Experienţe culinare malteze

TIPĂREȘTE

Bucătăria malteză este în esenţă rustică, avându-şi originile în tradiţiile pescăreşti dar este în acelaşi timp puternic marcată de influenţe ale gastronomiei străine, în special de către cea siciliană şi arabă. Întrucât nu eram condiţionaţi de un program de masă, am avut libertate de mişcare deplină şi am putut gusta mai multe specialităţi locale.

Pentru micul dejun am apelat la Stop and Shop magazinul alimentar aflat la cinci minute de apartamentul pe care-l închiriasem. Produsele erau în mare parte de provenienţă locală, în special iaurturile şi brânzeturile care mi-au plăcut. Foarte bună era şi pâinea pe care, de multe ori, o cumpăram caldă. Nu mi-au plăcut însă roşiile care nu aveau niciun gust deşi cumpăram din cele mai scumpe. Pepenii erau însă buni, dulci. Există şi magazine mai mari de genul Lidl sau Carrefour (în Malta e cunoscut sub numele de Trolees). Am fost doar în ultimul, "magazinul de la care cumpără localnicii" - după cum îşi făcea reclamă - dar preţurile mi s-au părut comparabile cu cele de la magazinul de pe strada noastră, dacă nu chiar puţin mai mari.

De la proprietar aflasem că aveam noroc să putem asista la Festa, sărbătoarea tradiţională malteză care urma să aibă loc în zona St. Paul's Bay chiar în ziua în care ajunseserăm pe insulă. Aşteptam cu nerăbdare să gustăm din mâncărurile tradiţionale care urmau să se servească cu această ocazie dar nu mică mi-a fost dezamăgirea să constat că erau amenajate doar câteva rulote cu meniuri gen fast-food iar carnea pentru kebab era congelată. De foame, am cumpărat un kebab care nu mi-a plăcut, era prea condimentat după gustul meu. Singurele produse tradiţionale care se vindeau erau batoanele de nuga cu nuci.

Cel mai frumos local în care am fost în Malta şi care m-a impresionat prin atmosferă şi savoarea preparatelor se numeşte Fontanella şi se găseşte pe 1 Bastion Street în Mdina. Noi am ajuns din întâmplare, căutam un loc unde să ne ascundem de arşiţa soarelui iar această terasă este ca o oază de verdeaţă într-un deşert. La ora prânzului era destul de aglomerat dar am avut noroc să găsim o masă liberă la balcon, cu vedere panoramică. Comanda ne-a fost adusă destul de târziu dar era de înţeles având în vedere afluenţa turiştilor. Nu ne-am plicitist însă deloc pentru că am avut timp să admirăm împrejurimile şi toată lumea se simţea bine pe terasă, la o masă învecinată nişte tineri cântau, sărbătoreau ziua unei prietene. Pentru noi a fost o pauză binevenită. Iniţial am vrut să comandăm doar un fel principal dar, văzând prăjiturile care erau aduse la alte mese ne-am răzgândit şi am comandat şi noi o prăjitură cu ciocolată, una cu cremă de caramel şi căpşuni şi meringue, fiecare costând 2,5 euro, cel mai mic preţ pe care l-am plătit în Malta. Eu aş fi vrut să iau şi o supă dar mi s-a spus că aceasta este disponibilă doar seara aşa că am comandat două porţii de lasagna (6,9 euro bucata) şi o pizza (8,9 euro) toate extraordinar de bune, ca cele de casă. Am mai luat cafea, trecută pe meniu "pot coffee" care a fost adusă într-un recipient similar unui ceainic împreună cu o ceşcuţă de lapte proaspăt. Cafeaua nu era tare dar cu totul a costat doar 1,5 euro. Ce mi s-a părut interesant era că nota de plată se achita la un ghişeu de la ieşire astfel că am plătit exact cât am consumat, neexistând posibilitatea de a lăsa o mică atenţie ospătarilor.

Ta' Pawla din Buggiba este al doilea local unde am avut parte de un răsfăţ culinar de excepţie. Restaurantul se găseşte pe Triq It-Turisti, o stradă cu mai multe restaurante şi magazine care face legătura cu terminalul de autobuz. Este un local autentic maltez pe care ni-l recomandase proprietarul apartamentului pe care îl închiriasem în aceeaşi localitate. Aici am comandat tocăniţă de iepure în două variante, împănat cu usturoi şi sos de roşii (10,5 euro) şi peşte spadă (12,90 euro). Iepurele a fost delicios, este o specialitate malteză care nu trebuie ratată. Maltezii au un mod aparte de a găti iepurele iar combinaţia de condimente /mirodenii este pur şi simplu genială. Porţiile de la Ta' Pawla erau uriaşe, fiind seară nu am mai putut comanda altceva dar erau şi diverse tipuri de meniuri la preţuri avantajoase. Preţurile sunt rezonabile, o doză mică de Cisk, berea locală, costa 2 euro. Din partea casei am primit pâine cu unt, ca aperitiv, am fost plăcut surprinşi să constatăm că nu s-a regăsit pe nota de plată.

Iepure am mai mâncat tot într-o seară la Time Out, un local aflat în apropiere, tot pe Triq It-Turisti. Este un local simplu, fără pretenţii, pe noi ne-a atras faptul că mereu era lume pe terasă atât seara cât şi dimineaţa, când britanicii veneau aici să ia micul dejun. Iepurele cu spaghete a fost foarte bun, gătit bine dar nu se compară cu cel de la Ta' Pawla, merită diferenţa de preţ (la Time Out a costat doar 6,9 euro). În schimb, spaghetele cu vongole nu ne-au plăcut, am gustat şi eu din ele şi m-am felicitat pentru că am ales tot iepurele.

Peştele de la Ta' Pawla a fost şi el bun dar, pentru că citisem că cele mai bune preparate din peşte proaspăt se găsesc în Marsaxlokk, un sat tradiţional pescăresc, ne-am dus într-o zi special până acolo. Localitatea însă nu mi s-a părut diferită de alte sate, cu excepţia portului unde erau frumos înşirate bărcuţele de pescuit, renumite pentru culorile vii în care sunt vopsite. La prânz portul era destul de pustiu dar cu siguranţă duminica, când este deschisă piaţa de peşte, atmosfera este mult mai animată. După ce am studiat puţin meniul numeroaselor taverne situate chiar pe marginea mării, am ales un restaurant de familie, Three Sisters care se lăudau că peştele gătit este, în mare parte, prins de bărbaţii lor. Am comandat meniul special "frito misto" care cuprindea calamar şi creveţi prăjiţi şi "polpeti di neonati", chifteluţe din peşte, o specialitate siciliană. Pentru garnitură am ales cartofi copţi şi salată. Mâncarea a fost bună dar mi s-a părut puţin scumpă, un meniu a costat 12 euro, preţ în care a intrat şi tradiţionala pâine cu unt.

În Valletta am ajuns într-o duminică, intenţionam să luam prânzul la un restaurant din zona centrală despre care citisem referinţe bune dar, spre surprinderea noastră, pe la orele 15:00 era închis. Aşa am aflat că şi în Malta cele mai multe restaurante respectă programul de siestă. În consecinţă am ales 282 Coffee Garden de pe Triq ir-Repubblika. Cumpărasem de dimineaţă câteva produse de patiserie de aici care au fost foarte bune şi nu ne temeam de surprize neplăcute, mai ales că localul era destul de aglomerat. Am comandat meniurile speciale la 5 euro, pasta chef şi gorgonzola care includeau şi o răcoritoare. Pastele cu sos gorgonzola erau acceptabile dar cele cu roşii aveau un gust ciudat. La banii daţi nu aveam mari aşteptări dar eram mai inspiraţi dacă rămâneam la plăcinte... Localul însă este frumos şi foarte spaţios, răcoros.

În peregrinările noastre pe insulă, am ajuns într-o duminică seara şi în Sliema, o staţiune cochetă. Atraşi de dulciurile frumos prezentate într-o vitrină, am intrat fără să ne dăm seama despre ce local este vorba. Nu mică mi-a fost mirarea să constat că ne aflam într-un Mac Donald's deşi nimic nu indica acest lucru. Nu exista acel miros specific, localul era luxos şi aranjat cu mult gust. Pentru mine era o noutate, poate pare surprinzător dar eu nu am mâncat niciodată într-un Mac Donald's. La vederea unei ceşti de cappucino frumos decorate, am hotărât să rămânem, mai ales că şi prăjiturile arătau foarte bine. Surprinzător, a fost una dintre cele mai reuşite experienţe din Malta. O prăjitură simplă costa 2,5 euro şi împreună cu o cafea era doar 3,5 euro. Mi-a plăcut localul foarte mult, la etaj era şi o terasă cu vedere la mare. În acea după-masă era destul de agitat, erau mulţi tineri dar atmosfera era plăcută. La etaj majoritatea se jucau pe tablete, erau măsuţe dotate cu prize, părea mai degrabă că te găseşti într-un internet café... În orice caz, prăjiturile de aici au fost mai bune decât cele de la un local italian din Marsaskala.

În Marsaskala am ajuns într-o după masă, la o oră la care mai totul era închis. Vroiam doar să bem o cafea şi ne-am gândit că o cafenea italiană este cel mai bun loc. Am intrat la Capo Tavola unde am fost primiţi de un băiat foarte amabil dar cu care ne-am înţeles destul de greu în engleză. Pentru noi a fost un plus, bucurându-ne că ne găsim într-un local tipic italian. Am întrebat într-o doară şi de prăjiturile care ne făceau cu ochiul din vitrina aflată chiar în spatele nostru şi, după felul în care ni le-a prezentat, ne-a convins să luăm câte o prăjitură. De a treia a uitat dar a fost numai bine pentru că nu erau grozave. Tiramisu era uscat şi avea blat în loc de pişcoturi, prăjitura cu ciocolată era bună dar nu excela. Cafeaua însă a fost foarte bună, ca la mama ei.

Cam acestea au fost experienţele noastre culinare în Malta. Revin cu recomandarea să încercaţi friptura de iepure, Cisk, berea tradiţională malteză care este puţin mai dulce decât cea occidentală şi produsele de patiserie numite „pastizzi”, un foietaj cu brânză sau diverse umpluturi cu legume. Ar mai fi şi Kinnie, o băutură specifică acestei insule, preparată din  portocală și mirodenii pe care eu nu am reuşit să o gust.

Rog ataşarea clipului https: //www.youtube.com/watch?v=2YFlLXOcISY

---

VIZUALIZĂRI: 6186 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI