Blois - cel mai regal castel al Loarei

TIPĂREȘTE

În cea de-a patra zi a circuitului pe care l-am făcut în vara anului 2024 - Circuit Paris și Valea Loarei - am ajuns, în sfârșit, la Blois, oraș situat pe malul râului Loara, ale cărui atracții turistice îmi fuseseră mult lăudate înainte de plecarea mea în Franța. Bineînțeles, primul obiectiv vizat a fost Castelul Blois - reședința preferată a regilor Franței în timpul Renașterii. Istoria castelului evocă destinul a 7 regi și a 10 regine, ne dezvăluie secrete ale vieții de la curte, drame, jocuri de culise pentru putere, Castelul Blois fiind scena multor comploturi și evenimente consemnate de istorici.

Castelul regal din Blois, situat în centrul orașului, clasat monument istoric în 1840, reunind în jurul aceleiași curți 3 fațade diferite ca stil, 3 monumente provenind din tot atâtea epoci, constituie un exemplu unic al evoluției arhitecturii franceze între secolele XIII și XVII.  

Autocarul ne-a lăsat într-o parcare din apropiere. Pietonal, am continuat spre promontoriul pe care se înalță semeț castelul. Scări abrupte, din piatră, ne conduc pe platforma din fața intrării. Era o zi de duminică, tot orașul și mai ales zona din preajma castelului era animată de mulțimea care participa la un maraton, poarta castelului fiind punctul de sosire. Retrași pentru a nu incomoda pe cei care soseau în alergare, am așteptat privind magnifica fațadă cu intrarea surmontată de statuia ecvestră a regelui Ludovic al XII-lea, copie realizată în 1857 după originalul distrus anterior. În curtea interioară ne-a întâmpinat ghida care ne-a prezentat istoricul castelului, după care ne-a invitat să-l vizităm.

Nu voi prezenta istoria castelului în cele 5 secole cât a durat edificarea lui, nici perioadele de mai înainte sau de după. Vremurile sunt prea lungi, personajele prea multe, iar evenimentele prea complicate.

Voi descrie numai ceea ce am văzut eu acolo, chestiuni legate de acces - orientare, achiziționare de bilete... îmi sunt străine. Mergând într-un circuit organizat de o agenție, momentele despre care voi povesti în continuare făcând parte dintr-o excursie opțională, plătită din țară, nu pot furniza prea multe amănunte. Pot dezvălui doar costul total - 79 euro/persoană - acesta incluzând vizitele în grup, cu intrare la două castele vizitate în aceeași zi (Blois și Amboise), ghidajele locale și ale însoțitorului nostru de grup care ne era și translator, precum și deplasările cu autocarul pentru întreaga zi, de la plecare și până la înapoierea la Hotel Kyriad - Tours acolo unde eram cazați.  

Deci, să revin! În curtea de onoare a castelului, astăzi pavată cu piatră, se desfășoară diferitele fațade ca un rezumat al arhitecturii franceze din Evul Mediu și până în sec. XVII. În mijlocul acestora, cu pliantele (în limba franceză) pe care le-am primit și care ne vor folosi atunci când vom porni în explorarea individuală a zonelor de vizitat, am ascultat expunerea ghidei.

Aripa Ludovic al XII-lea cu intrarea în curtea interioară, decorată la exterior cu statuia ecvestră a regelui, dar și cu însemnele sale - porcul spinos și literele L (pentru Ludovic al XII-lea) și A (pentru Anne de Bretagne, soția sa), este remarcabilă prin structura sa din cărămidă roșie în alternanță cu pietre albe și negre. Acoperișul este înalt, găzduind o mansardă locuibilă, cu ferestre foarte frumoas decorate atât spre curte, cât și spre exterior.

Louis d'Orléans, fiul lui Carol I d'Orléans, s-a născut la Blois, în 1462, iar în 1498 a fost încoronat rege al Franței sub numele de Ludovic al XII-lea. Castelul medieval al conților de Blois a devenit astfel reședință regală. Împreună cu soția sa, Anne de Bretagne, în perioada 1498-1503, regele a reconstruit castelul făcând din el reședința sa principală. Castelul Blois a fost scena multor evenimente importante - întâlniri diplomatice, căsătorii, logodne, nașteri de prinți și viitori regi... În interiorul zidurilor lui au murit Anne de Bretagne soția regelui Ludovic al XII-lea, Claude de France, fiica lor, căsătorită cu François I, viitor rege, Henric I de Guise (asasinat în camera regelui din aripa François I), Louis de Lorena, fratele Ducelui de Guise, Catherine de Médicis, Gaston d'Orléans, ultimul Conte de Blois...

Combinând stilul gotic flamboaiant cu elemente ale stilului renascentist, Castelul Blois este un exemplu perfect a ceea ce se va numi mai târziu stilul Ludovic al XII-lea. Coridorul proiectat pentru a se evita trecerea prin toate celelalte încăperi atunci când se impunea traversarea aripei, este o noutate comparativ cu alte construcții medievale.

Din 1869, aripa Ludovic al XII-lea adăpostește Muzeul de Arte Frumoase din orașul Blois, cele opt camere ale galeriei prezentând o selecție de picturi și sculpturi realizate în secolele XVI-XIX. Un set de tapiserii franceze și flamande (sec. XVI-XVII), șeminee, medalioane de teracotă, foarte multe portrete - Madame de Noailles, Ducele de Chevreuse, Ducesa de Beaufort, Ana de Austria, Marie de Médicis... - toate pot fi văzute aici.

Cunoscut și apreciat pentru arhitectura sa deosebită, Castelul Blois, prin expoziția amenajată aici, aduce un omagiu arhitecturii. Turnul Eiffel, London Bridge, Coloseumul, Castelul Blois în machetă, așa cum arăta în vreme lui Gaston d'Orléans și încă multe alte construcții monumentale din Europa sunt prezentate în miniaturi găzduite de Salle des États - o sală imensă, cu lambriuri, sprijinită pe șase coloane. Aceasta a fost ultima sală pe care am vizitat-o înainte de ieșire.  

Muzeul Lapidarului, adiacent Salle des États, reunește sculpturi din sec. XVI-XVII provenind din diferitele aripi ale castelului (fragmente de piatră sculptată, salamandre din ipsos realizate pentru a înlocui însemnele regale distruse în timpul Revoluției, frontonul din piatră și ipsos al aripii Gaston, capul bustului lui Gaston d'Orléans și diverse mulaje din ipsos...)

Aripa Ludovic al XII-lea se continuă cu o prelungire construită în aceeași perioadă care adăpostește Capela Saint Calais. Consacrată în 1508, astăzi mai păstrează doar corul gotic, cu bolți, naosul fiind distrus în timpul lucrărilor la aripa Gaston d'Orléans. Nu am putut vedea în interior această capelă, dar pliantul pe care l-am primit ne spune că vitraliile sunt relativ noi, datând din 1957 și că în interior se poate vedea o pictură înfățișând-o pe Ioana d’Arc cerând binecuvântare înainte de plecarea la Orléans.

Aripa François I a fost prima în care am intrat de îndată ce ghida și-a terminat expunerea.  

Claude de France, fiica regelui Ludovic al XII-lea și a Annei de Bretagne, s-a căsătorit în 1514 cu vărul ei François d'Angoulême. El a urcat pe tron în 1515 și în același an a început construcția unei noi aripi, în stil renascentist, încredințând lucrarea arhitectului italian Dominique de Cortona căruia îi datorăm scara monumentală. După moartea soției sale, în 1524, regele François I a sistat lucrările la Castelul Blois pe care l-a abandonat mutându-și reședința la Fontainebleau.  

Numai doisprezece ani separă construcția aripii François I de cea a aripii Ludovic al XII-lea. Cu toate acestea, inspirația italiană se remarcă pregnant nu doar la motivele decorative, ci și la aspectul și la forma completă a clădirii. Prima etapă a lucrărilor a început în 1515-1516 în estul aripii, pe fundațiile unei construcții mai vechi. Partea vestică - cu faimoasa scară - a fost realizată în cea de-a doua etapă.  

Scara monumentală, elementul central al acestei aripi, este în spirală, octogonală, cu trei laturi încorporate în clădirea propriu-zisă. Este decorată cu sculpturi renascentiste, cu ornamente italiene și embleme regale (salamandre, coroane, literele F pentru François I și C pentru Claude de France, soția sa).  

Pentru a face loc noii aripi, Gaston d'Orléans a distrus o parte din aripa François I, inclusiv apartamentele private ale regelui așa încât ceea ce vedem astăzi din apartamentele regale situate în aripa François I sunt reconstrucții.  

La primul etaj, în Galeriile reginei, vedem instrumente muzicale vechi (un clavecin, o mandolină, o harpă, o vioară), busturi ale regilor Franței (Henric al II-lea, François I, Charles al IX-lea, Henric al III-lea, Henric al IV-lea...), mai multe picturi, precum și un set de monede cu efigiile regilor.

Cabinetul reginei este faimos datorită mecanismului secret acționat prin intermediul unei pedale ascunse care declanșa deschiderea unor separeuri în care - conform legendelor - Catherine de Médicis ar fi ascuns otrăvuri. Tavanul este decorat cu simbolurile regale - flori de crin și un pătrat reprezentând, stilizat, literele H și C (de două ori) - Henric al II-lea și Catherine de Médicis.

În dormitorul regal al Catherinei de Médicis (care a și murit acolo la 5 ianuarie 1589), monograma lui Henric al II-lea și a Catherinei de Médicis - un H și doi C - este omniprezentă. Încăperea este bogat mobilată. În afara unui pat frumos decorat la colțuri cu coloane răsucite, vedem un cufăr cu capac boltit, ornamentat cu un panou înfățișând decapitarea Sf. Ioan Botezătorul și o garderobă din nuc cu inserții de sidef și de fildeș.

Camera căpitanilor gărzilor reginei, cu două șeminee decorate cu însemne regale, etalează un bust al lui François I, un dulap din lemn sculptat, picturi și sculpturi, precum și o colecție de arme vechi.

Etajul al doilea găzduiește apartamentele regelui.  

În Salle des Guises vedem o colecție de picturi care prezintă personajele principale și evenimentele tragice legate de războaiele religioase, mulți pictori fiind inspirați de asasinarea ducelui de Guise în această cameră.  

Sala de consiliu, cu șemineu monumental, decorat cu o salamandră aurie, reunește mobilier realizat în sec. XIX, în stil renascentist, amintind de luxul regal din evul mediu. Mai vedem aici multe statui și tablouri.  

Camera regelui este bogat mobilată, etalând un scaun cu baldachin decorat cu flori de crin, un dulap din lemn de nuc, o masă extensibilă, precum și multe tapiserii. Șemineul din această încăpere este unul dintre cele mai mari și mai impunătoare din castel. Camera regelui este cea în care legenda spune că ducele de Guise a murit, aruncându-se la picioarele patului regelui după ce a fost bătut de opt spadasini.  

Aripa Gaston d'Orléans, în stil clasic, a fost înălțată în perioada 1635-1638. N-a fost niciodată terminată, lucrările fiind abandonate din lipsă de fonduri. Această aripă ocupă partea din spate a curții castelului, în fața aripii Ludovic al XII-lea și lipită de aripa François I pe care a știrbit-o parțial. Corpul central se distinge prin coloanele dorice, ionice și corintice și prin frontonul decorat cu două sculpturi reprezentând pe Minerva - în stânga și pe Marte - în dreapta. Ni s-a atras atenția asupra coloanelor din lateral care nu mai au nici un fel de decorațiune, ele rămânând așa cum le-a surprins abandonarea lucrării în 1638.

Această parte a castelului nu se vizitează. Ni s-a spus că în interior există niște încăperi în care se organizează ocazional expoziții sau au loc conferințe.  

Turnul Foix, circular, situat lângă aripa Gaston d'Orléans, ceva mai în spatele curții, este ceea ce a mai rămas din fortificațiile feudale din sec. XIII. În Evul Mediu, acest turn apăra colțul sud-vestic al castelului, precum și poarta Foix, situată la poalele promontoriului stâncos. Astăzi este locul care oferă o frumoasă panoramă a orașului vechi, a cursului Loarei și a Bisericii Saint-Nicolas de Blois.

Despre orașul Blois nu voi spune prea mult. Se știe că Blois, al patrulea oraș ca mărime din regiunea centrală a Franței (după Tours, Orléans și Bourges), situat pe ambele maluri ale Loarei, la 185 km de Paris, din 1995 este înfrățit cu orașul românesc Sighișoara.  

La câteva minute de mers pe jos, pornind de la castel, găsești tot ceea ce-ți poate oferi un oraș turistic - magazine, baruri, restaurante, piețe, artizanat local și, de asemenea, grădini frumoase, clădiri vechi, maluri de apă...

În timpul pe care l-am avut la dispoziție, eu am reușit să văd Catedrala Saint-Louis de Blois un edificiu romano-catolic, clasificat ca monument istoric în 1906. Înălțată în 1697 a suferit în timp mai multe distrugeri urmate de reconstrucții și refaceri. Cu o lungime de 79 m și o înălțime de 32,5 m, cu o clopotniță maiestuoasă care domină orașul, biserica impresionează prin basoreliefurile din interior, precum și prin vitraliile care împodobesc ferestrele, vitralii care au fost recent restaurate.

Un alt vechi edificiu religios este Biserica Saint-Nicolas de Blois, lăcaș de rugăciune al fostei mănăstiri benedictine, a cărei construcție a început în 1138 și s-a terminat prin sec. XIII. Nu am intrat în interior, ci doar am trecut pe lângă ea în drumul meu spre fostele grădini regale. Evocând grădinile regale dispărute, Grădinile terasei Foix, acest loc umbrit de arbori seculari este o invitație la relaxare amintind de Anne de Bretagne și de Gaston d'Orléans, două figuri emblematice de la Blois, ambii pasionați de botanică. În amenajarea de astăzi, acest "balcon verde" cuprinzând terase, fântâni, flori și arbori, oferă posibilitatea de a admira orașul vechi și cursul râului de la înălțime.

Concluzii

De reținut că, la momentul Revoluției Franceze, Castelul Blois fusese abandonat de 130 de ani, iar revoluționarii, furioși pe tot ceea ce amintea de regalitate, l-au devastat golindu-l de mobilier, de statui și de alte bunuri patrimoniale. De asemenea, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fațada sudică a castelului, aripa Ludovic al XII-lea, a fost deteriorată de bombardamente. Castelul Blois, așa cum îl vedem astăzi, este rezultatul unei laborioase munci de restaurare-refacere, în mare parte mobilierul fiind constituit din reproduceri realizate în sec. XIX. Chiar și așa, piesele de mobilier din apartamentele regale reușesc să ne transpună cu secole în urmă, făcându-ne să ne imaginăm fastul vieții de zi cu zi a regilor Franței.

Dar cel mai important de reținut este faptul că la Castelul Blois stilul gotic de la Salle des États se împletește cu stilul flamboaiant al aripii Ludovic al XII-lea, cu ornamentele în stil renascentist ale aripii François I și cu rigoarea stilului clasic al aripii Gaston d'Orléans. Este ceea ce caracterizează și dă unicitate acestui monument arhitectural.

Să ne amintim și de faptul că printre cei mai de seamă vizitatori ai Castelului Blois au fost marii scriitori Victor Hugo, Honoré de Balzac și Alexandre Dumas. Există, oare cineva care să nu fi citit măcar o pagină din romanele lor?

---

VIZUALIZĂRI: 259 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI