Prin împrejurimile hotelului (O săptămână prin Malta – Partea III-a)

TIPĂREȘTE

Ziua a patra

Nu știu exact cum se numește golful din fața hotelului nostru (Ax Odycy Hotel vezi impresii) Într-un loc l-am întâlnit ca fiind „St. Paul’s Bay” , iar în altă parte „Salina Bay” . Ultima denumire provine din faptul că în capătul golfului, pe ultimii circa 700 m, se întinde o salină. Aceasta a fost destinația în a patra zi a sejurului nostru în Malta.

Deși trebuie să ocolim o parte din golf, distanța până acolo nu pare a fi prea mare. La o primă măsurătoare, aceasta este până în 2 km. Ca urmare, decidem să mergem pe jos. Așa că, imediat după micul dejun, pornim la drum.

Deși puteam merge în lungul șoselei ce trece prin fața hotelului, alegem un alt drum, mai puțin asfaltat, mai puțin circulat, dar mai spectaculos. Alegem o potecă ce merge pe malul golfului. Mergem pe această potecă destul de mult, depășind primele bazine ale salinei, apărute în mijlocul apei.

La un moment dat, poteca părăsește malul golfului și, deviind ușor spre dreapta, se îndreaptă către „Parcul Național Salina” . La început eram nelămurit cum un parc național poate fi legat de un obiectiv construit. Mai târziu am aflat că și salina este rezervație naturală. Deocamdată suntem în zona plimbărilor, a relaxării sau de picnic.

Pentru mine, parcul este destul de ciudat. Există o porțiune de adevărat parc, cu alei drepte străjuite de copaci falnici, dar și o adevărată „pădure urbană” . O bună parte din aceasta este alcătuită din măslini. Doina se miră că nu vede fructele. Nu am cunoștințele necesare, dar cred că luna mai nu este cea mai potrivită pentru aceasta.  Zona frumos aranjată are mai multe facilități și obiective. Trecem pe lângă on loc de joacă pentru copii, cu tobogane și locuri de cățărat. Remarc, apoi, două, să le zic, „mini fântâni arteziene” , realizate din o placă de beton de vreo 2 x 2 m, la nivelul terenului, având în centru un jet de apă de cam 25 cm înălțime. Apa se scurge înapoi printr-un grătar din placa de beton. Dacă una din fântâni este perfect vizibilă, a doua pare a fi ascunsă în ceva vegetație. Ceva mai încolo este un loc ce pare circular (pe Google Earth se vede că are o formă mai ciudată), pe care îl estimez la vreo 40 – 50 m diametru. Nu are nici un fel de vegetație, doar un gazon bine întreținut. Exact în mijloc este ceea ce am învățat la Parcul Liniei din București că se numește, o „fântână dryreck” . La data vizitei noastre, aceasta nu era în funcțiune. Presupun că locul respectiv este cel destinat picnicurilor.

În imediata apropiere întâlnim un monument interesant. Pe un soclu cu vreo 7 sau 8 trepte deasupra terenului sunt mai multe coloane duble, dreptunghiulare, așezate într-un cerc, având cam 14 – 15 m diametru. Susțin o placă inelară la circa 6 – 7 m înălțime. Nu am știut despre ce este vorba până nu am urcat treptele soclului. În mijlocul monumentului este o bornă metalică. Inscripția de pe aceasta dedică monumentul „memoriei lui John F. Kennedy, al 35-lea președinte al SUA” . Frumos din partea maltezilor, dar are oare vreo semnificație aici?

Un panou informativ ne spune că ar fi trebuit să întâlnim și un „pârâu artificial” . Eu, personal, nu l-am remarcat.

Părăsind parcul, ajungem în șoseaua ce merge, relativ, paralel cu malul golfului Nu sunt probleme privind deplasarea noastră. Există un trotuar destul de lat, dublat și de o pistă de biciclete. Ajungem pe malul apei chiar în capătul golfului. De aici mai avem puțin până la destinație. Golful s-a transformat, însă, într-un canal îngust ce separă malul de salină. Ceva mai târziu, în incintă, aveam să aflu că acest tip de canal, pe lângă o salină, în limba malteză se numește „Sukkursu” .

După circa 400 m trebuie să traversăm canalul pe un pod metalic pentru a intra în incinta salinei. Dar... în prezent, salina nu mai produce sare, a devenit „Rezervația Naturală Salina” . Înțeleg, în final, că „Salina” a devenit aici doar un nume propriu.

Mai văzusem o asemenea salină în Fuerteventura în 2019, așa că știam cum se obține sarea din apa de mare. În principiu, este vorba de evaporarea apei sub acțiunea soarelui și vântului, în bazine cu o adâncime relativ mică de apă. Durata procesului depinde de mărimea bazinului și de condițiile climatice, la bazine mari putând depăși o lună. La început apa este agitată ușor pentru a omogeniza concentrația, apoi se lasă să formeze o crustă la suprafață. Când crusta este suficient de groasă, se scurge restul de apă, iar sarea se strânge în grămezi și se lasă să se usuce. În final, este transportată la locul de depozitare.

Salina de aici a fost realizată în secolul al XVI-lea de Cavalerii Sfântului Ioan și completată de britanici, în secolul al XVIII-lea, cu trei construcții din lemn cu diverse roluri în procesul de obținere a sării. Nu am date când a fost oprită activitatea aici, dar situl a fost reabilitat cu fonduri europene în perioada 2007 – 2013. Cu această ocazie au fost refăcute și cele trei construcții, identice cu cele inițiale, iar locul a devenit o arie protejată integrată în rețeaua Natura 2000. S-a decis aceasta datorită prezenței a numeroase specii de păsări, dar și a unei flore specifice.

Clădirea din mijloc, cea cu etaj, este în prezent Centru pentru Vizitatori, având și roluri cultural educative. La data vizitei noastre, la etaj era un adevărat atelier de lucru pentru copii care confecționau diverse obiecte din lemn. O clădire mai mare, în fața centrului, probabil depozit de sare pe vremuri, este azi o magazie pentru diverse echipamente și obiecte necesare în rezervație.

A treia clădire, cea din spre capătul golfului, adăpostește scopul vizitei noastre aici Este Muzeul Sării. Înființat în iulie 2024, este singurul muzeu de acest tip din Malta. Muzeul este în custodia „Birdlife Malta” , organizația ce are în grijă și rezervația. În momentul sosirii noastre, muzeul este închis. Trebuie să așteptăm sosirea unui reprezentant al organizației de mediu și să plătim 3 euro de persoană. Împreună cu doamna reprezentantă a organizației, intrăm în muzeu. Apoi, aceasta ne face o scurtă prezentare a muzeului, a istoriei salinei și a procesului de obținere a sării (video V01). După circa 5 minute, putem vizita muzeul. Acesta este, practic, într-o singură încăpere. Sunt relativ puține exponate, majoritare sunt panourile explicative.  Vedem, totuși, câteva piei de animale argăsite cu ajutorul sării, o balanță arhaică de cântărit sarea, sau două vitrine cu artefacte, în principal resturi de amfore folosite în transportul și depozitarea sării. Dacă a doua vitrină, cu exponate din secolele XVI - XIX. are o logică, cea cu exponate din secolele VIII – IX nu are legătură cu salina înființată abia în secolul al XVI-lea. Iar alături de acestea, o vitrină ceva mai mare, are exponate recente din, sau pentru, sare.

Petrecem ceva mai mult timp lângă un exponat ce vrea să ilustreze „șurubul lui Arhimede” . Cunoscut în limbajul tehnic și sub numele de „transportor hidraulic” sau „șnec” , acesta este, practic, o pompă de apă de joasă presiune. Aici a fost folosit la ridicarea apei din mare în bazinele de decantare (numite aici „bazinele de apă caldă” ) și, apoi, din acestea în jgheabul de distribuție la bazinele de evaporare.  Exponatul de aici nu prea seamănă cu un adevărat șurub al lu Arhimede, totuși ridică, pentru exemplificare, câteva bile de plastic la un nivel superior. Pentru a crea o imagine corectă asupra acestui echipament, anexez în finalul fotografiilor o schemă a acestui tip de pompă și o fotografie a unei pompe reale. Dar aceasta pare a fi încă în stadiul de șantier și nu are apă. Din nefericire, nu am găsit o altă fotografie.

Părăsind muzeul, intrăm pentru câteva momente în Centrul pentru Vizitatori. La parter este o sală mare care, cred, poate fi folosită pentru întâlniri, ședințe, conferințe. Etajul pare a fi destinat copiilor. De la balconul etajului apare o perspectivă frumoasă asupra întregii saline. Tot la parter, în partea din față, este p mică încăpere, probabil pentru primirea oaspeților. Tot aici este și un mic magazin. La intrare îmi atrag atenția două lunete, una mică, probabil pentru copii, pentru observarea păsărilor ce poposesc în salină.

Facem, apoi, câțiva pași pe o alee paralelă cu canalul ce desparte salina de țărm. Din loc în loc întâlnim panouri cu imagini ale păsărilor ce pot fi observate, sau a plantelor ce cresc în zonă. Tot aici șunt și câteva chioșcuri pentru observarea păsărilor fără a le deranja.

Pe drumul de întoarcere la hotel ne abatem pe la alte două obiective, identificate, între timp, pe internet, de un membru al grupului.

Primul este chiar peste drum de intrarea în salină și este „Capela Bunei Vestiri” . Deși relativ mică în dimensiuni, arată spectaculos datorită contraforților ce sprijină pereții laterali și care îi dau un aer de fortăreață. O mică placă indicatoare lângă intrare ne informează că prima atestare documentară este datată 1618 iar contraforții au fost adăugați în 1776. Capela este și în prezent în funcțiune, făcând parte din parohia Burmarrad și organizând liturghii în fiecare sâmbătă. Ziua vizitei noastre a fost chiar sâmbăta, dar, probabil, nu la ora potrivită. Totuși, capela este deschisă și putem intra.

Interiorul este unul tipic de biserică catolică. Simplu, fără prea multe decorațiuni și icoane, cu masa altarului în față și vreo 20 – 25 locuri pe scaune. Remarc curățenia și rămân cu impresia că a fost recent reabilitată. Chiar dacă este o biserică catolică, spunem, în gând o scurtă rugăciune, pomenim numele Domnului și mergem mai departe.

La ieșire, remarc pe perete o placă de marmură cu o inscripție al cărui înțeles îmi pare legat de rezervația de peste drum: „Dumnezeu nu învinge daunele ecologice” . Probabil că așa este. Nu se poate lupta cu cei ce disprețuiesc natura. Atunci, trebuie să-l ajutăm noi.

Nu mult mai departe, un indicator ne trimite către „Catacombele Paleo – Creștine” . Alături, un alt indicator, în mai multe limbi,  ne informează că poteca ce duce către acestea trece pe un teren proprietate privată și suntem rugați să îl respectăm ca atare. Ajungem într-o incintă relativ circulară, cu majoritatea peretelui la verticală. În acesta se văd mai multe deschideri ale unor grote.  Suntem, practic, într-o necropolă din secolele II – III după Cristos, o perioadă romană târzie, corespunzătoare începuturilor creștinismului. Fiecare grotă este un fost mormânt sau un grup de mai multe morminte. Intrăm în câteva și mă gândesc la munca depusă pentru a săpa în piatră asemenea grote. Chiar dacă sunt extrem de departe de grotele din Valea Regilor și destul de departe de Catacombele din Alexandria, îmi pare rău că acest loc nu are o importanță turistică mai mare, pe care ar merita-o. Drumul nostru spre hotel traversează din nou Parcul Național al Salinei, dar, apoi, mergem în lungul străzii principale. Ajungem la hotel relativ devreme. Restul zilei îl petrecem la piscină, jacuzzi sau barurile hotelului. Într-un mod similar va decurge și ziua următoare, a cincea, declarată zi de odihnă, de relaxare.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI