Splendoarea Spaniei la Burgos -Catedrala Santa Maria, bijuteria gotică din Patrimoniul Unesco

TIPĂREȘTE

,,De–ai privi doi ani în șir și tot n-ai izbuti să vezi totul. E încărcat și încâlcit ca o varză și găurit ca o spatulă de servit pește-este uriaș ca o piramidă și, în același timp delicat ca un cercel de femeie, încât nu poți întelege cum un asemenea filigram poate să stea în aer de veacuri!’’ - Theophle Gautier.

Doamne ajută, închei și eu „traseul scriitoricesc’’ spaniol cu chiu și vai, pe final de an sunt pe urmele Cidului Campeador la Burgos, regina orașelor din Castilia și actuală capitală a provinciei din comunitatea Castiliei și Leon, aflată la 250 km nord de Madrid... drumul spre Camino trece chiar prin centrul orașului vechi, prietenos.

Pe pământul nobil al Spaniei s-a declanșat strigătul meu de bucurie și victorie turistică, după ce am trecut pietonal, Puente de Santa Maria peste râul Arlanzon, în pas de lipa lipa, de data asta fără papucii mei divini de la Toledo, am noroc sunt binecuvântată de un soare blând.

Trec impresionată prin goticul și superbul Arco de Santa Maria , poarta Cidului, una din cele 12 porți medievale ale orașului, pentru a îmbrățisa vizual într-o vastă piață, catedrala Santa Maria de Burgos, aflată din 1984 în patrimoniul universal Unesco.

Arcul Santa Maria, o adevarată operă de artă cu sculpturi în piatră, e un arc de triumf medieval, fiind situat la capătul promenadei Paseo Espolon , aliniată cu copaci... ochii mei urcă spre figura Cidului... e superb, jos pălăria.

Această a treia catedrală a Spaniei ca dimensiune, după cea din Sevilla și Toledo văzute și de subsemnata, m-a subjugat prin proporții și frumusețe artistică, ea este visul meu împlinit, vis de poem în piatră și neliniște de istoric, au trecut peste bătrâna doamnă 700 de ani... în fața mea observ un grup de pelerini cu, scoică’’, ei vin să se închine pe treptele sfântului lăcaș, în drumul lor temerar spre Santiago de Compostela... căci da Burgos e o etapă importantă a acestui traseu spiritual.

,,Citadela’’uriașă cu trei corpuri e prima catedrală gotică a Spaniei (1221), odată ce mă trezesc în Plaza del Rey San Fernando , nu primesc nimic de pomană, scot 7 euro să intru pe cea mai veche și mai frumoasă poartă numită Sacramental, sub privirile lui Isus care stă acolo pe timpan deasupra porții, cu Cartea înțelepciunii într-o mână, înconjurat de apostoli și cei patru evangheliști... scot fără regret încă 4 euro pentru o mică cărticică colorată, un ghiduleț cu ce e musai de văzut în imensa catedrală unde plouă cu capele, tavane minunate, sculpturi, altare, aur și alte minuni, nu am timp să ascult povestea la audio guide, de meditat, voi medita când scriu articolașul.

Destinul celor 7 secole apasă catedrala care poartă orgolios steaua patrimoniului Unesco, ea s-a născut din ambiția unui episcop Don Mauricio în secolul 13.

Acesta s-a întors din voiajul lui francez și german cu dorința de a lăsa urmașilor o biserica mare, așa cum nu s-a mai văzut, fiind sprijinit de regele castilian Ferdinand III, povestea spune că primul serviciu religios s-ar fi ținut în acest loc în 1221.

Ridicarea catedralei s-a realizat în două faze care acoperă 300 de ani... ce șantier... munca echipei de arhitecți s-a întins din 1221 până în 1765 cu întreruperi mari.

Atunci când ea a fost gata regele Felipe II al Spaniei a numit-o, catedrala îngerilor’’ și în cartea sa despre Spania scriitorul francez Theophile Gautier scria pe bună dreptate:

,,Doi ani nu ar fi de ajuns pentru a admira tot ce cuprinde, pentru că este atât de mare, ca o piramidă și atât de rafinată, ca o piatră prețioasă’’.

Echipa de arhitecti internaționali care a realizat monumentala clădire s-a inspirat din stilul catedralelor gotice franceze și pentru ornamentele ei a urmat modelul celor din Paris și Amiens.

In secolul 14 Burgos devine un fel de Mecca pentru arhitecți și sculptori celebri, faima catedralei depăseste granițele Spaniei, Gil de Siloé, Philippe Bigarny și Juan de Colonia au contribuit la crearea acestei compoziții care îmbină desigur mai multe stiluri.

Pe scurt, catedrala de la Burgos e un rezumat al influențelor gotice și o constructie singulară care vorbește în toate limbile pământului, pe măsura sensibilitătii și întelegerii celui care o contemplă.

Am dat ocol catedralei, asezată pe o pantă cu denivelări și scări, prima poartă admirată e Puerta del Perdon sau Poarta Mariei construită initial în sec. 13... ea se uită spre o fântână a Fecioarei Maria, care pare să măsoare timpul... undeva mai încolo e o statuie cu un pelerin obosit așezat pe o bancă... săracul, numai el știe ce miracol se ascunde în picioarele lui.

Fațada principală în stil gotic francez îmi amintește cumva de catedrala Notre Dame, turnurile ei au însă vârfuri de inspiratie germană realizate de Juan de Colonia.

Privirea mea urcă spre rozariu uriaș, apoi pe Galeria regilor cu 8 statui, deasupra e statuia Fecioarei Maria cu copilul și inscriptia, Pulchra es et Decora, Esti frumoasă și pură .

Puerta de la Coroneria , la nord, construită în 1250 e decorată cu 12 statui ale Apostolilor și arată scene din Ultima Judecată, e musai să te plimbi în jurul catedralei ca să o admiri.

Mai jos pe strada La Llana e o ușă în stil plataresc Pellejeria lucrata de Francisco de Colonia în 1516.

Portalul Sarmental din sec. 13 e cel mai vechi, e ușa pe unde intră turistul după ce urcă niste scări înalte, era acolo pe marginea lor un fel de expozitie cu flori în ghivece.

Mă uit la timpanul de la 1240 cu imaginea lui Isus, aceasta e cea mai frumoasă ușă a catedralei, bogată în ornamentații.

Care sunt principalele arme de seducție ale catedralei?

Itinerariul spiritual al catedralei se face cu ajutorul unui ghid audio, am să evidențiez doar punctele de interes și capelele cele mai frumoase, pe care le-am admirat îndelung.

Nava centrală e înconjurată de 15 capele, prima e dedicată Sf Nicolae (1230) și ultima, cea mai înzorzonată, Sfintei Tecla.

Catedrala e o splendoare, e o succesiune de capele separate ca niște mici biserici, surse de contemplare și meditație, vizita permite fotografierea lor.

Cum intri prin ușa Sacramental la dreapta e ușa claustrului din 1260, ea ilustrează intrările lui Isus în Ierusalim, e opera lui Gil de Siloe, fiind împodobită cu reliefuri ale Sfântului Petre și Paul.

Nava centrală e împărtită în trei părți, Altarul, Corul și transeptul, în centrul ei e domul înalt de 50 de metri.

Corul sau silleria e închis de zăbrele de fier, intrarea în corul renașterii se face printr-o ușă, unde de unde admir figura episcopului Mauricio, fondatorul catedralei gotice.

Corul are 103 scaune lucrate initial de Felipe Vigarny în sec. 16. Teme din vechiul și noul Testament decorează relieful din lemn al acestora.

Altarul principal în stil renascentist din sec. 16 e extravagant, copleșitor, acoperit cu aur și vopsea policromă. In cele 25 de casete pe cele patru etaje sunt reliefate scene din viata fecioarei Maria.

Escalada Dorada – la capătul stâng al transeptului un episcop, Juan Rodriguez de Fonseca a avut propria lui scară spre ușa Coroneriei.

Scara e făcută după modelul Renașterii italiene și are 19 de trepte, ea se împarte în două și pe o platformă sunt medalioanele sfântului Petru și Pavel.

Scara monumentală cu balustrade aurite l-a inspirat pe Garnier în secolul 19 atunci când a proiectat scările de la opera din Paris.

Această capelă aflată în spatele ambulatoriului e ca o mică catedrală de sine stătătoare, ea se închină purificării Fecioarei Maria.

In 1482 Simon de Colona a început să lucreze la ea, fiind în serviciul conetabilului, Gil si Diego de Siloe, dar și Felipe Vigarny au muncit la reușita acestei capodopere arhitecturale.

Mormintele lui Don Pedro Fernandez Velasco și ale soției sunt în centrul puternicei capele, deasupra lor e o boltă stelară cu vitralii... am uitat de multe ori să-mi întind gâtul pe plafoane.

Conetabilul de Castilia e culcat înveșmântat în armură, soața lui poartă o rochie de brocart, e pe acolo la picioare și un cățeluș, capetele lor se odihnesc pe perne de marmură, blazoane uriașe decorează zidurile capelei.

Retablul sculptat și aurit prezintă scene cu viața lui Isus. In sacristie, lângă altar e un mic tablou cu Maria Magdalena, pictat de un ucenic al lui Leonardo da Vinci, se pare însă că fața ei a fost pictată de marele geniu.

Capela Conceptiei sau sfintei Ana cu un retablu aurit este la fel de impresionantă –ea a fost realizată de Juan de Colonia în 1417 și terminată de fiul lui, Simon, merită o mentiune specială datorită bogătiei de ornamente.

Capela deține două capodopere, altarul cu arborele lui Jesse în jurul lui Joaquim și Ana, părintii fecioarei Maria și mormântul episcopului Luis de Acuna.

Sub transept doarme dona Jimena și soțul ei, Rodrigo Diaz de Vivar, erou național al Spaniei, cunoscut sub numele de Cidul.

Osemintele lui au fost aduse în catedrală de la altă mânăstire în 1921, el s-a născut aproape de Burgos și a fost una din cele mai ilustre figuri ale Reconquistei... Creștinii l-au numit El Campeador (Luptătorul) datorită bătăliilor căștigate.

La etaj e claustrul de sus cu vitralii colorate și muzeul catedralei unde nu am intrat, ocupată fiind să înconjor pe exterior în pași de vals complexul clădirii vaste, în lupta cu cronometrul... am ratat și celebrul ceas cocoțat deasupra unei uși, Papamoscas, un fel de robot uman, caraghios, care deschide gura cam mare, să bată ora, în popor i se zice nătărăul.

Am părasit plaza catedralei, am trecut din nou prin Arcul Santa Maria, cu gândul că Cidul înainte de a pleca în exil forțat a părăsit Castilia cu regret.

„Voi părasi Castilia, nu știu dacă voi reveni vreodată. Dacă tu, Fecioară glorioasă mă ajuți în exilul meu, voi face să cânt în templul tău mii de rugăciuni’’... și s-a întors aici în catedrală cu cufărul lui, dormind în eternitate...

Nu cred că eu voi mai ajunge vreodată în Castilia, mă bucur că cel de sus mi-a dăruit sănătate și o poală prea bogată de călătorii spaniole în această viață.

Surse – Burgos Cathedral, Brief Guide, Edilesa.

Vă rog mult atașati un clip video cu catedrala din Burgos. youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1890 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI