Bad Griesbach, un oraș liniștit, curat și frumos

TIPĂREȘTE

După parcurgerea a peste 600 de km de la plecarea din Kecskemet am făcut o nouă oprire în traseul nostru spre Elveția. Căutând o localitate cât mai aproape de drumul european E388 am găsit un oraș bavarez, Bad Griesbach, cu o cazare bună și convenabilă ca preț în această perioadă a anului.

De fapt locul nostru de cazare a fost în Bad Griesbach-Therme, o localitate ce aparține de Bad Griesbach. Aflată la 4 km de drumul european E388 și la 31 km de orașul Passau această localitate, așezată pe un deal împădurit, este o stațiune balneo-climaterică foarte cunoscută în Bavaria. Deși este relativ nouă, izvoarele sale curative fiind analizate și recunoscute începând cu anul 1973, foarte mulți oameni vin aici să încerce calitățile apelor termale bogate în fluoruri, cloruri, bicarbonați de sodiu și potasiu.

Odată cu descoperirea celor trei izvoare cu apă termală stațiunea s-a dezvoltat continuu, s-au construit numeroase hoteluri, pensiuni și case de odihnă. Cele mai multe din aceste clădiri au la subsol săli de tratament cu legături subterane la izvoarele de apă termală. Aceste ape sunt indicate pentru afecțiuni reumatice inflamatorii (artitre), osteoporoză, spondiloze sau diferite nevralgii.

La suprafață stațiunea dispune și de patru piscine, tot cu apă termală și dispuse în cascadă, pe un mic deal în apropierea centrului orașului. Stațiunea mai dispune de un centru spa, saloane de înfrumusețare, o peșteră de sare, restaurante, terase, parcuri și chiar un teren de golf.

Din cauza timpului limitat, pe care l-am avut la dispoziție, vizita noastră în această stațiune a cuprins doar centrul vechi, aleile din jurul pensiunii și două parcuri mai apropiate de locul de cazare. Cu unul din aceste parcuri, cel situat pe un platou în partea de sud-est a orașului-stațiune Bad Griesbach, a început promenada noastră. Un parc frumos, cu alei din pietriș fin, copaci umbroși și un gazon impecabil.

În apropierea parcului se află și complexul subteran de parcări al stațiunii, un sistem inedit de parcare (cel puțin pentru mine), care mi-a dat ceva bătaie de cap, până m-am lămurit „cum stă treaba”, ca să citez expresia preferată a unui renumit om de afaceri.

Pentru că m-a amuzat această poveste o să descriu în continuare cum a „stat treaba” cu această parcare.

După ce am plătit cazarea, pe lângă cheile camerei și unele pliante turistice, am primit și o cartelă de acces, deși eu parcasem mașina în fața pensiunii și mai erau destule locuri libere. Am cerut explicații și am fost îndrumat să urc pe o stradă unde sus pe platoul de lângă parc o să găsesc parcarea.

Am urcat pe acest platou și am intrat într-o parcare subterană, imensă, cu sectoare purtând nume de hoteluri și pensiuni. Am mers vreo 500 de metri prin subteran și cum nu am găsit numele pensiunii, mi-am dat seama că am greșit parcarea și m-am întors în platou.

Lângă aceasta parcare era o alta, cu o intrare mai puțin vizibilă, care spre deosebire de prima avea o barieră și un sistem electronic de acces. Am introdus cartela primită la pensiune, am parcurs peste 500 de metri prin labirinturile subterane ale parcării și în final am găsit sectorul ce purta numele pensiunii unde eram cazați și numărul locului de parcare.

Am armat alarma auto și când îmi făceam în gând probleme, cum o să parcurg eu pe jos o asemenea distanță prin semiîntunericul parcării, observ pe un perete o ușă metalică asemănătoare cu cea a adăposturilor ALA de la unele blocuri de locuințe. Trag de ușă, se deschide și... surpriză : această ieșire ducea chiar la o ușă de la parterul pensiunii noastre. Abia atunci mi-am dat seama de ce nu mi s-a dat voie să parchez pe unul din numeroasele „locuri libere” din fața pensiunii; toate mașinile din micul orășel erau parcate în aceste două parcări subterane și fiecare unitate de cazare avea aici un sector bine delimitat.

După mica plimbare prin parcul situat la cea mai înaltă cotă a stațiunii am coborât pe niște alei frumoase, străjuite de aranjamente florale, spre centrul orașului. La coborâre, în timp ce comentam ceea ce vedeam, suntem salutați cu un „bună ziua” de un domn ce se ajuta la mers de un cadru metalic. De fel din Brașov, locuia în Stuttgart, suferea de o boală reumatoidă și anual venea la Bad Griesbach pentru tratament.

De la acest domn am aflat unele amănunte despre orașul Bad Griesbach și de faptul că în centrul orașului urma să aibă loc un spectacol cu muzică de fanfară pentru turiștii din stațiune.

Am coborât și noi în zona centrală o orașului, într-o piață rotundă, Kurplatz, pavată cu piatră cubică și destul de mare. Pe latura sudică a pieței, sub niște castani (platani) umbroși, erau instalate scaune ca într-un fel de amfiteatru, pentru urmărirea spectacolului în aer liber.

O parte din turiști urmăreau spectacolul și de la terasele situate pe lateralele pieții sau de la ferestrele clădirilor. Din păcate nu am putut sta prea mult aici, pentru că se însera și trebuia să mai vizităm și alte puncte de interes turistic ale orașului.

Am colindat toată piața, am făcut poze lângă un grup statuar cu specific rural, apoi am ieșit într-un alt parc al orașului, cu alei frumoase, copaci, aranjamente florale și multă verdeață. Chiar aproape de ieșirea din piață, pe partea stângă, am admirat o clădire frumoasă, un hotel de 5 stele, Maximilian, iar în față un automobil de epocă purtând același nume ca al hotelului.

Tot aici, într-un scuar, se află o frumoasă statuie aurită înfățișând un jucător de golf cu o crosă ridicată deasupra capului. În partea de nord-est a parcului ne-a atras atenția un bazin circular cu fântâni arteziene, iar pe margine bănci pentru odihnă și multe flori. Pe latura nordică am intrat într-o biserică catolică cu o turlă atipică, iar în interior un naos simplu fără prea multe picturi sau statuiete specifice unei astfel de biserici. După plimbarea prin parc am intrat din nou în piață, am vizitat un centru spa, piscinele exterioare, am mâncat la una din terase, apoi ne-am retras la pensiune.

Deși l-am ales întâmplător, ca o locație de tranzit, ne-a plăcut șederea noastă de o zi în Bad Griesbach. Pentru cei care aleg să meargă în vestul Europei alegând varianta E388 și vor o cazare de tranzit pe teritoriul Germaniei le recomand acest orășel liniștit, frumușel și curat.

Vacanțe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 3215 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI