Shabla, Golful Bolata si Castelul Reginei intr-o zi

TIPĂREȘTE

Intr-o zi superba de toamna ne-am hotarat sa facem o plimbare la vecinii nostri bulgari. Nu pentru ca in Dobrogea n-aveam unde merge insa am dorit sa cunoastem cateva obiective pe care le-am ignorat fara voie in tara vecina si daca tot este aproape…

Zis si facut, ne-am urcat in masina, ne-am luat pasapoartele si procura de leasing si ne-am indreptat catre Vama Veche. DN39 ni s-a parut aglomerat, probabil foarte multi au iesit la plimbare in acel week-end fiind ultimul calduros si insorit din acest an, statiunile pareau a prinde viata desi aleile erau acoperite de frunzele cazute prea timpuriu.

Trecerea prin Vama Veche a decurs fara probleme, eram singura masina care intra in Bulgaria, deci ne-a fost acordata intreaga atentie, apoi am oprit la ghereta de unde ne-am procurat o vigneta pentru 7 zile (ca pentru o zi nu exista) contra unei sume de 10 leva si am inceput explorarea teritoriului vecin propunandu-ne sa o luam pe sosele necunoscute de noi pana in acel moment.

Calitatea asfaltului este evidenta, daca pana in Vama am circulat pe o sosea impecbila, la bulgari soseaua a devenit mult mai neprimitoare, cu gropi, unele din ele plombate de mantuiala si multe denivelari. Acest drum prost tine pana la intersectia cu localitatea Kavarna de unde drumul devine mult mai bun.

Noi am trecut succesiv prin Durankulak, Vaklino si Ezerets (atentie aici propriu zis nu se trece prin localitate, ea fiind la cateva sute de metri de sosea, insa trebuie redusa viteza, nu putini sunt cei care au platit amenda in acest loc) dupa care ajungem in Sabla parasind drumul national. De la granita pana in Sabla sunt in jur de 25 km.

Shabla

Desi am trecut de foarte multe ori pe langa acest oras niciodata nu n-am intrat pentru a-l cunoaste, mai ales farul care l-am vazut doar de de mare si care m-a impresionat fiind amplasat in locul in care coasta are inaltimea cea mai mare in acel loc.

Nu este un oras foarte mare, noua ni s-a parut chiar parasit, foarte, foarte putina lume pe strazi si doar doua trei masini pe care le-am intalnit in drum. Intr-adevar, era duminica, dar si asa tot ar fi trebuit sa vedem copii prin parcuri sau bunici plimbandu-se cu nepotii lor.

Am parcat in centrul orasului pentru a lua contact direct cu atmosfera locala, astfel am admirat cladirile administrative amplasate una langa alta iar intre ele monumente ale bravilor soldati bulgari, dar si ancore, elici sau alte asemenea exponate amplasate in parculetele din oras.

Ceva mai jos de Primarie se afla Muzeul de istorie, inchis in acea zi, dar si Teatrul din Shabla, o constructie destul de impozanta.

Marea majoritate a blocurilor sunt de maxim 3-4 etaje, la parterul lor aflandu-se diverse magazine, toate inchise la acea ora, repet, nici tipenie de om pe strada, de fapt in poze nu apare nici o persoana.

Am fost incantat sa descopar in fata Primariei un punct de informare turistic electronic, care ne informa despre principalele puncte de atractie din zona, de la cetatea romana pana la farul Shabla, de la muzeul de istorie pana la lacul Sabla.

Oricum noi doream sa vedem farul astfel ca din centru am luat-o catre est, adica catre mare, trecand pe langa o moschee micuta destul de veche, apoi pe langa cateva case foarte vechi care abia se mai tineau pe picioare, iar dupa 4 km am ajuns pe malul marii, in apropierea farului, langa un cartier rezidential de vile in care marea majortitate erau oferite spre vanzare. Chiar ma interesa pretul deoarece zona este deosebita, insa doar pentru o casa de vacanta, altfel nu cred ca ai ce face pe-acolo. Din cate am auzit o asemenea casa de vacanta este in jur de 20-25.000 euro cu etaj, adica preturi bune. Chiar glumam cu un prieten de-al meu care isi face o casa in Mangalia si care il costa peste 80.000 euro, se muta dincolo la vecini, cumpara o casa la un pret de 4 ori mai mic (taxe mult mai mici ca la noi) si face naveta in Mangalia. Mai mult de 30 de minute nu face pana in Mangalia.

Farul din Shabla este cel mai vechi far de pe tarmul bulgaresc, a fost inaugurat in 1857 si a fost construit in „locul cel mai ridicat si cu cea mai buna vizibilitate maritima”, a lucrat non stop pana la cutremuruil din 1901 cand a fost avariat, cupola si oglinzile prabusindu-se. A fost reconstruit apoi cu o fundatie impresionanta iar inaltimea constructiei a fost intarita cu otel de cea mai buna calitate. Continua sa lumineze in fiecare noapte si pe noi ne avertizeaza ca urmeaza casa, dulcea casa. De fapt, de pe mare de la travers de Sabla se poate vedea si lumina celuilalt far mult mai apropiat de inima noastra, cel de la Mangalia.

In stanga si in dreapta farului descoperim barci pescaresti pregatite pentru o iesire pe mare, de altfel in zona pescuitul este principala activitate economica alaturi de agricultura.

Am mai pierdut putin vremea admirand constructiile unde am descoperit peste tot panoul „FOR SALE”, ne-am tot facut planuri irealizabile, apoi am ales soseaua de coasta pentru a ne indrepta catre urmatorul obiectiv pe care am dorit sa-l vizitam: Capul Kaliakra.

Soseaua este una foarte ingusta dar la fel de pustie, din cate am inteles din panourile publicitare intalnite din loc in loc, exista numeroase plaje, insa noi nu ne-am abatut din drum pentru ca pe langa aceste panouri publicitare am intalnit si un semn destul de ciudat dar sugestiv vopsit din loc in loc pe cate o constructie din beton. Imi pare rau ca nu l-am fotografiat, dar puneam rotitele fetelor la treaba si nu doream asta. Semnul era cam asa: un omulet in picioare si altul in fata lui aplecat la 90 de grade, cu spatele si o diagonala mare pe tot semnul, interesant, nu? Si nu era un singur semn, se vedea clar ca este sablon.

Pana in Tyulenovo tot am intalnit astfel de semne si iesiri catre plajele locale, apoi drumul a continuat in conditii mai bune in ceea ce priveste asfaltul si in scurt timp am ajuns in Balgarevo admirand o impresionanta padure de eoliene.

In paranteza fie spus, trecand catre Mihai Viteazu in wk-urile trecute am observat si la noi aparitia unei paduri de eoliene in zona localitatii Fantanele, cred ca sunt in jur de 100, daca nu mai multe.

Asa cum am povestit am ajuns in Balgarevo si de aici ne-am indreptat catre Capul Kaliakra despre care am povestit intr-un review separat, de aceea nu voi mai pune accentul pe aceasta zona superba.

Golful Bolata

Este unul dintre cele mai frumoase si cautate locuri de pe litoralul bulgaresc localizat la nord de Capul Kaliakra. , se ajunge foarte simplu desi nu exista la sosea nici un indicator pentru acest golf.

Daca plecam din Balgarevo catre Capul Kaliakra, undeva la 5 km de la iesirea din localitate, dupa paduricea de pe marginea soselei intalnim un drum asfaltat pe partea stanga. Nu exista nici un indicator, insa daca mai mergeti vreo 2km dati de o bifurcatie unde totusi exista un panou informativ care ne indica golful Bolata catre partea dreapta. Drumul coboara destul de abrupt, desi asfaltat este foarte ingust si plin de gropi, noroc ca nu ne-am intalnit cu vreo masina, refugii sunt foarte putine.

Dupa scurt timp ajungem in golful Bolata, imaginea este superba, o fasie de apa limpede intre doua maluri inalte, calcaroase, deosebit de spectaculoase. De altfel golful este Rezervatie naturala tocmai datorita stancilor abrupte si inalte, a culorii lor de un rosu aprins si mai ales pentru ca aici traiesc o specie micuta de delfini care s-au acomodat perfect cu mediul.

Vara aici este o plaja exclusivista, se intra in Rezervatie pe baza de taxa de intrare, nu este permisa camparea desi in jurul golfului vegetatia este bogata si exista cateva poienite dragute.

Noi am intalnit o sumedenie de masini care tractau ambarcatiuni mici de agrement, marea majoritate care se aflau in golf cand am fost noi doreau sa lanseze la apa barcile cu motor pentru o plimbare in jurul capului Kaliakra sau pentru pescuit.

Un singur restaurant era deschis, insa n-am dorit sa ramanem acolo desi peisajul era de vis, urma sa facem cunostinta cu ferma de midii Dalkota si cu preparatele culinare deosebite de acolo.

Ne-am plimbat putin pe malul marii, intr-adevar apa era cristalina, fetele au inceput sa culeaga scoici si melcisori de parca n-ar fi vazut o plaja de foarte mult timp. Am privit marea insa din pacate n-am vazut nici un delfin, probabil se jucau in alta parte.

Ne-am urcat in masina si am plecat catre Dalboka, este foarte aproape la 10 minute de mers cu masina, dincolo de Balgarevo,

Dupa episodul Dalboka ne-am indreptat catre ultimul punct al drumetiei noastre de o zi.

Din Kavarna am iesit la drumul national, am mai mers in jur de 10 km apoi la sensul giratoriu am intrat in localitatea Balcic.

Castelul Reginei Maria

S-a povestit foarte mult despre castel, chiar eu am scris cateva impresii in urma cu un an click aici, vreau sa va povestesc doar despre atmosfera din Balcic si din castel la sfarsit de noiembrie, cand sezonul s-a terminat de mult iar turistii au disparut in totalitate.

Balcic-ul mi s-a parut la fel de pustiu, foarte putina lume pe strazi si putine masini. Drumurile vesnic proaste, foarte multe gropi, cu greu le-am ocolit si am trecut mai departe. Inainte catre castel se cobora pe o parte si se urca pe alta parte catre centrul orasului, acum unul dintre drumuri este in reparatii capitale si accesul se face in dublu sens pe cel care face legatura cu statiunea Albena.

Parcarea de langa castel era acum goala si fara plata, doar un Mercedes 500 SEL cu numar de Constanta se odihnea, in interior statea cuminte un dog german care a inceput sa latre fioros cand am coborat din masina. Nu cred ca avea cineva curajul sa se urce in masina aia.

Am coborat pe alee catre castel, doar vreo doua trei tarabe mai erau deschise, restaurantele toate inchise, au ramas afara doar meniurile in limba romana.

Castelul inchde la ora 17.00, noi am ajuns in jurul orei 16.00 dar si asa am vrut sa intram sa admiram lucrurile care m-au impresionat cel mai mult Vila „Cuibul linistit” si Gradina botanica.

Eram singurii vizitatori in tot complexul si acest lucru nu-mi displacea deloc, aveam un sentiment ciudat, nici acum nu-mi explic, parca as fi trait acolo tot timpul iar acum faceam plimbarea de seara catre Cuibul linistit. Intr-o alta viata am trait acolo? J

Aleea catre Cuibul linistit este in refacere, si am fost obligati sa ocolim pe jos, pe cealalta parte a vilei, pe langa Terasele suspendate care ne-au placut foarte mult.

Vara trecuta erau mai multe camere deschise, inclusiv magazinele de suveniruri, acum se putea vizita doar salonul de primire, baia, atelierul de creatie. Am admirat picturile realizate de Regina (nu-mi aduc aminte sa le fi vazut tura trecuta) si mobilierul care s-a pastrat in conditii foarte bune.

Apoi pasii ne-au calauzit pe Aleea vinului unde am admirat lastarii de vita luminati superb de spoturile amplasate pe alee. O priveliste de vis care incanta vizitatorul in orice anotimp, acum frunzele rosiatice aruncand o culoare neobisnuit de frumoasa asupa aleii. Am atasat cateva fotografii.

Deoarece se apropia ora inchiderii am fost nevoiti sa marim cadenta, am ajuns la Gradina botanica pe care am descoperit-o pustie si rece. Plantele au fost mutate intr-un solar imens care era inchis desi platisem taxa pentru Gradina, cumulata cu cea pentru vizitarea castelului.

Trecuse de ora 17.00 si in complex si-a facut aparitia un paznic cu un caine lup care probabil venea dupa noi sa ne conduca la iesire.

Am promis sa revenim, vara castelul si natura prind viata si se pot petrece cateva ore minunate ascultand doar glasul naturii.

De aici ne-am urcat in masini si am plecat spre casa, desi mai aveam doua obiective inscrise in agenda, dar care din cauza intunericului le-am amanat pentru o alta zi.

Daca ajungeti in zona de nord a litoralului, incercati sa nu ratati Rezervatia naturala Bolata cu minunatul sau golf dar nici farul Sabla si satele pescaresti din apropiere. Cat despre Castelul Reginei nu mai are rost sa va povestesc…este de neconceput sa ajungeti pe langa Balcic si sa nu-l vizitati.

Vacante frumoase oriunde va veti afla!

---

VIZUALIZĂRI: 12883 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI