Nu e ca in filme

@vld79: Un articol pe gustul meu, la care insa voi adauga un ecou imens. Am fost in China de 3 ori, de fiecare data in interes de serviciu, si daca ultima data am fost pentru vreo 5 zile si am stat intr-un singur oras (Jinan), prima data am stat 17 zile, a doua oara 24 zile, deplasandu-ne intre diferite orase fie cu trenul fie cu avionul.

In Jinan am fost si eu la un astfel de restaurant unde jos erau pestii iar la etaj restaurantul si acolo mancai ce ai comandat.

In China am aflat ca se comanda intotdeauna un nr par de feluri de mancare, ca daca se comanda peste, este un semn de mare cinste, ca nu se infig betisoarele in orez, ca asezarea la masa tine cont de rang si de cine plateste , etc.

Am mancat in Beijing la un restaurant bun de tot celebra rata de Pekin, pregatita complet, de la gheare pana la cioc , la un alt restaurant am mancat gandaci (sa nu razi, cred ca au vrut sa ne incerce daca ne este sila sau nu pentru ca si eu m-am uitat la ei, din 6 chinezi cati erau la masa numai unul a luat un gandac... eu am luat 2 .

Acolo am mancat prima data supa in care era pus ghimbir si mi s-a parut excelenta.

In ceea ce priveste ceaiul, asta a fost unul dintre cosmarurile mele, muream de cald si ei ne dadeau ceai fierbinte, beam din el ca sa se mai raceasca, ei umpleau la loc. Si tot legat de racoritoare, in timpul mesei am fost intrebata daca vreau un suc de portocale sau un suc de porumb, si mi s-a parut interesant sa cer suc de porumb pentru ca cel de portocale stiam cum e, insa dezamagire totala, era FIERBINTE , boabele de porumb tocmai fierte erau date prin blender si asta era tot.

Insa acolo m-am obisnuit sa beau ceai de iasomie si esta la acest moment printre ceaiurile mele preferate.

Si ca sa tragem o concluzie, ai mare dreptate, bucataria chinezeasca adevarata este acolo.

Felicitari, votat cu mare drag

@vld79: Am aflat cu mai mult timp în urmă că experiențele culinare din tări asiatice și nu numai, sunt absolut total diferite de orice experiență la un restaurnat cu specificul respectiv, deschis într-o țară diferită de cea a bucătăriei originare. Până la urmă, este normal să fie așa, întrucât mâncarea trebuie ajustată la gusturile locale, altfel afacerea n-ar mai mai avea succes.

Mi-am amintit de o fază amuzantă petrecută cu vreo 4-5 ani în urmă, când soțul meu tot îmi spunea că el mânâncă la prânz cu colegii de birou o supă vietnameză excepțională, nemaipomenită și nemaintâlnită și că ar vrea să facem și acasă așa ceva, dar fără să-mi aducă drept mostră o supă din aia.

M-am apucat așadar de răscolit net-ul, am studiat rețete cu supa respectivă, am ajuns să vizionez și filme cu bucătari care făceau această supă... să iasă cât mai autentică. Ne-am procurat absolut toate ingredientele (chiar cele importate), am citit și răscitit totul, cu rețeta în față ne-am apucat de gătit, am respectat dumnezeiește tot ce văzusem: rumenitul condimentelor, ordinea adăugării în mâncare, pregătirea cărnii... totul. Am pus supa ceremonios în farfurie... apoi a venit verdictul: Nu așa este gustul supei pe care o mănânc eu! Asta este prea concentrată!

Următoarea zi am mâncat și eu o supă făcută de vietnamezii-români . N-avea nicio legătură cu supa mea originară vietnameză... ne-am ales doar cu o săptămână de arome de ghimbir și anason stelat în toată casa

Găsesc foarte interesantă cultura asiatică, inclusiv gastronomia, așa că am citit cu plăcere articolul tău. Felicitări pentru experiența ta chinezească!

L.E. Mi-ar fi plăcut să văd câteva poze cu jumătate de rață-gâscă cu tot cu cioc în farfurie sau orice alte poze... sper să încarci câteva.

@k-lator:

am sa mai vin eu cu niste completari in cazul in care @vld79 nu va veni cu poze. In cele 2 mari experiente (chit ca a fost in interes de serviciu) am ajuns intr-o multime de restaurante si am aut astfel ocazia sa fac cunostinta cu bucataria locala. Exista zone cu specific, asa incat inainte de prima plecare am intrebat prietenul google care sunt mancarurile traditioale si printre altele mi-a spus ca in zona Beijing este rata de Pekin (denumirea veche a orasului) iar in zona Shanghai este celebra "Hot pot", asadar in Beijing am fost duse la un restaurant destul de bine cunoscut si destul de elegant, unde ne-a fost adusa pe un carucior separat rata (acolo se comanda rata intreaga, sau cel putin jumatate, iar bucatarul a facut-o bucati in fata noastra a pus pe o farfurioara chiar si capul, cum insa nu era in dreptul meu nu m-am intins la ea. Pana si matele erau pregatite intr-un anume fel si erau chiar gustoase (eu experimentez orice). Carnea era taiata in suvite si fiecare aveam langa noi un vas din bambus in care era "painea" adica niste lipii subtiri de tot si micute, pe care asezai niste legume, sosuri si fasii de rata, le impachetai si le mancai cam din 2 inghitituri. Pot spune ca tot ce era pe masa si avea ca tema rata a fost extraordinar.

Ulterior in Shanghai am experimentat "Hot pot", in vase individuale sau la comun (sub care era o sursa de incalzire) se afla o supa limpede, sau de rosii, si in care fiecare isi pune bucatele de carne, legume diverse (totul taiat foarte subtire) si cand considera ca sunt gata le scoate de acolo tot cu betisoarele, si fie le mananca asa, fie cu un sos de susan sau cred ca mai era ceva. Simple sunt cam fade, cu sosul de susan ok, dar gretos la un moment dat. Nu imi placea la comun ca toata lumea se balacea in acea supa si riscai de multe ori ca altul sa iti ia bucata pusa de tine iar u sa nimeresti o bucata de cartof crud (spun asta pentru ca am patit-o).

In zona Guangzhou sunt foarte apreciate foetajele cu durian , am incercat (ca de altfel in Malaezia bomboane sau cafea cu durian), si nu se poate, miroase a sosete nespalate. De altfel din cauza mirosului acestui fruct este interzis sa il trimiti prin colet .

Si astea ar fi cateva dintre experientele mele culinare in China, as putea povesti mult mai mult dar mai am pe aici articole cu aceasta tema, vreau insa sa mai spun ceva, cand am ajuns acolo ne-am spus ca o sa mancam McDonalds, KFC daca nu ne place mancarea locala, si am avut vreo 2 zile singure (eu si colega cu care eram acolo) si cum nu stiam ce sa comandam la un local traditional am mancat fast food. Cand insa am mers la firma, translatoarea ne-a spus ca pentru pranz o sa ne comande mancare de la fast food ca poate nu ne place mancarea locala, amandoua am spus imediat ca noi vrem mancare locala , si tin minte ca a fost chiar extraordinar de buna.

Asadar, am mancat foarte bine in China si as repeta oricand si de atunci iubesc ciupercile urechi de lemn pe care le-am mancat in fel si chip. Si am mai mancat ceva care mi-a placut mult si pe unde ajungeam si le vedeam nu exista sa nu le iau, radacina de nufar, imi placea in special murata.

Hai ca am scris un ditamai ecoul, insa mi-a facut placere.

@mishu: Interesantă și experiența ta în țara chineză . Am mai citit câte ceva din ce ai scris despre asta, iar detaliile amintite în ecou sunt condimentele adăugate la articole...

@k-lator: am pozele, in weekend o sa ma ingrijesc sa le pun, le am intr-un laptop pe care nu il mai folosesc.

@k-lator: