Bucataria chineza - istorie si traditie

TIPĂREȘTE

Recunosc cinstit ca pana in 2013 cand an fost prima data in China, nu facusem cunostiinta cu aceasta bucatarie. Ceea ce cunosteam provenea doar din documentarele vazute la televizor, astfel incat in momentul in care Nancy m-a intrebat pe mail (era vorba de prima iesire la restaurant in China, mai precis in Beijing) ce dorim sa mancam Rata de Pekin sau Hot Pot, am spus ca vreau rata, nestiind ce era celalalt fel, dupa care am inceput sa citesc mai multe despre aceasta faimoasa rata si imaginatia a inceput sa creioneze in mintea mea adevarate opere de arta si sa astept cu nerabdare momentul ajungerii in China. Stiti de cate ori mananca un gurmand? de 2 ori, prima data de foame si a doua oara de placere.

Istoria acestui fel ma mancare se pare ca isi are radacinile in era imperiala gasindu-se mentionari in jurul anului 1300-1400. In cee ace priveste celebritatea ei in 2012 ziarul The Huffington Post o trece pe primul loc in lista “ 10 mancaruri de pe mapamond pe care sa le incerci inainte sa mori”. In fine fiecare cum considera, si nu vreau sa spun ca a devenit felul preferat de presedinti sau alte persoane politice dar macar de curiozitate merita incercat.

Este o rasa anume de rata folosita pentru acest fel, o rata talie mare (la maturitate asta insemnand pentru ei 65 zile, mai precis bobocii de rata cresc liber 45 zile apoi pentru inca 20 zile sunt indopati de 4 ori pe zi pentru a ajunge la o greutate de 5-7 kg). Dupa ce a fost curatata si spalata se introduce aer printre piele si carne, se introduce un bat de lemn pentru a ajuta agatarea si se introduce din nou un jet de apa prin toate golurile posibile. Dupa aceasta pielea este uscata cu aer si se presara (se perie mai bine zis) cu un strat de zahar. Este introdusa apoi intr-un cuptor vertical (la foc de lemne) pentru 30-40 minute. Produsul final va va lua sigur ochii, iar pentru un efect maxim (mai ales intr-un restaurant care se respecta) va este adusa la masa pentru prezentare de catre bucatar. In momentul in care o vezi dupa ce-ti dai seama ca nu e ceva din plastic la cat de frumos arata iti vine sa lasi protocolul de o parte si sa te infigi in rata, dar sa nu exageram, trebuia sa fim civilizate. Dupa cum v-am zis, sunt o mare ignoranta in bucataria diferitelor culturi insa sunt o mare gurmanda (astfel incat incerc tot ce se poate, …. poate insa nu tot mereu), astfel incat tot ce provenea de la rata aveam de gand sa incerc. Cred ca nu ne-au pus pe masa fierea si gherutele, in rest tot, inclusiv capul (deja spart ca sa nu cumva sa le spargem noi farfuriile) si aici sper sa nu va oripilati, matele gatire sub forma unui preparat rece (supergustoase) si am avut intr-un castron ceva ce pareau macaroane negre. Eu am luat, nu am avut nici o jena, nici dupa ce am aflat ca este sange de rata gatit (daca initial i s-au parut bune, dupa ce a aflat ce este colega mea nu a mai mancat).

Primul lucru pe care ti-l pun pe masa este pielea, care este subtire, crocanta si sunt foarte mandri de acest lucru, este un fel de emblema (ca sa citez un clasic in viata si va rog sa nu va suparati pe mine) lucrului bine facut. Iei bucatele de piele si le mananci dup ace mai intai le dai prin zahar (e optional). Dupa care se ocupa cu taiatul ratei in fasii cat mai mici (cel putin in 100 fasii asta depinzand de maiestria bucatarului). Binenteles ca si aici ca de altfel la toate mesele luate in China esti servit cu ceai fierbinte, de la inceput si pana la final, dar am capatat pana la urma si ceva suc.

In ceea ce priveste toate “accesoriile” ratei (ratoiului), acestea sunt aduse pe masa oarecum dupa ce va este prezentata rata si astfel pana ce bucatarul va taia rata fasii subtiri sa aveti ce manca. Despre cum se mananca rata, aici este un alt ritual, fiecare dintre noi aveam cate un fel de cosulet cred ca din bambus, in care erau niste feliute subtiri (ca niste clatite, transparente, parca erau din orez facute), luai o astfel de felie, puneai pe ea bucatele de ceapa, betisoare de castravete, fasii de carne de rata si un sos dulce acrisor, impatureai si bagai in gura. Binenteles ca faceai aproape totul cu betisoarele. Ne-am straduit si noi, nu prea ne-a iesit, am apelat insa pana la urma spre rusinea noastra tot la furculita, insa de fiecare data macar asa putin incercam sa mancam cu betisoarele, dar nu prea am reusit. Erau si feluri insa pe care le mancam mai bine cu betisoarele. Nu stiu daca stiti dar chinezii in primii ani de viata mananca numai cu lingura, cei drept cu cat invata mai devreme sa foloseasca betisoarele parintii sunt mai mandri de ei. Dar sa revenim la oile noastre, pardon la ratele noastre. Dupa cum am spus masa aceasta la care se serveste rata este un adevarat ritual, si ai tot timpul un bucatar langa tine. Am mancat de 2 ori rata de Pekin in 2 localuri diferite si de fiecare data a fost aproximativ la fel. Am pus ceva poze din prima calatorie insa a 2-a a fost copy-paste incat daca nu stiam clar ca am fost in alt restaurant as fi zis ca am fost tot acolo unde fusesem cu un an in urma. Aici am avut si prima experienta simpatico in care am cerut un pahar de apa (de sete, ca ceaiul era fierbinte) si ne-a adus …. tot apa fierbinte .

Trecem la cel de-al 2-lea fel traditional si anume Hot Pot, de asemenea de acest fel chinezii sunt foarte mandri. El constand intr-o multitudine de alimente legume, carne introduse intr-un bol care contine supa, se amesteca, se iau cu betisoarele si se mananca dandu-le sau nu printr-un sos. Este un fel traditional servit la sarbatorirea anului nou chinezesc, insa nu numai, l-am descoperit ca pe un fel traditional de la marile restaurante pana la cel mai modest fast-food. Originea lui se pare ca se gaseste in urma cu mai mult de 1000 de ani in urma. Chiar daca la inceput s-a dorit a fi un fel servit iarna, faima lui a facut sa fie servit si in extrasezon (noi am mancat in Octombrie, cum la fel de bine puteam manca in mai).

Ca si elemente avem:

1 - supa- care poate sa fie o supa limpede de legume sau de carne, de ciuperci sau de rosii

2 – ingredientele care pot fi: legume (conopida, morcov, spanac si alte verdeturi, cartof, ciuperci de toate felurile, etc), carne (oaie, vita, porc, capra, peste, fructe de mare etc), “fainoase” (taitei din orez si alte astfel de preparate)

3 – sa zicem sosul condimentele (sos de usturoi, mustar, soya, susan, multe alte sosusi si condiment, dupa gustul fiecaruia), noi in principal luam sos dulce acrisor sau de susan, care initial la primele inghitituri este ok apoi insa ti se cam ia (e destul de gretos)

Cum se serveste:

Supa poate fi adusa intr-un bol – la gramada cum se spune cand este intr-un loc mai comun, sau in vase individuale, in locurile mai de soi. Indiferent cum iti este adusa supa, sub ea este flacara astfel incat supa este tot timpul fierbinte si gateste alimentele pe care le pui in ea. Supa o alegi mai intai din ce are restaurant la dispozitie. Apoi alegi restul ingredientelor in functie de preferinte. Daca se mananca la comun fiecare propune ceva si ti se aduc ingredientele pe un platou, taiate in fasii subtiri (sa se faca repede) si iei o bucata o pui in supa, incerci sa o pazesti sa nu ti-o fure altul si cand crezi ca s-a gatit o pescuiesti din supa cu betisoarele (aici nu am avut incotro am folosit betisoarele ca era mai simplu), o tavaleai prin sos (bine ca macar asta era individual) si o mancai, dupa care iar te balaceai prin supa. Binenteles ca puteai sa-ti pui 2-3 bucati de ceva in supa dar sigur prindeai altceva. Si daca mai era si cartof care nu fierbea prea usor nu era tocmai placut. Cand insa aveai castronele de supa individual era cel mai simplu, te balaceai doar tu in supa aia. Nu pot spune ca am fost foarte incantata de acest fel mult mai mult mi-a placut rata. Dar si acesta este un fel care trebuie incercat, macar de amuzament daca sunteti mai multi la masa si faceti share la castron.

In rest avand in vedere ca am cam strabatut China pot spune ca felurile traditionale difera de la o regiune la alta insa nu sunt asa celebre ca cele 2 de mai sus. Am mancat si porc cu ananas, si prajituri cu durian (v-am spus ca era groaznic), si gandaci si o minunata supa de broasca testoasa. Tot ce primeam la masa gustam si apoi decideam daca imi place sau nu. Ce nu am mancat (am gustat doar de curiozitate) a fost orezul sau supa de orez. Acestea nu aveau nici un gust erau pur si simplu fierte astfel incat avand in vedere multitudinea de feluri puse la dispozitie nu mai intrau si acestea 2.

Ca si parte amuzanta dar care arata diferenta intre culturi este ca ne-a povestit un roman ca foarte mandru cand a venit partenerul chinez in Romania l-a dus sa-i dea un meniu traditional si anume ciolan cu fasole. Concluzia chinezului “in Romania bucatarii nu prea au mult de lucru daca lasa bucatile de carne asa de mari” asta deoarece in China aproape totul este pregatit in asa fel incat sa fie bucati mici sa poata fi luate usor cu betigasele (cu mici exceptii).

Ce pot sa spun la final, bucataria chineza merita incercata.

---

VIZUALIZĂRI: 2862 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI