Plimbare prin Calpe cu GPS-ul buclucaș, pe drumul cel mai lung – sau cum să faci 5 kilometri pentru o destinație aflată la 500 de metri!

TIPĂREȘTE

Salutare, dragii mei!

Am rămas restantă cu câteva articole despre plimbările pe care le-am făcut prin Calpe și m-am gândit că a venit timpul să recuperez. Așa că mă grăbesc să vă împărtășesc o întâmplare care acum mi se pare destul de amuzantă, dar care, la vremea respectivă, ne-a pus serios la încercare răbdarea și rezistența fizică. Am avut parte de nervi, oboseală și kilometri parcurși în plus, toate datorate unui GPS în care ne-am pus prea multă încredere! 😄

Dar să începem cu începutul...

În vacanța petrecută în Calpe, în octombrie 2024, într-una dintre zile ne-am hotărât să facem o plimbare până în centrul istoric al orașului, pentru a descoperi câteva dintre atracțiile sale turistice. Ne-am propus ca, după vizitarea centrului vechi, să ne continuăm plimbarea spre zona La Manzanera, unde se află spectaculoasele construcții roz-roșiatice și ruinele unui fost club, amplasate chiar pe malul Mării Mediterane.

Părea o plimbare simplă și plăcută. Aveam traseul pe telefon, vremea era frumoasă, iar noi eram pregătiți să descoperim locuri noi. Numai că socoteala de acasă nu avea să se potrivească deloc cu cea din târg!

Astfel, după micul dejun servit la hotelul ESTIMAR Calpe Suitopia (vezi impresii), am pornit la pas pe străduțele orașului, îndreptându-ne spre centrul istoric. După o plimbare lejeră, am ajuns la primul nostru obiectiv, celebrele Trepte Spaniole, aflate pe Calle Puchalt.

Această scară pitorească a devenit unul dintre cele mai fotografiate locuri din Calpe datorită treptelor vopsite în roșu și galben, culorile drapelului Spaniei. Încadrată de case tradiționale, cu fațade deschise la culoare, ghivece cu flori și vegetație decorativă, scara oferă un decor deosebit de atrăgător.

Povestea sa este interesantă. În anul 1982, cu ocazia sărbătoririi a 300 de ani de la un eveniment religios local dedicat lui Cristo del Sudor, a fost organizat un concurs de înfrumusețare a străzilor. Locuitorii au avut ideea de a picta treptele în culorile drapelului național, transformând o scară obișnuită într-un simbol al centrului vechi.

De-a lungul anilor, acest colț pitoresc a devenit o adevărată atracție turistică, vizitatorii oprindu-se aici pentru a admira decorul și, bineînțeles, pentru a face fotografii.

După ce am urcat Treptele Spaniole și am făcut câteva fotografii, ne-am continuat plimbarea pe străduțele înguste și pitorești ale centrului vechi. Casele tradiționale, cu fațade colorate, balcoane împodobite cu flori și mici magazine de suveniruri, dădeau locului un farmec aparte. Am trecut și pe lângă câteva restaurante cu terase primitoare, până când am ajuns în dreptul unor ziduri masive de piatră, care păreau să aparțină unei vechi fortărețe.

Era vorba despre Torreó de la Peça, unul dintre cele mai importante monumente istorice ale orașului Calpe. Turnul face parte din vechiul sistem de fortificații construit pentru apărarea localității împotriva atacurilor venite dinspre mare, în special ale piraților. Zidurile au fost ridicate și consolidate în mai multe etape, începând din Evul Mediu, iar turnul își datorează numele unei piese de artilerie folosite odinioară pentru apărare. În prezent, acesta adăpostește Museo del Coleccionismo, un mic muzeu dedicat diferitelor colecții.

Ne-am continuat plimbarea și am ajuns în Plaza de la Villa, o piațetă cochetă, înconjurată de clădiri cu arhitectură tradițională, unde se află unul dintre cele mai interesante ansambluri religioase din Calpe.

Este vorba despre Biserica Nuestra Señora de las Nieves, care reunește două lăcașuri de cult din epoci diferite. Biserica veche, construită la începutul secolului al XV-lea, îmbină elemente gotice și mudéjare și avea inițial atât rol religios, cât și defensiv, oferind adăpost locuitorilor în timpul atacurilor.

Alături de aceasta a fost construită, în anii 1970, biserica modernă, care impresionează prin arhitectura sa diferită, vitraliile colorate și mozaicul de pe fațadă, reprezentând scene biblice.

În apropiere se află și Ayuntamiento Viejo, clădirea fostei primării a orașului. Aceasta a găzduit administrația locală în trecut, iar ulterior a fost transformată într-un spațiu cultural, destinat expozițiilor de artă.

Am petrecut ceva timp admirând aceste locuri, care păstrează o parte importantă din istoria orașului Calpe, atât de diferită de imaginea stațiunii moderne, cu plaje întinse și hoteluri înalte.

După vizitarea centrului istoric, ne-am pregătit să pornim spre obiectivul final al plimbării noastre: ruinele fostului Club Social La Manzanera, situate pe țărmul Mării Mediterane.

De ce ne doream atât de mult să ajungem tocmai la ruinele unui fost club? Ei bine, înainte de vacanță descoperisem pe internet câteva fotografii spectaculoase, în care celebra stâncă Peñón de Ifach, simbolul orașului Calpe, putea fi admirată prin deschiderile circulare ale construcției abandonate.

Imaginea uriașei stânci, încadrată perfect de aceste ferestre rotunde, ni s-a părut atât de frumoasă și de neobișnuită, încât ne-am dorit să ajungem acolo și să realizăm propriile fotografii.

Părea o destinație relativ ușor de atins, mai ales că aveam la dispoziție Google Maps, care urma să ne conducă direct la obiectiv. Numai că de aici avea să înceapă adevărata noastră aventură!

O aventură cu GPS-ul prin Calpe

Când ne aflam în camera hotelului Suitopia și studiasem traseul pe Google Maps, totul părea foarte simplu. Din zona primăriei, urma să coborâm Treptele Spaniole, iar de acolo să mai parcurgem aproximativ 1 km până la ruinele fostului Club Social La Manzanera. Nimic complicat, ne-am spus noi!

Numai că, odată ajunși în centrul istoric, lucrurile au luat o întorsătură cu totul neașteptată. Telefonul meu rămăsese în camera de hotel, așa că am apelat la Google Maps de pe telefonul soțului. Și ce să vezi? GPS-ul lui, extraordinar și minunat, ne indica un traseu complet nou față de cel de la hotel!

Am hotărât totuși să avem încredere în tehnologie și am pornit în direcția indicată. Numai că, în loc să ne apropiem de mare și de obiectivul nostru, am început să ne îndepărtăm tot mai mult, aventurându-ne pe străduțe care păreau să ne conducă spre periferia orașului.

Trebuie să recunosc că, la început, am fost încântată de această abatere de la traseu. Astfel, am avut ocazia să descoperim un cartier rezidențial foarte frumos, cu vile elegante, piscine, grădini îngrijite și o vegetație exotică luxuriantă. Palmierii, arbuștii ornamentali și florile multicolore puneau în valoare proprietățile, iar unele dintre ele beneficiau de priveliști superbe spre mare.

Doar că plimbarea noastră, începută într-o notă entuziastă s-a transformat treptat într-un adevărat chin, cel puțin pentru mine!

Soarele amiezii devenea tot mai puternic, căldura începea să ne moleșească, iar oboseala se acumula cu fiecare străduță parcursă. Colac peste pupăză, avuseserăm și neinspirata idee de a ne lăsa pălăriile la hotel. Nici măcar o sticlă cu apă nu luaserăm cu noi, convinși fiind că urma să facem doar o plimbare scurtă!

La un moment dat, când marea dispăruse complet din peisaj și aveam impresia că suntem pe punctul de a ieși din Calpe, răbdarea mea a ajuns la limită.

„— Dar ce GPS ai tu acolo, de ne scoate din oraș în loc să ne ducă la mare?!”

Iar când am văzut că minunatul aparat ne indica încă vreo 3 kilometri până la destinație, am simțit că o iau razna!

„— Știi ceva? Mai bine cheamă un taxi, că eu nu mai merg atâta pe căldura asta!”

Numai că surprizele nu se terminaseră. Când soțul meu a început să-și caute portofelul, am constatat că îl lăsase și pe acesta în cameră!

În principiu, nu ar fi fost o tragedie, pentru că am fi putut încerca să achităm cursa la sosirea la hotel. Dar de unde taxi? Pe străduțele pe care ne aflam nu trecea nicio mașină și nu se zărea nici țipenie de om!

Așa că nu ne-a rămas decât să continuăm la pas. Fără bani, fără apă, fără pălării și cu soarele bătându-ne direct în cap, am pornit mai departe, bombănind intr-una, înjurând din când în când GPS-ul care ne băgase în această încurcătură.

În cele din urmă, după un drum care ni s-a părut interminabil, am zărit mult așteptatele construcții roz-roșiatice din zona La Manzanera.

Ajunsesem la La Muralla Roja, unul dintre cele mai neobișnuite ansambluri arhitecturale din Calpe, proiectat de arhitectul spaniol Ricardo Bofill. Construit la începutul anilor 1970, complexul rezidențial impresionează și acum prin formele sale geometrice, scările și terasele suprapuse, precum și prin nuanțele intense de roșu, roz și albastru.

Am admirat clădirile din exterior și ne-am continuat drumul, coborând multe trepte spre țărmul mării, unde am descoperit, în sfârșit, ruinele fostului Club Social La Manzanera.

Construcția, proiectată tot de Ricardo Bofill, făcea parte din amenajarea complexului La Manzanera și adăpostea odinioară spații de recreere, un restaurant și piscine. Astăzi, ceea ce a mai rămas din fostul club, atrage atenția mai ales prin deschiderile sale circulare, adevărate ferestre fără geamuri, care încadrează spectaculos peisajul marin.

Și iată-ne, în sfârșit, în locul pentru care făcuserăm atâta drum! În fața noastră se ridica impunătoarea stâncă Peñón de Ifach, iar privită prin ferestrele rotunde ale ruinelor, imaginea era exact cea pe care o admirasem în fotografiile de pe internet.

Bineînțeles că am făcut și noi fotografiile mult dorite. Pentru câteva minute, oboseala și nervii acumulați pe drum au trecut pe planul al doilea. Priveliștea era într-adevăr spectaculoasă și ne-am bucurat că, până la urmă, nu renunțaserăm.

Dar partea cea mai amuzantă avea să vină abia la întoarcere!

După ce am părăsit ruinele, am urcat iar treptele (exact ce nu-mi place mie...) și am continuat plimbarea de-a lungul țărmului. Și, spre marea noastră surprindere, după aproximativ 500 de metri ne-am trezit chiar în apropierea hotelului Suitopia!

Vă puteți imagina reacția noastră! După atâta mers, căldură, oboseală și nervi, descopeream că destinația noastră se afla atât de aproape!

În acel moment nu prea ne-a venit să râdem, dar acum, când îmi amintesc întâmplarea, mi se pare una dintre cele mai amuzante aventuri ale vacanței noastre din Calpe.

Și uite așa, o plimbare care trebuia să fie scurtă și relaxantă s-a transformat într-o adevărată expediție urbană, cu un GPS în rolul principal!

CONCLUZII

Dragii mei, dacă vă propuneți vreodată o plimbare la pas, având drept ghid un GPS, aveți mare grijă ce GPS alegeți! S-ar putea ca drumul cel mai scurt să se transforme într-o adevărată expediție! 😂

A fost o aventură completă: soare, căldură, oboseală și nervi, dar, dacă GPS-ul ne-ar fi indicat traseul scurt, nu am mai fi descoperit atâtea locuri frumoase.

Vorba aceea: tot răul spre bine!

Alegeri inspirate vă doresc!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 56 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI