Bologna, Orașul Porticurilor – Partea I

TIPĂREȘTE

Dacă în vezi impresii spuneam cum am ajuns din Ravenna în Bologna unde am stat trei nopți, spuneam și câteva cuvinte despre La Città Grassa, Rossa o Dotta, acum voi povesti despre ce am văzut în Bologna. Pentru că am văzut foarte multe obiective turistice și pentru a putea posta cât mai multe poze voi împărți povestea mea în două, pe cele două zile. Voi vorbi mai puțin pentru că pe site-ul oficial turistic al orașului bolognawelcome.com/it se găsesc multe informații inclusiv tarife și programe de vizită, cu toate variantele lor pentru toate monumentele din Bologna, iar pe site-ul primăriei comune.bologna.it informații despre oraș.

Prima văzută, chiar la sosire, a fost Stazione di Bologna Centrale, al cărui subteran l-am văzut, în toate cele patru zile cât am fost prin Bologna fiind trecerea noastră din Via de' Carracci unde aveam cazarea, prin Pasajul pietonal de sub șinele de cale ferată, în Viale Pietro Pietramellara de unde începeam plimbările noastre. Clădirea construită în urmă cu circa 150 de ani, seamănă cu cea din Modena și dă impresia unei stații mici, obișnuită, doar intrând se vede adevărata ei amploare.

În prima zi, dimineața pe la 8 am plecat de la Hostelul Combo, ploua mărunt, era și frig…, am trecut prin Pasajul pietonal de la Gară și ne-am îndreptat spre Piazza XX Settembre, numită așa în memoria zilei de 20 septembrie 1870 când trupele Regatului Italia au învins la Porta Pia din zidurile Romei armata Statului Papal și Roma s-a alipit Italiei. Aici se află Porta Galliera, am pozat-o chiar dacă era în restaurare.

Foarte aproape este Fontana della Ninfa realizată în ultimul deceniu al secolului 19, unde o senzuală nimfă din marmură încearcă să se salveze din brațele unei caracatițe ajutată fiind de un cal de mare. Lângă ea, în stânga se află Castello Galliera, o fortificație construită în prima jumătate a secolului 14. Cert este că ruinele fortăreței parte a sistemului de apărare bolognez sunt încă vizibile lângă vechile ziduri.

De aici am plecat pe Via dell Independenza strada principală din Bologna, care leagă Piazza Maggiore de Stazione Centrale, lungă de peste un kilometru. Este stradă comercială cu mulțime de magazine dar și cu monumente culturale, mai interesante pentru mine fiind Porticurile ei care și-au arătat nu numai frumusețea ci și utilitatea: ploaia cădea neîntrerupt dar porticurile nu au lăsat-o să ne ude….

Ploaia continua să cadă, noi continuam să mergem tot pe Via dell Independenza dar ne-am oprit la Monumento a Giuseppe Garibaldi, o statuie ecvestră din bronz a cunoscutului general așezată pe un soclu de marmură amplasată acolo în anul 1900, la 8 ani de la moartea eroului. Am părăsit Via dell Independenza pentru a intra în „Mica Veneție” , zona canalelor medievale bologneze de la Torresotto Porta Govese, pe la Finestrella di Via Piella, pe Canale delle Moline până la podul peste canal. Tot acolo se află și Cartierul evreiesc. Mergeam la Finestrella di Via Piella, celebra fereastră prin care parcă te uiți într-o cameră în care un mic șuvoi de apă curge printre vechi clădiri. Partea opusă este deschisă și oferă o altă vedere asupra Canalului Moline, înainte ca acesta să se ascundă din nou printre case sau pe sub străzi.

Am revenit pe Via dell Independenza la Cattedrale Metropolitana di San Pietro, principalul lăcaș de cult catolic din oraș, o biserică mare, restaurată în secolele 17 și 18.

M-am oprit să o pozez, am reușit cu greu, i-am admirat Fațada barocă din cărămidă roșie, cu decorațiuni din marmură. O cornișă o împarte în două, în partea inferioară trei Portaluri permit accesul în Biserică, este deschisă între orele 7 și 19. Partea superioară are o fereastră mare și două statui enorme, deasupra ei un fronton triunghiular clasic.

Am văzut și Clopotnița înaltă de circa 70 de metri, ce găzduiește patru clopote, dintre ele, clopotul cel mai mare numit „bunica” are peste 3 tone, clopote ce sună „alla bolognese” (o tehnică dezvoltată la Bologna la sfârşitul secolului 14 ce constă în aşezarea clopotului într-o poziţia în care execută un singur sunet ritmic precis, obținând nu sunete haotice, ci un concert după o partitură simplă.

Am intrat în Biserică, imensă, trei Nave, zece Capele și un Prezbiteriu, cu coloane și arcade bogat pictat. Câteva poze, mai multe priviri și ne-am continuat plimbarea.

Am ajuns în Piazza Maggiore considerată inima orașului, participantă de la construirea ei din anul 1200 la toate evenimentele politice ale orașului, la bucuriile și necazurile lui. Este o piață mare cunoscută prin clădirile istorice ce o înconjoară și prin pavajul din granit alb și roz înălțat în centrul ei, care privit de sus amintește de focaccia bologneză. Deosebit este Portico del Pavaglione ridicat în anii 1560 pe fațada vestică ce acoperă casele dar permite accesul pe Aleile dintre ele.

Palazzo D' Accursio, Palazzo Comunale, fosta Primărie este una dintre cele mai importante clădiri din Bologna, din 1336 reședință a municipalității orașului, azi muzeu ce poate fi vizitat gratuit, programul de vizite diferă de sală, de zi. Lângă el Torre dell' Orologio oferă splendide panorame asupra pieței și clădirilor învecinate. Îl vom vizita a doua zi cu programare.

Palazzo dei Notai construit în 1381 de breasla notarilor din oraș ca sediu, este o clădire dreptunghiulară din cărămidă, cranelată în partea superioară, nu avea porticuri, avea doar o copertină care ne-a ferit de ploaia ce nu se mai oprea.

Palazzo dei Banchi este sediul istoric al schimbătorilor de bani și al bancherilor, un pseudopalat aflat în spatele Portico del Pavaglione.

Palazzo del Podestà construit în 1201 a fost primul sediu al administrației orașului, sediul deținătorului celei mai înalte funcții civile din oraș numit Podestà. Este cunoscut pentru Voltone del Podestà, o boltă mare susținută de cele patru coloane pe care se sprijină turnul palatului, sub care se creează un curios joc de sunet, vizitatorii putând juca „telefon fără fir” , vorbind între ei din colțurile boltei.

Latura nordică a pieții este închisă de Piazza del Nettuno, o piață mică în mijlocul căreia tronează renumita Fontana del Nettuno. Construită în anii 1560, în locul în care se intersectau cardo și decumanus, fântâna constă dintr-un soclul de marmură, de pe care Zeul în picioare domină piața, pe soclu fiind așezați delfini, sirene, heruvini. A fost ridicată în onoarea papalității fiind simbolul puterii papale: așa cum Neptun domină apele, la picioarele lui se află patru heruvimi reprezentând Gangele, Nilul, Amazonul și Dunărea, Papa domină lumea.

Despre fântână sunt mai multe povești, una se perpetuează și astăzi, pentru a le aduce noroc, înainte de examene, studenții ocolesc de două ori fântâna, alta nu mai este de actualitate în secolul 21, după dezvelirea ei, unele femei locale au fost atât de scandalizate la vederea lui Neptun gol, încât i s-au pus pantaloni de bronz. Cu timpul pantalonii au dispărut, Neptun revenind la costumul inițial.

Printre clădirile vecine se află Palazzo Re Enzo construit în 1246 ca o extensie a Palatului del Podestà ce devenise insuficient pentru cerințele bologneze fiind numit Palatium Novum. În Curtea cu Porticuri și Colonade se află o veche Fântână de piatră și Cappella di Santa Maria dei Prigioni unde se rugau prizonierii și condamnații la moarte. A devenit reședința lui Enzo Re di Sardegna care a locuit acolo 23 de ani ca prizonier. De aici numele palatului. Are un interior grandios și, cu echipamente de înaltă tehnologie, găzduiește astăzi evenimente de anvergură, congrese, convenții, spectacole, expoziții.

O clădire deosebită este și Biblioteca Salaborsa amenajată în fosta Bursă de valori, un pavilion cu un singur etaj din fontă și sticlă, cu birourile distribuite în jurul unui elegant și grandios hol acoperit construit spre sfârșitul secolului 19. În anii 1920 Pavilionul mare a fost înălțat pe două etaje iar holul a devenit o piață acoperită iluminată de un luminator mare. Astăzi se numește Piazza Coperta Umberto Eco, numele cunoscutului profesor la Universitatea din Bologna, celebru eseist și scriitor, mare admirator al arcadelor și tavernelor bologneze.

Revenind în Piazza Maggiore am plecat spre Le due Torri, Garisenda și Asinelli, cele două turnuri înclinate situate la intersecția drumurilor ce duc la cele cinci porți ale vechiului zid de centură. Turnul mai mic și mai înclinat, numit Garisenda, nu se vizitează, cel mai înalt, Asinelli (Măgarul), care este și cel mai înalt turn înclinat din lume, mai înalt decît Turnul din Pisa, se vizitează cu o taxă, programul diferit funcție de anotimp se găsește pe duetorribologna.com/more-info, site-ul oficial al turnurilor.

Am mers apoi în Piazza della Mercanzia de lângă turnuri unde se află Palazzo della Mercanzia, o superbă clădire gotică ridicată la sfârșitul secolului 14 ca Instanță comercială. Din micul Balcon de marmură aflat pe Fațada palatului se citeau, în fața mulțimii adunate, sentințele instanței, iar condamnații pentru faliment fraudulos erau legați în fața stâlpului central al balconului. Interiorul, bogat împodobit, este și el superb, Sala Registraturii de la parter în stânga, cu Tavanul de lemn casetat și Candelabre metalice, fiind printre cele mai frumoase. Am intrat și am putut poza câte ceva. Se vizitează numai în tururi programate.

Am continuat plimbarea pe Via Zamboni până la Piazza Rossini, una dintre cele mai atractive piețe din Bologna, la Biserica San Giacomo Maggiore deschisă zilnic între orele 7:30 – 12:30 și 15:30 – 18:30.

Construcția ei a început în anul 1267 fiind finalizată, după aproape cincizeci de ani. Are Exteriorul în stil romanic cu un Portic renascentist foarte elegant și Interior gotic și renascentist târziu cu o singură navă și mai multe capele. Orga sa produce unele din cele mai frumoasă sunete din oraș. Are și un Turn – Clopotniță, destul de înalt, bun pentru poze, dar ploaia mergea împreună cu noi….

Am continuat plimbarea pe Via Maggiore cu superbele-i arcade până la Casa Isolani cu un Portic rar întâlnit, arcade pe care se sprijină etajul trei sunt susținute de grinzi de stejar foarte înalte. Are o Curte interioară ce ajunge la Piazza Santo Stefano cu Palazzo Isolani, nu am mers acolo, am mers mai departe pe aceeași frumoasă stradă până la Basilica di Santa Maria dei Servi.

Ne-am oprit să vedem, admirăm, pozăm Exteriorul, exemplu de arhitectură gotică cu Fațada din cărămidă, neterminată, rozeta nu a mai fost montată, a rămas doar golul. Are cel mai lat Portic din Bologna, odinioară acoperit cu fresce, astăzi șterse. Are și un Turn – Clopotniță, nu foarte înalt.

Am mers în Biserica al cărei Interior poate fi văzut zilnic între orele 7 – 12:20 și 16 – 18:15. Are trei Nave delimitate prin coloane octogonale și circulare, un Altar din marmură, iar Tabernacolul tot din marmură îl prezintă pe Hristos între Maica Domnului și Sf. Ioan Botezătorul. Capele sunt decorate cu fresce, adevărate capodopere, sau cu picturi, de menționat Pictura „Madona întronată cu Pruncul și doi Îngeri” din secolul 13, a pictorului Cimbue aflată în Capela din spatele Altarului. Este în întuneric dar poate fi iluminată cu o fisă de 0,5 €.

Am continuat plimbarea spre Piazza Santo Stefano, pentru a vedea Basilica Santuario Santo Stefano – Complesso delle sette chiese un complex monumental alcătuit din șapte biserici considerat leagănul și inima Bisericii Bolognese ce poate fi vizitat între orele 8:30 – 12:30 și 14:30 – 19:30. Chiesa del Crocifisso, Presbiterio, già Chiesa di San Giovanni Battista, Cripta, già Chiesa de' Confessi, Basilica del Sepolcro, Basilica dei SS. Vitale e Agricola, Cortile di Pilato, Chiesa della Trinità o del Martyrium, Il Chiostro medievale și Museo di Santo Stefano e Chiesa della Benda sunt monumentele ce aparțin complexului. Le-am văzut, mi-au plăcut, am făcut mai multe poze, le las pe ele să vorbească iar eu voi merge în Piazza Maggiore la Basilica di San Petronio.

Basilica di San Petronio, numită și Domul din Bologna, deschisă zilnic de la 8:30 la 18 este închinată ocrotitorului orașului și în anul 1390 când a început construcția trebuia să fie cea mai mare biserică construită vreodată; astăzi este doar a șaptea cea mai mare biserică din lume. Nu este cea mai mare dar are Capela muzicală, cea mai veche instituție muzicală din Bologna a cărei orgă funcționează și astăzi, are și cel mai lung Cadran solar, Linie de meridian din lume, peste 67 de metri. Are o Fațadă interesantă, marmură în partea de jos, cărămidă în cea de sus. Nu așa a fost gândită, a rămas neterminată până în zilele noastre. Biserica în stil gotic, vastă, are trei Naosuri, Altarul principal cu un Ciborium deosebit și 22 Capele, câteva sunt gazdele unor valoroase picturi și sculpturi italiene din Evul Mediu și Renaștere. Am plătit 5 € pentru a vedea Capela Magilor, cândva Capela familiei Bolognini pictată de Giovanni da Modena cu imagini din viața S. Petronio, cu Altarul din lemn - Triptic cu douăzeci și șapte de figuri sculptate și superba Pictură „Judecata de Apoi” .

Foarte aproape este și Museo Civico Archeologico, din Via dell' Archiginnasio, 2 înființat în prima jumătate a secolului 18, nu l-am vizitat, nu aveam timpul necesar, am pozat doar curtea și Fântâna din centrul ei pe care stă cocoțat un Heruvim din bronz, apoi am mers în Piazza Galvani.

Piazza Galvani este o piață din centrul istoric al orașului, în fața Bazilicii San Petronio cu Statuia lui Luigi Galvani, om de știință bolognez, cercetările lui în domeniul electricității au dus la descoperirea galvanizării și a galvanometrului. Aici se află Palazzo dell Archiginnasio unul dintre cele mai importante palate din Bologna, construit de cardinalul Borromeo în 1563 ca sediu al Universității adunând toate secțiile ei care începând de la înființarea din anul 1088 funcționau în diferite amplasamente. Are două săli de curs mari, cea în care se studiau discipline științifice a găzduit începând din secolul 19 Biblioteca Municipală, azi Biblioteca Comunale care nu se vizitează având ușa deschisă pentru cei ce doresc să intre să studieze sau să stea în ușă să pozeze, a doua, Sala Stabat Mater, este unică și plăcută prin cele circa șase mii de Blazoane ale personalităților ce au studiat acolo ce acoperă pereții și tavanul.

Mai are o sală deosebită, foarte cunoscută, Teatro Anatomico, amfiteatrul unde se țineau lecțiile de anatomie, sală de teatru macabru pentru nestudenții ce asistau la operațiile de pe Masa de disecție din centrul sălii, sală ce m-a impresionat în mod deosebit. Sala placată cu lemn are tavanul casetat împodobit cu statui, nu lipsește Apollo, și pe pereți cu două rânduri de Statui, cel de jos cu doisprezece medici celebri printre care Hippocrate și Galen, celălalt cu douăzeci dintre cei mai cunoscuți anatomiști bolognezi. Cea mai importantă piesă, Pupitrul Profesorului flancat de două statui numite „Spellati (Jupuiții)” are deasupra baldachinului, „Anatomia” , o statuie feminină, ce primește de la un heruvim un femur în loc de floare. Interesant, nu-i așa!?

Sub impresia acestei săli am plecat spre cazarea noastră pe care o părăsisem cu mai mult de 10 ore în urmă, ploaia a mers cu noi...

A fost o zi ploioasă dar frumoasă, ne-au ajutat mult porticurile pe sub care am mers, dacă era zi însorită cred că era și mai frumoasă, dar am văzut lucruri deosebite, unice, nu des întâlnite. Mergeți acolo și nu veți regreta!

Un oraș deosebit cu obiective turistice la tot pasul, cu multe porticuri, practic ești ferit de ploaie așa cum am fost noi. Ce bine ne-au prins!!

Oraș cu multe și frumoase biserici, cu magazine, taverne și restaurante...

Palazzo dell Archiginnasio de neratat!

---

VIZUALIZĂRI: 4665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI