai vechi formațiuni geologice ale planetei, alcătuită din roci formate cu miliarde de ani în urmă. Ghețarii au modelat acest relief, lăsând în urmă numeroase depresiuni ocupate astăzi de lacuri. Cu alte cuvinte, natura a muncit câteva miliarde de ani pentru a pregăti locul în care noi urma să petrecem o noapte, să pescuim și să bem o bere.

Pe măsură ce lăsam în urmă orașele, peisajul se schimba. Drumurile deveneau mai liniștite, pădurile tot mai dese, iar lacurile apăreau printre copaci ca niște oglinzi ascunse. Canada pe care o cunoscuserăm până atunci, cu bulevarde largi și clădiri impunătoare, făcea loc unei lumi în care principala bogăție părea să fie spațiul.

În cele din urmă am ajuns la cabană, retrasă în mijlocul pădurii, chiar lângă lac. Farm Lake nu era o atracție turistică celebră, cu parcări uriașe și autocare pline de vizitatori. Tocmai acesta era farmecul lui. Apa, pădurea și liniștea alcătuiau un peisaj în care intervenția omului părea redusă la câteva cabane ascunse printre copaci.

Cabana aparținea unui cuplu italo-canadian, prieteni ai lui Dorin și ai Laurei. Proprietarul avea, pe lângă pasiunea pentru această retragere în natură, și o slăbiciune pentru mașinile vechi. O combinație interesantă,  pe de o parte liniștea pădurii și a lacului, pe de alta fascinația pentru automobilele din vremurile în care mașinile aveau mai multă personalitate și mai puține calculatoare.

M-am gândit că omul găsise o formulă excelentă de a se bucura de viață. Când se sătura de motoare, se retrăgea la lac. Iar când liniștea devenea prea apăsătoare, putea oricând să se gândească la un carburator care avea nevoie de atenție.

 Cabana era deschisă și utilată cu tot strictul necesar. La cabană nu ne aștepta nicio recepție și nici vreun angajat dornic să ne preia bagajele. Eram singuri, între prieteni, iar confortul urma să depindă în bună măsură de propriile noastre talente gospodărești.

Aveam să descoperim destul de repede că acestea erau distribuite foarte inegal în grup.

De pescuit s-au ocupat cele două Laure, care au preluat cu seriozitate misiunea de a asigura materia primă pentru bucătăria cabanei. Chiar a fost o întreagă competiție între ele, competiție ca între adevărați pescari. Dorin și-a asumat partea gastronomică, ocupându-se de pregătirea peștelui.

Eu am primit o sarcină de importanță strategică,  strângerea lemnelor. O activitate care, la prima vedere, poate părea modestă, dar fără de care confortul întregului grup ar fi fost serios afectat.

În fond, poți supraviețui o seară fără pește, dar într-o cabană canadiană, când afară este frig, lemnele devin o problemă de siguranță națională. Așa că mi-am îndeplinit responsabilitatea cu conștiinciozitate, convins că merit măcar titlul de ministru al Energiei în guvernul nostru de vacanță.

După ce am asigurat rezervele de combustibil, am trecut la cea de-a doua atribuție, mult mai apropiată de pregătirea mea turistică și anume întreținerea atmosferei.

Cu un pahar de bere rece în mână, am încercat să contribui la buna dispoziție generală. Numai că aici apăruse o problemă pe care nu o anticipasem. Afară era atât de frig, încât berea rece nu mai reprezenta neapărat o idee genială. Practic, încercam să mă răcoresc într-un loc unde natura se ocupa deja de asta, fără să-mi ceară bani.

Am descoperit astfel că există și situații în care o bere rece poate fi prea rece. O constatare importantă, pe care nu credeam că o voi face vreodată în concediu.

În timp ce cele două Laure se ocupau de pescuit, iar Dorin de pregătirea peștelui, eu supravegheam buna desfășurare a operațiunilor și mă asiguram că atmosfera nu devine excesiv de sobră. Fiecare își aducea contribuția după posibilități și competențe. Unele mai practice, altele mai degrabă sociale.

Seara, frigul ne-a convins că viața la cabană nu este chiar atât de romantică pe cât pare în fotografiile turistice. Pădurea era frumoasă, lacul spectaculos, liniștea deplină, dar temperatura nu părea deloc impresionată de entuziasmul nostru.

Așa că peste noapte am făcut focul în cabană. Dintr-odată, lemnele strânse de mine au căpătat o valoare mult mai mare. Dacă până atunci contribuția mea la gospodărie putea fi privită cu oarecare îngăduință, acum devenise evident că ocupasem un post esențial.

Focul a schimbat atmosfera. Cabana a devenit un refugiu plăcut în mijlocul pădurii, iar experiența a căpătat acel farmec aparte pe care nu îl poți reproduce într-un hotel modern. Afară, frigul canadian își vedea de treabă, în timp ce noi ne bucuram de căldură și de compania prietenilor.

Am rămas acolo o singură noapte, dar suficient cât să înțelegem de ce canadienii apreciază atât de mult cabanele retrase în natură. Pentru ei, o asemenea escapadă reprezintă o pauză de la agitația orașelor, un mod de a petrece timpul cu familia și prietenii, de a pescui, de a găti și de a se bucura de liniște.

Dorin și Laura au reușit să ne ofere o experiență diferită de tot ce văzuserăm până atunci în Canada. Nu era vorba despre un monument celebru sau un peisaj promovat în ghidurile turistice, ci despre o zi petrecută alături de prieteni, într-un loc unde timpul părea să treacă după alte reguli.

Iar dacă ar fi să rezum experiența noastră de la Farm Lake, aș spune că cele două Laure au asigurat pescuitul, Dorin a avut grijă de partea gastronomică, iar eu am fost responsabil cu energia și buna dispoziție.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 106 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI