Chateau d'Oiron - Un castel ciudat

TIPĂREȘTE

Un castel non-conformist, un castel care epateaza imediat ce i-ai trecut pragul, un castel ciudat ce nu seamana deloc cu cele 26 de castele de pe valea Loarei ce se-ntind intre orasele Tours si Blois, chiar daca nu e nici el prea departe de ele.

Acest castel din regiunea Poitou-Charrente, aflat langa orasul Bressuire in departamentul Deux-Sevres, se numeste "Chateau d'Oiron", dar localnici ii spun, mai in gluma mai in serios "Chateau d'Oignon" (castelul cepei) ceea ce noi romanii am traduce "o varza de castel"...

De ce oare?

Nu, nu-i un castel vestit, n-a locuit acolo nici Caterina de Medicis, nici Napoleon Bonaparte, nici "madame de Pompadour" sau "madame de Recamier", nici macar "regele soare" n-a trecut pe-acolo. Castelul e situat la marginea lantului de castele de pe valea Loirei si nu-si atrage vizitatorii prin picturi celebre, prin tapiserii elegante, prin mobilier din esente rare sau vesela aurita, prin paturi cu baldachin sau lampadare de cristal in trepte, ce-ncep in tavan si se termina deasupra capului tau, nici macar prin niste gradini minunate ce insotesc indeobste mai toate castelele cu care se invecineaza.

Castelul epateaza prin inedit. Prin arta moderna, prin idei pe care doar fizica si optica secolului nostru le pot intelege si explica, prin trucuri pe care mintea omeneasca le-a nascocit intr-un moment de revelatie creatoare.

La parter te intampina sala "stupilor de albine", nimic altceva decat niste figurine de cramica ce imita niste stupi dar in sala se aude in permanenta un zumzait de albine incat ai impresia ca dintr-o clipa in alta un urias roi de albine africane ucigase vor napadi asupra ta. In urmatoare sala vezi trei bile verzi, egale ca marime, ce strabat trei gemulete de sticla. Cand le privesti dintr-un anumit unghi, bilele nu mai sunt egale iar cand le privesti dintr-un alt unghi, una dintre ele dispare... Gasesti intr-o alta sala un automobil, intr-alta capul rasturnat al Victoriei din Samotrace (reproducere), (celebra "statuie fara cap", ce se afla azi la Luvru), statuie adusa din insula greceasca Samothraki, (vecina cu Thassos), dar in oglinda vezi acelasi cap, inca odata rasturnat, adica in pozitie normala! Strabati apoi un coridor lung unde zaresti pe podea o oglinda mare iar pe peretii laterali, desenate doua semicercuri negre. Nimic spectaculos pana aici, dar daca te apropii de oglinda, vezi ca semicercurile de pe peretii laterali s-au unit si in oglinda, cercul s-a inchis. Oare n-am invatat noi la scoala ca lumina se propaga doar in linie dreapta? Ei, iata ca nu e asa... Nu-mi pun prea multe intrebari. Admir!

Ajung apoi insotit de amicul meu Michel in sala armurilor, unde pe pereti sunt atarnate o serie de armuri fabricate doar din materiale feroase gasite prin cimitirele de masini si pubele.

Altceva!

Intr-un colt zaresti o fanta ce strbate un carton mare si alb. Daca apropii ochii de gaura, iti vezi ceafa! Oare care-i smecheria? Nu stiu, nu-mi pun intrebari, sunt in concediu si mintea mea trebuie sa ramana relaxata. Intr-un dulap zaresc cateva zeci de discuri de ambreiaj bricolate din CD-uri. Intr-o alta incapere sunt pictati toti copiii care-au trait in acest castel si in localitatea Oiron, incepand cu anul 1700, cand castelul a intrat in posesia unei marchize iubitoare de arta. Intr-un colt vad o multime de linii negre si anfractuoase, precum penele zbarlite ale unei ciori, plasate pe un fundal alb. Nu este altceva decat dara lasata de razele soarelui ce trec printr-o lupa lipita de sticla ferestrei, zilnic, de lungul celor 12 luni ale anului. Intru apoi in sala "sarcofagelor", a "unicornului inaripat", a "balaurilor suspendati" sau a "scheletelor rotative". Da, cateva schelete de mamut se invart non stop in cerc ca intr-un carusel. Intram pentru o schimare a decorului si in doua sali clasice, ce si-au pastrat "demnitatea" si decoratiunile originale.

In castelele Loarei, la un moment dat, dupa al 4-lea sau al 5-lea castel, te saturi. Simti ca deja toate interioarele seamana intre ele iar avalansa de nume de regi si regine nu-ti mai spune nimic, ba mai mult, incepi sa le incurci intre ele.

Aici la Oiron, nu stii niciodata ce te va astepta in sala urmatoare! La etaj mai gasim si sala "animalelor impaiate"... iepure cu cap de lebada, fazan cu cap de viezure sau gasca cu cap de caprioara. E-o aiureala totala in acest castel nici dintr-un milion de incercari n-ai fi ghicit, vazandu-l pe dinafara, ce adaposteste el inauntru! E-o brambureala amuzanta si inedita, un haos relaxant, bine gandit si controlat. Cine-a zis ca ideile traznite nu aduc bani?

In clopotnita rotunda vezi planeta Saturn taiata in doua si suspendata in aer de-un fir care nu exista. Iluzie optica, scamatorie? Taietura, am ghicit-o! E vorba de un strat de vopsea identic cu cea a peretelui din jur.

Daca aveti drum prin Bressuire sau Thouars, abateti-va din drum cateva ore, intrarea va va costa 7 euro iar in grup de 20 de persoane, e doar 5, 5 euro. castelul e deschis zilnic, in tot cursul anului.

Ideea transformnarii castelului d'Oiron, castel mai periferic si mai putin vizitat, (caci toata lumea nu vrea azi decat la Chambord, Chennonceau, Cheverny, Blois, Azay-le Rideau sau Amboise), intr-o expozitie de arta moderna, le-a apartinut administratorilor, care au vazut cum de la an la an, numarul vizitatorilor scade.

Acum insa, turistii au revenit mai multi ca niciodata. Poate asa e facut omul, sa se plictiseasca repede de orice, chiar si de impozantul Chambord si sa caute mereu ineditul. E ca-n dragoste.

Michel, fost institutor intr-o scoala primara din Bressuire, a reusit sa "infrateasca" localitatea sa cu alte 9 localitati din 9 tari. Daca ai peste 6 "infratiri" esti sponsorizat de UE. Din Romania el a ales comuna Hodac de pe valea Gurghiului, comuna necolectivizata niciodata, pe care Ceausescu a vrut s-o rada de pe fata Pamantului, mai ales dupa ce taranii de-acolo au fixat la intrare o pancarta mare pe care scria " Pina aici Comunism, de-aici incolo, Hodac! " si se pare ca a si salvat-o. A desfiinta o comuna infratita cu o alta din strainatate nu dadea bine la politica externa si devenea o chestiune sensibila chiar si pentru un dictator.

De18 ani, infratirea cultural-artistico-culinara si uneori bahica dintre cele doua localitati, sta inca bine in picioare.

Seara se lasa tacuta peste castelul d'Oiron iar noi plecam spre casa insotiti de un apus de soare superb. "In castelul asta, zic eu, toate sunt anormale si de-andoaselea, doar noi oamenii care-l vizitam parem a fi normali". Castelul insa nu cred ca este de acord cu mine.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 2128 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI