Nördlingen – orasul de diamant

TIPĂREȘTE

Si in momentul in care am decis sa descopar mai mult din “Romantic road” am inceput sa imi marchez pe harta orase din Bavaria, si am inceput cu cele mai indepartate, iar primul pe care l-am ales a fost Nordlingen si daca ma intrebati de ce, cititi din nou titlul. Nu sunt chiar fan diamante sau alte pietre pretioase, insa sunt curioasa ce si cum. Poate ca raspunsul o sa va dezamageasca, insa povestea este frumoasa. Totul a inceput in urma cu 15 milioane de ani (stati linistiti, de acolo venim in prezent) cand pe un depozit de grafit a cazut un meteorit rezultand astfel un crater de 25 km diametru si o adancime cuprinsa intre 100-150 m. Ca urmare a impactului au rezultat 72.000 tone de diamante ramase prinse in stanca care mai apoi a fost folosita la construirea orasului. Diamantele insa au o dimensiune foarte mica, 0.2 mm astfel incat valoare practica nu au, ci doar farmec de poveste.

Dar a fost suficient pentru mine ca sa ma urneasca din loc avand in vedere ca exista si un muzeu al craterului, dar despre care am sa va povestesc separat. Iar craterul se pare ca este unul dintre cele mai bine conservate din lume (ceea ce isi va dovedi utilitatea o sa vedeti) si la fel, alte amanunte dragute in articolul separat.

Daca studiati o harta a orasului, o sa vedeti ca orasul fiind construit in interiorul acestui crater are o forma circulara fiind inconjurat de ziduri.

Ca sa mai oferim niste date generale, Nördlingen se afla la o distanta de 150 km de Munchen (sau 115 fata de Stuttgart), are circa 20000 locuitori, iar ca industrie (din ce cunoastem mai mult) regasim aici fabrica de baterii Varta (una dintre ele), de asemenea imagini aeriene ale orasului apar la finalul filmului Willy Wonka & fabrica de ciocolata. Si cam atat cu datele furnizate de wiki, trecem la vizitarea orasului. Despre prima impresie ce pot spune, o asteptam, aveam in minte harta orasului, asteptam sa descopar acest oras asezat in forma circulara si inconjurat de ziduri, si plecand de la gara trecand pe langa case frumoase, mai vechi sau mai noi, ajungi printr-o mica padurice/parc si urci pe zidurile orasului. Aici este interesant, si imi dau seama putin mai bine despre cum este constuit orasul, prin padurice am coborat mai multe scari, pentru ca mai apoi sa urc niste scari pentru a ma afla pe zidurile cetatii, de unde iar am coborat scari si am patruns propriu zis in oras, deci, orasul este in crater (sau macar, intr-unul). Mai trebuie mentionat ca se afla printre putinele orase care si-au pastrat zidurile, astfel incat se poate spune ca orasul inca este protejat de ziduri. De fapt, partea veche a orasului se afla in interiorul acestor ziduri, normal, intre timp si orasul s-a marit, asa ca pana ajungem la ziduri mai trecem pe langa case mai noi. Nu am facut inconjurul zidurilor in totalitate (am inteles ca traseul are vreo 3 km) dar am parcurs o buna parte din aceste ziduri tocmai pentru farmecul pe care ti-l ofera de a vedea orasul de sus. Zidurile sunt refacute incat sa pastreze istorie, si in dreptul fiecaruia este scris numele turnului si cateva cuvinte, din pacate toata informatia este numai in germana, asta insa nu le reduce nimic din farmec. Farmecul de a privi orasul de la inaltime este ca vezi oamenii pe strada purtand mici discutii si ii poti admira fara a le incalca insa spatiul, poti privi in curtile oamenilor si sa le admiri (nu se feresc altfel si le-ar ascunde dupa diverse garduri/umbrele, etc).

Parcurgand acest traseu am dat insa peste o inscriptie interesanta care spune asa “So, G´sell, so” si normal, am cautat pe net sa gasesc depre ce este vorba. Povestea spune ca in 1440 2 paznici ar fi lasat aceasta poarta deschisa fiind mituiti de un conte care voia sa ia cu asalt orasul. Norocul a fost ca o femeie care iesise sa prinda porcul scapat a vazut si a inceput sa strige cat a putut de tare astfel incat sa se auda in tot orasul. Nu se stie cat este de adevarat, insa se stie ca cei doi paznici au fost executati.

In centrul orasului se afla biserica Sf. Gheorghe si al sau turn unde trebuie sa urci 365 trepte (de acolo se vede bine tot orasul) si se pare ca si astazi exista gardieni care vegheaza simbolic orasul si incepand cu ora 22 striga aceste cuvinte la fiecare jumatate de ora pana la miezul noptii, semn ca totul este bine, la aceste vorbe gardienii din oras ar trebui sa raspunda la fel.

Nu am putut sta pana la acea ora, asa ca nu pot decat sa va spun ce am citit, dar povestea este frumoasa.

Si dupa ce am coborat pe la unul dintre turnuri, am inceput descoperirea orasului, case vechi, stradute pitoresti, acele strazi cu piatra cubica (incomode la mers) care sporesc farmecul locurilor, pur si simplu nu iti mai trebuia altceva. Am vazut case mai noi sau mai vechi, aranjate cu gust, pline de flori, dar am vazut si case paraginite carora li se pusesera proptele ca sa nu se prabuseasca, nu stiu ce importanta aveau ca istorie, insa nu erau demolate (si am sa va arat o astfel de casa). Ce era mai dragut ca in acea pagina de istorie vedeai si prezentul, in fata caselor erau masini moderne, am vazut si o rulota de care mi s-au lipit ochii, si tot asa, incet, incet am ajuns in centrul orasului, un loc ceva mai aglomerat fata de stradutele pe care ma plimbasem pana atunci, si aici pot spune ca era toata forfota orasului, case vechi, cu multe flori frumoase la ferestre, mici terase unde lumea savura diverse (mancare dar si bautura), fantani mai vechi sau moderne (in functie de vechime aratau diferit insa foarte interesant), exista chiar si un trenulet turistic in oras.

Si ce am mai admirat aici erau copacii din centru, nu am inteles despre ce era vorba, dar copacii erau “imbracati” , in jurul trunchiului de copac erau “hainute tricotate” , o sa vedeti in poze.

Centrul insa este dominat de biserica Sh. Gheorghe si al sau turn numit Daniel. Am sa va spun doar cateva vorbe despre aceasta biserica, ea a fost construita in perioada 1427-1505 si normal, ulterior s-a mai lucrat la ea din diferite motive. Inaltimea totala este 93.5 m si asta deoarece Turnul Daniel are 90 m inaltime, si are o forma patrata pana la o anumita inaltime apoi isi schimba forma in octogon. Turnul a fost construit cam in aceeasi perioada, insa a fost distrus de un fulger in secolul XVI si ulterior refacut. Exista si tururi ghidate ale bisericii, la ora fixa, fara taxa, dar grupuri mici (2-3 persoane), durata fiind de 30-45 de minute. Contra cost pot avea loc si tururi ghidate tematice. Am sa va mai spun ca orga dateaza din 1610 si am sa ma opresc aici cu descrierea bisericii, insa este una dintre bisericile frumoase vazute de mine si o sa vedeti asta si in poze.

In zona in care se afla biserica se afla si afisaje din care afli mai multe despre oras si ceea ce poate din vazut, printre care si un muzeu al filmelor mute, al felinarelor dar si un muzeu al cailor ferate (mi-au scapat acestea insa am vazut altele). Dupa lumea vazuta in drumul meu pe acolo am inteles ca este de interes turistic, si asta se vede din atmosfera.

Oraselele mici prind atmosfera de istorie si asta te face sa te simti intr-o alta lume si va invit sa vedeti acest oras prin pozele atasate. Aici venisem sa vad un anume muzeu, in final am vazut doua, total diferite insa amandoua foarte interesante si sper sa va placa si acestea. Pana atunci insa alegeri inspirate si sa ne auzim numai de bine.

Webmaster, te rog inserarea acestui film de prezentare a orasului youtube

---

VIZUALIZĂRI: 793 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI