Bahrain, Insula bogata

TIPĂREȘTE

MANAMA - Bahrain

Regat insular, Bahrainul are o suprafata de doar 700 km2, cam de doua ori si jumatate cat Bucurestiul. Populatia in schimb este mai mica, circa 1, 5 milioane de locuitori, procentul de 40% reprezentand arabi, restul expati, Asia de Sud est fiind bine reprezentata. Ca resurse de petrol sta extraordinar de bine raportat la suprafata sa. Valoarea petrolului din subsol inca neextras este de 1. 200 de miliarde de dolari la pretul actual al pietei. Adica cat bugetul Bucurestiului pe 2000 de ani. Echitabil. Bahrain-ul este condus de rege prin monarhie ereditara. Are putere absoluta ca de obicei dar din ce se vede la prima impresie este un conducator axat pe modernism.

Orasul Manama, capitala, este fireste cel mai mare oras al tarii si... singurul. Dintr-un anume punct de vedere, celelalte orasele au sub 50. 000 locuitori, Monama adunand aproape 1 milion de oameni. Orasul a cunoscut o ampla dezvoltare, dar intr-un ritm mai lent decat Dubai sau Abu-Dhabi. Ghida, filipineaza de origine, sosita de 3 ani pe aici, ne povesteste ca regele gestioneaza mult mai atent resursele si nu face risipa ca in Dubai. Ca sa aiba legaturi terestre cu continentul a construit un pod de 25 de km prin mare care are si cale rutiera si feroviara si face legatura cu Arabia Saudita. Insa daca se astepta ca marfurile sa fie principalele tranzitate pe pod, iata ca nu se astepta ca persoanele intrand in Bahrain sa depaseasca orice asteptari.

In Arabia Saudita femeile au foarte putine drepturi, printre cele mai groaznice restrictii amintesc ca nu au voie sa aiba carnet auto, implicit sa nu conduca, si…nu au voie la shopping singure. Ma rog, ultima restrictie nu e chiar rea J. De aceea in fiecare vineri seara 40. 000 de masini urca pe pod din Arabia Saudita, trece femeia la volan si vine in Bahrain pana duminica unde se distreaza conducand si facand shopping la liber. Ghida afirma ca pentru locuiorii Bahrainului week-endul este cel mai obositor, mereu orasul se blocheaza de masini, iar ei mai mult stau in casa, neputand sa se relaxeze afara. Situatia convine mai ales orasului Monama care incaseaza o gramada de bani de la sauditi.

Primul landmark este un hotel cu aspect mai vechiut numit simplu Beach Hotel. De unde si pana unde Beach ca noi suntem intr-o intersectie de doua bulevarde mari. Intervine filipineaza convertita la islam si ne explica. Acest hotel se afla pe plaja in anii 70. Cum insula se afla in proces de extindere „reclaim land” de la hotel pana la tarmul nou mai erau inca vreo 4-5 km. E interesant ca iti faci un hotel impunator pe plaja, iar in cativa ani te trezesti cu el ultracentral si poate mai apoi la periferie. Ghida, o ecologista convinsa, reclama metodele de castigare a terenului ce conduc la distrugerea faunei si florei marine. Ii spun ca totusi populatia e in continua crestere, iar insula este mica, deci decat sa creasca densitatea foarte mult, mai bine sa castige terenuri. Imi da o replica grava ”Bahrain-ul s-a populat foarte mult datorita strainilor care vin si lucreaza aici, dar acesti straini cand isi termina treaba trebuie sa plece in tara lor si noi sa ramanem aici”. Care noi? Filipinezii si cu arabii doar? Ca daca e indonezian trebuie sa plece obligatoriu.

Orasul este construit in unghiuri drepte, se vede ca totul este nou. Se incearca si inverzirea lui prin irigatii, dar mai putin ca in alte parti. Desi Bahrain-ul nu are nici un rau, nu duce lipsa, spre deosebire de celelalte tari din jur de apa potabila, adica apa dulce. La varsarea in Gloful Persic, Tigru si Eufrat formeaza o delta comuna prin care intra in golf o cantitate foearte mare de apa dulce. Curentii golfului duc apa dulce direct in tarmul nord-vestic al Bahrain-ului, iar tarmul opus este scaldat de apa sarata. De aceea mai este numita si insula celor doua mari.

Ne oprim din nou la … muzeul national. O cladire nu foarte mare, in stil arab, impartita in mai multe sali. Bahrain, denumita inainte Dilmun este mentionata in scrierea sumeriana Epopeea lui Ghilgames ca fiind o insula paradisiaca, cu vegetatie abundenta si cu o fauna foarte diversa. Aici se retrageau sufletele celor morti pentru a capata viata vesnica fericita. Acum nu e foarte clar daca insula zeilor Dilmun, este totuna cu Bahrain, dar dupa cum spune ghida, unii istorici specialisti in Sumerul antic au identificat descrierea din epopeea ca fiind Bahrain-ul de azi. Asa ca vizitam doar camerele in care sunt artefacte si obiecte din Dilmun si iesim afara pe malul apei pentru poze. Foarte multe familii de arabi veneau la muzeu impreuna cu copii sa viziteze. Am observat si un grup de vreo 7-8 femei imbracate in negru care intrau in muzeu si se fereau de aparatele noastre foto.

Urmatoare oprire in centrul financiar al orasului Monama. Reprezentativi pentru Monama sunt doi zgarie nori triunghiulari uniti prin trei culoare pe care au fost montate trei elice pentru energie eoliana. Am vazut si inainte de a vizita, pe Discovery, povestea celor doua constructii ecologice ce formeaza World Trade Center. Au fost construite de o echipa de specialisti din Danemarca. Cele mai mari probleme, le-au avut fireste la montatul elicelor imense. Palele acestora sunt mai cat trei-patru etaje. Cele trei elice asigura energia necesara functionarii World Trade Center pe tot parcursul anului. In rest, mai sunt cateva cladiri inalte, dar nu foarte spectaculoase, se vede ca regele este chibzuit cu cheltuirea banilor.

Ruinele orasului antic 3.000 IC, Dilmun este urmatoarea noastra vizita, practic vis-a-vis de centrul financiar, dar despartit de un golfulet de acesta. Situl arheologic este imens, orasul avea peste 1 km diametru. Insa nu este scos la iveala decat un fort portughez foarte mare, cel mai mare vazut pana acum, foarte bine conservat si renovat si in jurul lui pana la cota - 7m. S-au descoperit 7 orase pe acest sit, incluzand si ultimul construit de portughezi. Orasele au fost construite unul peste altul, dar pana la -7 m noi nu putem vedea decat doua. Ni se explica ca Bahrainul nu dispune de tehnologia necesara sa excaveze fara sa distruga zidurile primului oras. Acum ma gandesc ce tehnologie ti-o trebui, ca in arheologie tot lopatica, lingurita si pamatuful sunt de baza, doar nu oi veni cu excavatorul sa sapi printre 7 orase. In fine locuitorii Dilmunului nu ducea lipsa de vegetatie luxurianta, vanat, apa dulce. Ceea ce era in trecut o insula ce exporta lemn, a devenit un desert, dar plin de petrol si gaze.

De sus de pe fort se vede marea turcoaz si facem niste poze reusite incadrand ruinele, iar printre ele se vedea centrul financiar. La marginea sitului erau niste bloculete sa le numesc de 1-2 etaje mai saracacioase, dar viu colorate pe fatade. Le-am remarcat de cum am intrat in sit, dar cand sa intrebam ghida ne-a luat-o ea inainte. La un moment dat, acum vreo 15-20 de ani, regele vizita fortul si situl arheologic, dar privirea i-a fost deranjata de cladirile mizere de la margine. A dat ordin ca oamenii sa fie mutati si le-a transmis ca bloculetele lor sunt foarte urate si trebuie demolate. A doua zi regele a venit din nou la sit si a avut o surpriza. Fatadele blocurilor erau picatate cu flori, palmieri, mare, cer etc. Oamenii l-au rugat sa nu ii mute ca ei tin mult la locul acela. Regele a fost impresionat si a revocat ordinul de demolare, dar de atunci o data la cateva luni, toti oamenii din bloc ies si vopsesc altfel fatadele.

Ferma de camile de curse, ne-a facut cu ochiul de la Bucuresti de cand citeam optiunile de excursii. Ferma are 450 de exemplare de camile de curse, unele valorand pana la 1 milion de dolari. Este detinuta de familia regala, de unchiul actualului rege mai precis. Langa ferma este o padurice de palmieri la umbra carora se cultiva ceva gen salata, probabil pentru camile. Camilele sunt legate cu lanturi, unele dorm cu gatul sucit, vezi poza, altele stau si se uita la noi. Ni se atrage atentia ca de obicei nu sunt violente, dar uneori pot musca. Un tip din grup se aventureaza cu copilul mic pana in gura camilei, dar e bine ca nu se intampla nimic. Nu ni se explica mare lucru, decat ca sunt antrenate zilnic pe o pista d elanga ferma si cam atat. In rest ne uitam ca boii la camile J. Un arab ingrijitor intra in vorba cu mine si ma intreaba de unde sunt. Ii spun Romania, si se bucura. Spune” V-am remarcat ca nu sunteti italieni sau englezi, stiu Romania, foarte de treaba oamenii si imi plac, mai ales femeile voastre”. Cand sa negociez si eu cate camile, a aparut Adriana sa imi faca poze, asa ca am plecat tot cu ea :).

Plecam spre penultima oprire, mormintele antice din nisip. In autocar ghida ne spune ca am cam intarziat si s-ar putea sa nu mai putem intra in moschee pentru ca va incepe ora de rugaciune cand ajungem noi si e aglomeratie maxima. Mormintele antice din nisip sunt o succesiune de movile de nisip pe un camp si atat. Initial, in functie de rang sau pozitie in societate, cand se inmormanta avea o gramada mai mare sau mai mica de nisip. Intre timp toate s-au tasat si au ajuns la nivel de 1 rar 2 m inaltime. Ceea ce e interesant este ca se inmormantau cu obiecte personale, ceea ce a condus la jefuirea mormintelor, in multe movilite in distingandu-se o gaura in mijloc de la sapatura. Cel mai surpinzator lucru este insa numarul mormintelor: 170.000 intinse pe o suprafata de aproape 40 de km2. Intre timp numarul lor s-a redus la 60.000 care au intrat in zona de conservare si protectia, peste restul intinzandu-se acum zone rezidentiale ale capitalei Monama si autostrazi.

La moschee nu am prins inceputul ci sfarsitul rugaciunii, asa ca din curte ieseau o multime de masini si o mare de oameni. Ghida s-a rugat de noi sa nu o param daca nu mai mergem la moschee si am supus la vot daca sa mai stam sa asteptam eliberarea curtii-cel putin o jumatate de ora, sau sa mergem in duty free in port. 100% autocarul a votat pentru duty free, asa ca am pozat moscheea doar de la distanta. Mai trebuie mentionat ca in Bahrain exista circuitul de formula 1, etapa de campionat mondial, dar acesta se vizita in alta excursie.

www.bloggo.ro - povestiri de vacanta

---

VIZUALIZĂRI: 11636 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI