Ruhpolding - satul din reclamele despre ciocolata cu lapte

TIPĂREȘTE

Am ales sa ne oprim pentru o noapte in Ruhpolding, un sat din Bavaria, pentru ca am vrut sa mai trecem cateva ore printr-un frumos orasel din Austria Inferioara, Krems, inainte de a ajunge la destinatia finala a vacantei noastre, Grafenhausen, o statiune din Muntii Padurea Neagra. Ruhpolding este o comuna din landul Bavaria, Germania, care se intinde pe dealurile si muntii impaduriti din Alpii Chiemgau, cu aprox 6.800 de locuitori, localitate de munte asa cum vedem la televizor in reclamele despre ciocolata cu lapte, o bijuterie de localitate, asa cum am perceput-o noi.

Deci, iata-ne ajunsi la Rupholding la Landhaus Pension Traunbachhäusl, pensiunea lui Boris, unde ne-am simtit minunat si unde am vrea sa ne intoarcem neaparat. Pensiunea se afla pe Schwimmbadstrase29, Ruhpolding, 83324, Germania.

Ii spusesem lui Boris prin mail ca suntem 6 persoane si ca dorim 2 triple sau 3 duble. Rezervarea ni s-a parut cam scumpa ptr o noapte de tranzit, 88 EUR cu MD ptr o familie (3 persoane), la care am adaugat taxa de oras, dar aveam sa constatam ca si-a meritat toti banii. Dupa ce am parcat masina in curtea casei, Boris, un proprietar extrem de atent si de amabil, ne-a dus la etaj/mansarda, unde era de fapt un apartament cu 3 camere din care 2 foarte mari, fiecare cu baia ei, cu multe, multe spatii si dresinguri imense pe holuri. Una din camere avea si un loc de socializare, un coltar cu canapele si o masa la care incapeau 6-8 persoane.

Apartamentul avea o suta si ceva de metri, am mers din camera in camera si din baie in baie incercand sa-i gasesc vreun cusur si nu am reusit. Micul dejun a fost asa cum stiam de la inceputurile noastre in Austria, bun, servit elegant, intr-o incapere cocheta, cu mese aranjate frumos si cu produse de calitate, destule bio. Am intalnit, imediat cum ne-am cazat o romanca din Timisoara care lucre la Boris si era foarte multumita de traiul ei acolo. Avea si parintii intr-o localitate apropiata si ne-a dat tot felul de informatii despre zona si cum sa ajungem in centru sa cautam carciuma lui Janos, unde se mananca cel mai bine.

Drumul de la Boris pana la Janos ar fi fost de 15 minute, dupa spusele conationalei noastre dar noi am mers aproape o ora si nu ne mai saturam de peisajul ce ni se tot desfasura prin fata ochilor. Cine cunoaste satele, orasele de munte din Austria, Germania, cu casele lor dichisite, fara garduri, cu gazonul acela verde crud, impecabil, fara troace (ne-am intrebat mereu unde si-or tine ei troacele), ma intelege. Am trecut pe un pod, pe langa case cu minisere cum nu mai vazusem niciodata, de 2-3-4 metri (nu erau mai mult de cateva fire de rosii in ele, ca le-am tot analizat) pe care le-am vazut mai peste tot dupa aceea, ne apropiam si ne departam de liziera padurii, apoi ne-am apropiat de centrul orasului si cladirile au inceput sa se inmulteasca. Fata din Timisoara ne-a spus ca ajungem la Janos traversand un pod peste un rau destul de maricel si frumos amenajat si apoi pe un drum cumva prin lateralul localitatii, ca e mai simplu si drumul este frumos.

Pe la 11, poate 12 noaptea dupa niste palinci, o masa copioasa la Janos si o stare de bine care ne incearca intotdeauna in vacante, am hotarat sa nu o mai luam pe drumul pe care am venit, ci pe strada principala, ca sa mai vedem si noi una-alta (la ora aia!!!), si sa ne orientam dupa cum am venit, ca n-avem cum sa ratam pensiunea lui Boris. Daca am venit tinand tot dreapta dupa ce am trecut podul, acum trebuia sa tinem tot stanga. Si dupa vreo 30 de minute ni se pare ca recunoastem o biserica dar nu mai stiam de unde sa o luam. Mai facem cativa pasi si ne trezim in fata la Janos. Ne-am amuzat teribil, am mers in cerc si am ajuns in acelasi punct de unde am plecat. Fiind atat de tarziu, am lasat experimentele pentru alta data si ne-am intors pe drumul pe care venisem.

Dimineata, la micul dejun, am cautat-o din nou pe romanca noastra sa ne mai spuna despre Ruhpolding si despre ce s-ar putea face in zona. Ne-a parut foarte rau ca nu am rezervat macar 2 nopti acolo, dar cine stia ca o sa ne placa atat de mult. Ea ne-a spus ca zona este linistita si pentru cineva care nu cauta asta ar putea fi plictisitor. Dar daca vrei sa iti umpli timpul ai cu ce. Se fac tot felul de drumetii montane, poti sa vezi bisericile din zona printre care Biserica St George domina valea si pe care am vazut-o si noi de la distanta impreuna cu casele decorate in stil tipic bavarez.

De asemenea, nu trebuie ratat “Schlosskapelle” (Palatul Capela) , o impunatoare capela construita prin anii 1580. Ca si muzee, ne-a spus despre Muzeul de Cherestea, care gazduieste diverse evenimente pe tot parcursul anului, cum ar fi cursuri de artizanat, Muzeul Heritage, gazduit in camerele unei foste cabane de vanatoare cu o colectie completa de arta populara alpina, imbracaminte traditionala, mobilier de ferma veche, sticla si portelan care ofera vizitatorilor o imagine completa a vietii oamenilor de zi cu zi si se intinde pe 2 etaje. La fel ca in toate localitatile Bavariei si in Ruhpolding sunt o multime de evenimente, la care ca si turist poti lua parte, printre acestea procesiunea Corpus Christi (dupa Rusalii) sau intoarcerea vitelor din pasunile montane (la sfarsitul verii).

Si aici, ca in toate localitatile din Germania sau Austria, ai piscina interioara, aici, Vita Alpina Dar cel mai interesant a fost sa ne spuna despre unul din cele mai mari parcuri de distractie, plin de atractii din Bavaria care este in Ruhpolding, “Ruhpolding Leisure Park”, o lume de basm magic pentru copii si nu numai. Super parcul de distractii pentru copiii din noi, se afla in centrul unei paduri de munte din Alpii Chiemgau si merita o vizita pentru toate atractiile de acolo: tobogane abrupte cu 4 benzi de 50 m lungime si 60 de grade inclinatie, labirint de tuneluri cu diverse scene miniere in miscare, echitatie, biciclete, trambulina, lumea vrajitoarelor si printeselor si multe alte distractii pentru mari si mici, si pentru cei tineri la inima. De retinut ca parcul este deschis de la sfarsitul lui martie pana la inceputul lui noiembrie si iarna in perioada vacantelor.

Ne-am despartit cu greu de Rupholding si am reusit s-o facem doar pentru ca am promis ca in viitorul apropiat vom ajunge din nou, pentru ca In Bavaria ai o multime de lucruri de facut, pentru toate gusturile si cred ca plictiseala nu are nici o sansa.

Mai spun inca o data ca Boris este proprietarul unei pensiuni care merita din plin sa fie recomandata si altora, cu servicii foarte bune, cu un confort ridicat si cu o amplasare de exceptie. Ospitalitatea pe care am experimentat-o si am trait-o la el ne face sa ne intoarcem ca prieteni si asta va fi curand.

Daca recomand Ruhpolding si pensiunea lui Boris? Daaaaaaa

---

VIZUALIZĂRI: 2625 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI