Cadoul primit : Balcic 1/2 zi

TIPĂREȘTE

Abia venisem de la Balcic si inca nu arhivasem amintirile cand, intrebare surprinzatoare, daca vreau o iesire foarte, foarte scurta in doi la Balcic, cadou de zi de nastere, in avans. Dupa primele balbaieli, accept repede sa nu se razgandeasca, rezolv ce trebuia pt a doua zi si pun doua ceasuri sa sune caci plecam dimineata si ne intorceam seara (serviciul bata-l vina). Si asa, pana sa-si dea seama cateii adormiti ce se intampla, noi deja iesisem din cartier si, veseli, la ora 9 eram deja pe faleza.

Stam putin la soare, mancam cate o salata si desigur cafeaua mea de acasa si mergem sa cumparam ce ne dorisem, adica platourile acelea ceramice cu suport metalic, in ele se poate gati pe gratar ori cuptor sau doar pune mancarea pt a ramane cald si servi direct, pret intre 28 si 35 leva, functie de diametru si adancimea vasului.

Apoi plecam pe strazile in panta, cu multe trepte de piatra veche, privelistea marii de sus ne rasplateste efortul, de asemeni multele case cu arhitectura veche, turceasca-tatareasca, replicile tronurilor de piatra gasite intamplator pe strazi sau pe faleza ne ofera clipe de odihna o vreme, apoi sunt mult prea calde sa te mai poti aseza.

Trecem pe la Galeriile de arta infiintate in 1937-1938, nu-i timp de intrat, poate alta data la un concert, anul viitor. Zabovim iarasi cateva minute in gradina rustica de La Luli, o cafenea micuta in apropierea muzeului de istorie.

Aici am fost data trecuta intr-o dimineata si v-o recomand, aparent este un mic magazinas dar dupa ce intrati cineva va va conduce in spatele casei unde este amenajata o gradinita cu cateva mese si umbrele si unde, privind de sus marea veti putea servi o cafea, un suc sau o prajitura foarte buna. Va veti amuza sa vedeti ghivecele de flori imbracate in vechile fuste ale doamnelor casei si, la plecare, pe perete, inramata este o pagina de ziar cu fiica doamnei care va serveste la masa si mama frumoasei tinere din spatele barului. Tanara vorbeste bine engleza, bunica mediu iar bunicul deloc. Pacat ca, asa cum spuneau, in loc de ora 22, din lipsa de clienti, se inchide la 18, cred ca o seara in acea curticica cu vedere la mare ar fi extraordinara. Sigur o veti gasi, este pe strada principala langa muzee si are o pipa mare la intrare.

Plecam de la Luli promitand ca vom reveni anul viitor (totusi anul asta toamna-i lunga, Doamne ajuta de alte surprize) si facem dreapta pe langa Leul Albastru unde am mancat data trecuta - un restaurant micut cu terasa, serviti bine, preturi decente - si intram pe poarta Muzeului de Etnografie. Placuta curtea cu flori si carul pictat, intram si suntem ghidati, dupa ce platim cele 5 leva de om plus 2 leva fotografiatul, catre salile de la parter, apoi pe o scara de lemn la etaj. Muzeul de Etnografie din Balcic este in piata Nezavisimost, langa Muzeul de istorie, de fapt vis-a-vis de acesta - intr-o casa veche ce a fost a unui antreprenor de cereale, construita in 1860. Casa renovata complet detine colectii diverse, peste 1500 de obiecte traditionale de ceramica, lemn, fier, obiecte originale de podoaba din diverse epoci, costume traditionale, razboiul de tesut, obiecte pt arat, pe pereti sunt inramate diplome date la scolile de meserii de alta data, in biblioteca se gasesc colectii de carti de invatatura ale breslelor. La etaj sunt doua incaperi unde se ilustreaza viata familiei de bulgari in mediul urban si rural. Muzeul este deschis de luni pana sambata intre orele 9-12 si 13-17.

Vis-a-vis de acest muzeu se afla Muzeul de istorie al orasului. Acesta este in casa fostei primarii interbelice, arhitect cunoscuta Henrieta Delavrancea-Gibory, cea care a contribuit la frumusetea arhitecturala a Balcicului. Nu l-am vizitat, se inchisese, dar pot sa va spun din informatiile primite la Muzeul de etnografie ca a fost fondat in 1907, in urma descoperirii primelor artefacte la sapaturile unui mormant de doctor-preot ce a adus la lumina obiecte chirurgicale antice, vase diverse. In 1940, vasul Oituz a ridicat si adus in Romania o mare parte din colectii, unele dintre ele fiind apoi rascumparate de statul bulgar. Tot aici sunt monede si alte artefacte de la recent descoperitul templu al Cybelei, in 2007. Templul Cybelei este una din cele mai mari descoperiri arheologice in Europa si in prezent se depun eforturi pt amenajarea acestui loc.

Timpul zboara repede, mergem sa mancam, unde decat pe faleza la una din multele terase, flacaul ne recunoaste dar nota e micuta, fara bere, mancare lejera pt ca drumul e ceva mai greu "acum la-ntors acasa".

Pe drum bineanteles discutii despre istoria acestui loc ocupat de romani din 1913 pana in 1940, cu o pauza de aproape 2 ani incepand cu 1916 cand revine (vremelnic am spus) bulgarilor, pareri pro si contra daca Iorga, Neagu Djuvara : "o greseala istorica pe care am platit-o scump", C. Dobrogeanu-Gherea si multi altii au avut dreptate si la toate se adauga cele auzite de la bunicii sotului meu, fosti invatatori tineri trimisi in Bazargicul de alta data, dupa ce au facut scoala de invatatori redusa special pentru acesta romanizare fortata si care, dupa ce li s-au nascut fetele, au trebuit sa fuga la propriu cu o caruta, lasand casa si lucrurile pentru a scapa de razbunarea bulgarilor fanatici. Incerc sa cred acele scrieri putin publicate, ca si regele Carol I ar fi fost impotriva primirii acestei zone a Cadrilaterului, acest "cadou otravit" care ne-a facut sa pierdem zone cu adevarat ale Daciei, mosteniri de la Burebista care nici astazi nu s-au intors la noi si de care se vorbeste atat de putin.

La revedere Balcic, oricui apartii, istoria noastra se impleteste din stramosi si se va impleti mereu.

---

VIZUALIZĂRI: 3730 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI