GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEPentru cei ce nu stiu, Iordania are iesire la doua mari. Una este Marea Moarta numita asa datorita celei mai mari salinitati care o face improprie vietii (nu are flora sau fauna proprie) si este in partea de Vest a tarii. Cea de a doua iesire la mare este in Sud-Vestul tarii in zona golfului Aqaba si acolo este Marea Rosie. Pentru a avea iesire la Marea Rosie, Iordania a facut in 1965 un schimb de terenuri cu Arabia Saudita; a cedat o zona desertica (6.000Kmp.) pentru cativa km. de tarm.
Am ajuns in Aqaba, venind cu masina din Nord din Amman dupa o zi si o noapte petrecute in Petra. Autostrada ce leaga Aqaba de nordul tarii este incredibil de buna si de curata. Ghidul nostru ne-a spus ca ea a fost construita in cea mai mare parte de romani, caci statul iordanian a facut un contract cu noi pentru asta lucrare. Pe langa specialistii romani, au lucrat si muncitori necalificati iordanieni. Am fost opriti de vreo doua ori la punctele de control unde nu am intampinat nici o problema. Este bine de stiut ca in Iordania nu exista nici o restrictie pentru turistii care au vizitat Israel-ul.
Cu putin timp inainte de a ajunge in oras, autostrada urmareste malul Marii Rosii si peisajul este deosebit. In dreapata noastra era marea, si in stanga muntii chiar la marginea soselei. In perioada in care eu am vizitat aceasta tara, arabii sarbatoreau Ramadan-ul. Este o sarbatoare religioasa, comuna tuturor tarilor arabe; o luna de post, in care de la rasaritul si pana la apusul Soarelui arabii nu mananca si nu beau nimic. Dupa apusul Soarelui au voie. Scopul acestui post este ca fiecare om sa invete si sa inteleaga sa rabde, sa fie mai ingaduitori cu cei de langa el, sa simta pe pielea lor ce inseamna sa fii sarman si sa nu ai ce manca. In aceasta luna, ei se roga mai mult decat de obicei si dau mai mult de pomana celor saraci. Seara cand au voie sa manance, intai dau de mancare unor sarmani, dupa care multumesc lui Dumnezeu (Alah) ca le-a daruit o soarta mai buna si abia dupa aceeia mananca impreuna cu familia.
Cand am ajuns prima oara in oras, pe faleza foarte lunga a marii, pe langa care trece autostrada, zeci, poate sute de familii opreau masinile si se asezau pe o patura cu intrega familie si mancau. Unii aveau si mici butelii de voiaj la care ori incalzeau mancarea, ori faceau la sfarsit un ceai. Din loc in loc erau si banci dar cum nu erau suficiente, cei mai multi steau pe jos, asa cum se sta la noi la iarba verde; doar ca ei stateau pe trotuar. La inceput nu am inteles despre ce este vorba si l-am rugat pe ghid (care era si soferul nostru) sa opresca sa vedem si noi ce fac toti acei oameni.
Am coborat din masina si ne plimbam incet pe langa ei, fara sa ii privim ostentativ; mergeam incet si priveam cu coada ochiului. Ghidul nostru mergea si el cativa pasi in urma noastra. Multi si-au dat seama de scopul plimbarii noastre si spre uimirea mea, ne-au invitat la masa. Am crezut ca nu inteleg bine, dar gesturile lor erau cat se poate de clare; ne faceau semn sa ne asezam si ne intindeau ceva de mancare. Nu va puteti imagina socul pe care l-am avut. Pentru o clipa ochiii mi s-au umplut de lacrimi de emotie. Ma gandeam cu sinceritate ca eu nu as face asa ceva. Nu as invita pe paturica mea niste trecatori straini cu care sa impart bucata mea de paine. A fost pentru mine o lectie de viata spuse in cele mai simple dar simbolice gesturi. Si acum cand scriu aceste randuri, un nod in gat nu ma lasa sa respir cum trebuie. Doua familii le-am refuzat politicos, dar la un moment dat, ghidul a venit langa noi si ne-a spus ca nu se cade sa refuzam. Mai mult simbolic am stat cateva clipe impreuna cu o familie de la care am mancat intai trei curmale (asa se procedeaza pentru ca dupa multe ore in care stomacul nu a primit nimic, sa nu fie agresat brusc cu mancare) si apoi am mancat cate o bucatica de carne preparata la cuptor (acasa) cu un pic de paine. Am multumit frumos, si ne-am retras la masina, ne mai dorind sa stricam cu prezenta noastra cina acelor oameni atat de ospitalieri.
Am trecut prin oras si am continuat drumul inca cativa km. pana in statiune unde ne-am cazat la unul din hotelurile de 4 stele – Marina Plaza. Am fost servite cu sampanie si o domnisoara draguta ne-a invitat la o masa de langa o piscina (una din cele trei) pana cand ghidul s-a ocupat de formalitati. Inainte de a termina noi sampania el era gata si ne-a trimis bagajele in camere. Ne-am luat ramas buna pentru acea zi urmand sa ne revedem in dimineata urmatoare. Nu va voi spune prea multe lucruri despre hotel acum, dar totul a fost peste asteptari.
A doua zi dupa micul dejun am mers sa facem plaja si baie in Marea Rosie. Nisipul nu era foarte fin dar nici nu te deraja sa mergi desculta. De-a lungul plajei zeci de sezlonguri stateau in asteptarea turistilor, grupate de obicei pe langa o umbrela imensa. Fiecare umbrela era prevazuta cu un bec, care seara se aprindea automat, incat si noi am stat la povesti si la ascultat valurile de doua ori, noaptea tarziu dupa ce mancam si se termina programul artistic la hotel. La doua sute de metri de hotelul nostru, ascunse de valurile marii intr-un micut golf artificial, stateau zeci se salupe si iahturi frumos ancorate. Tot ghidului nostru trebuie sa ii multumesc, caci desi nu facea parte din program, a inchiriat pentru noi, timp de o ora, o salupa cocheta (cu tot cu echipaj) si ne-a plimbat pe mare.
In alta zi, dupa pranz, am colindat orasul. Am fost si pe strdute inguste unde erau mici pravalii si am fost si intr-un mall care la parter avea si un magazin Carefour, unde pe langa produsele obisnuite, aveau si un raion de brutarie. Acolo se faceau pe langa paine si niste gogosele mici, care atrageau deopotriva iordanienii si turistii. (ghidul ne-a recomandat acele gogosele). Am cumparat si noi o punga plina, si iaurturi (sunt mai bune decat ale noastre) si un borcan cu gem de curmale. In drum spre hotel, am oprit masina pe faleza, am pus pe o banca o paturica moale si simpatica, ne-am asezat pe banca si asa cum vazusem in prima seara ca faceau iordanienii, am mancat si noi gogosele cu iaurt pe faleza. Ne-am amuzat teribil si ne-a parut rau ca nu aveam la acea ora pe cine sa invitam la masa noastra.
Aqaba este singurul port al Iordaniei la Marea Rosie. Am vazut acolo imense nave comerciale dar si cateva nave de razboi. La cativa km de oras exista aeroportul „King Hussein International Airport „. Orasul este vechi de pe vremea romanilor care au fost primii ce au construit in acest golf un port la Marea Rosie. In 1917 locotenent-colonelul britanic Thomas Edward Lawrence cunoscut sub numele de Lawrence al Arabiei, de aici din Aqaba a condus lupta impotriva otomanilor. In oras este arborat cel mai mare drapel din lume. Poate fi vazut de pe malul celalat al Marii Rosii; din Israel si din Arabia Saudita.
Clima in zona este deosebit de placuta. Muntii ce inconjoara statiunea o protejaza de vantul din desert iar marea o racoreste. In apele marii in acea zona traiesc sute de speciii de corali, de pesti si de stele de mare. Flora marina este atat de frumoasa si de variata si de aceea statiunea este cautata de sufundatori care au prilejul sa inoate cat doresc de mult in compania unor vietatii incantatoare. Apa marii isi schimba pe parcursul zilei culoarea, trecand de la un bleau aproape transparent, la turcoaz si indigo. In alta diimineata, am mers in alta parte sa facem plaja si cele doua doamne cu care eram au facut mai bine de trei ore scufundari. Eu …ca pestele pe uscat…caci nu stiu sa inot. Apoi am mers la restaurantul unui alt hotel (Beduin Hotel) unde am mancat intr-o atmosfera rustica. Am vizitat acvariul de la Institutul de cercetari marine si am aflat ca in oras exista 6 universitati.
Stand pe malul marii, se poate vedea in fata orasul Eliat (al Israel-ului) si in stanga Arabia Saudita. Este singurul loc unde isi dau intalnire trei tari pe o zona atat de restansa.
In Aqaba, pe langa hotelurile de patru si de cinci stele, in statiune si mai ales pe malul marii sunt foarte multe vile, proprietarea oamenilor bogati din Iordania si chiar din Europa. Toate sunt mari, elegante si isi astepata tacute stapanii sa vina sa se relaxeze. Cand nu sant stapanii acasa, nu sunt inchiriate.
Cat am stat in statiune, in afara de harnicii si simpaticii angajati ai hotelului, nascuti parca sa indeplineasca toate dorintele turistilor, era o atmosfera de „ dolce far niente” care mi-as fi dorit sa dureze la nesfarsit.
Trimis de Diaura* in 28.10.10 19:21:47
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Diaura*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
O placere deosebita sa citesc despre locuri total necunoscute mie asternute intrun review de exceptie. Citesc cu o mare placere tot ce poarta semnatura "Diaura". Felicitari din suflet!!!
Rog așteptați...
Navele militare de care povestesti sunt amplasate in portul Aquaba, pe danele de sud, in general sunt nave ale gruparii Atalanta (NATO) care opereaza in Marea Rosie si Golful Persic impotriva pirateriei si traficului de persoane.
Intr-o zi am ramas fara apa plata, trebuia sa ajungem la Salonic iar agentul ne-a spus finish money. Ne-am dus la americani si am tratat pentru cateva baxuri de apa plata (apa din Arabia Saudita, una dintre cele mai scumpe). Chestia este ca la sfarsitul zilei am aflat de ce americanii doreau sa scape de apa lor plata. Apa de la canal era mult mai buna decat cea imbuteliata, iar in momentul in care ne-am dat si noi seama de acest lucru, am format coada la dozatorul din port (toate robinetele din port treceau printr-un racitor filtrant) si nu de putine ori ni s-a spus sa facem pasi. Dar setea noastra era prea mare. Au o apa excelenta. Dar nu mai buna ca cea de la Valea Mariei 
Felicitari pentru review!
@pepsy70ro Stiu ca ai fost in Aqaba si stiu ca nu ai ajuns la Petra. Te invit, (va invit) ca mie tare mult mi-a placut si as vrea sa mai merg odata.
Te felicit pentru destinatiile turistice pe care alegi sa le vizitezi. Iordania este un loc cu totul deosebit, iar reviw-ul pe masura. Trebuie neaparat sa citesc si celelate review-uri despre aceasta destinatie. Cu cativa ani in urma am vrut sa vizitez si eu Iordania dar nu am mai reusit.
Uite asa ca in P10 merita sa te relaxezi din cand in cand!
Pot spune ca daca am aflat ceva despre Iordania, am aflat datorita @diaurei!
@magdalena si nu numai
Pentru ca nu voi scrie inca un review separat despre hotel, sa va spun cam cum am fost tratata acolo. Dupa cum se vede in fotografii, hotelul se compune din mai multe cladiri cu cate doua etaje. Nou am avut doua camere care comunicau direct intre ele dar aveau si un hol comun la intrare. Foarte mari, cu o baie potivita (nu imensa), si tot ce trebuie la 4 stele. Curatenie impecabila, facuta zilnic de menajeri. Singurele femei erau ospataritele filipineze. Restaurantul era intr-o cladire separat (se vede in foto P04, in stanga). Mancare multa, buna, proaspata si chiar daca aparent era zilnic aceeasi, era atat de diversificata incata nu am avut timp sa gust din fiecare in cele 6 zile.
Dar de hotel mare si curat am mai avut parte. Serviciile erau deosebite. Sa va dau cateva exemple. Intr-o dimineata, cum eu nu pot dormi mult la 7,30 eram pe balcon cu o tigara in mana. Un angajat matura grasina si uda iarba; a ridicat privirea catre mine, m-a salutat prinr-o aplecare in unghi de 90grade, si m-a intrebat daca vreau o cafea. Desi am spus ca mai astept pana merg la masa, a fugit la restaurant, mi-a adus o ceasca cu cafea (frumos servita pe o tava) la usa, dupa care a plecat la fel de repede precum venise. Scena s-a repetat si in zilele urmatoare, de fiecare data cu alt angajat.
In alta zi eram la piscina cu prietenele. Desi nu stiu sa inot, eram in apa. Ele inotau, eu stateam si ma uitam la ele. Un domn, m-a vazut mai " nefericita " acolo in apa si imediat mi-a adus o minge si imi explica de pe mal cum sa stau pe ea si sa ma faca si eu ca inot. Apoi s-a facut nevazut; era managerul din fotografie.
In alta zi cand am ajuns la piscina, mi-am aprins o tigara si dupa primul fum mi-am dat seama ca pe masuta nu era scrumiera. Din pamant din iarba verde a aparut un angajat cu o scrumiera; o tinea in plama si a stat in picioare langa mine pana am fumat. Am vrut desigur sa o iau, sa o pun pe masuta, sa nu las omul sa stea ca un paj cu scrumiera in mana; nu a fost chip. A stat acolo ca o statuie credinciosa pana am terminat de fumat.
In alta zi la restaurant, cand fiecare ne luasem alt suc, am gustat din paharul unei prietene; nici nu mi-am dat seama ca cineva ne urmareste miscarile si cand am vrut sa ma ridic sa imi iau si eu un suc similar, un ospatar mi-a spus sa nu ma deranjez ca imi aduce el. Si a stiut exact ce vroiam fara sa ii mai spun; vazuse ce avea in pahar cealalta doamna. Si cu astfel de exemple as putea umple cateva pagini. A fost minunat.
ce bine iti sta in barca... e un accesoriu frumos! Cred ca orice femeie si-l doreste.
Ai avut ceva rezerve in imbracamintea pe care ai ales-o sa o folosesti aici, sunt deschisi?
Pe cand un review despre culinar si traditii?
@marius.covaci
Observ ca multor oameni le este putin teama sa ajunga in tari arabe. Iordania este una din cele in care se poate merge fara teama. Au o politica de pace; nu sint implicati (cel putin in aceste vremuri) in nici un conflict; sunt o adevarata oaza de liniste si pace in mijlocul unei zone fierbinti, dar stiu sa fie calmi si sa impace si capra si varza. Sunt ospitalieri si turistii sunt acceptati chiar daca uneori din lipsa de informare, nu respecta regulile lor de comportament (ma refer in primul rand la tinute decente si la evitatea gesturilor de mare afectiune intre femei si barbati pe strada).
De cand orasul antic Petra a fost ales ca unul din cele sapte minuni ale lumii moderne, turismul s-a dezvoltat f. mult si reusesc sa faca fata.
Ultima mea poveste pe care o voi scrie despre Iordania, va fi despre aceasta perla roz, a desertului Iordanian si vei vedea cat este de frumos si cum se poate face turim civilizat intr-un loc atat de neprielnic din punct de vedere climatic.
Am tocmit muzicanti pentru a o delecta cu ritmuri arabe pe "Sultana" Diaura 
!
Sper sa-i placa!
@ sanziana.m
Multumesc pentru compliment. Dar pentru mine este un accesoriu care depaseste posibilitatile mele si vre-un print dornic sa imi faca un asa cadou nu am intalnit.
In privinta vestimentatiei nu am avut probleme. Stiu sa ma adaptez si mi se pare destul de usor sa respect cateva reguli de bun simt, intr-o lume in care decenta primeaza. Se pot purta pantaloni si fuste ceva mai lungi, si tricouri cu maneca scurta fara decolteuri adanci si bretelute subtiri.
Am vazut cateva turiste care purtau prin statiune pantalonasi scurti si maieuri; nimeni nu le-a facut observatie; dar fata de mine care eram imbracata decent, pe ele nu le privea nimeni in ochi. Erau politicosi, dar o raceala se simtea in comportament. In general sunt deschisi. Chiar si intre ei exista o mare ingaduinta si deschidere spre occident.
Am intalnit femei imbracate in negru din cap pana in picioare si cu fata acoperita, am intalnit altele imbracate cu pantaloni si bluze cu maneca lunga si cu capul acoperit, dar am intalnit si femei arabe pe care cu greu le deosebeai de turiste, caci nu aveau voal pe cap.
Despre traditii am scris intr-un review cu desertul Wadi Rum .
webmaste 13... Cum sa mai imi arda sa plec la serviciu, dupa ce amintiri placute ma napadesc asa cu nopatea in cap si tu ma delectezi cu muzica?
o atmosfera aparte, o cultura diferita, o experienta de vis... foarte frumos scris iar fotografiile au surprins imagini cu care nu te intalnesti prea des! felicitari!
Apropo de decenta si de vestimentatie cum v-ati descurcat cu purtarea costumelor de baie, pe plaja si la piscina?
Desigur intr-o tara araba niciodata nu se face topples, dar costum de baie din doua piese se poate purta; de preferat cu slip nu cu snurulete (ar fi totui prea mult pentru ei). La piscina si la la plaja nu este nici o problema pentru turiste. Desigur cand am mers la terasa de pe plaja ne-am imbracat.
Araboaicele fac si ele baie in mare, dar imbracate. Cred totusi ca nu sunt rochiile de strada, caci sunt mult mai simple. Am vazut cateva familii in care barbatii arabi cu bermude cat mai lungi, impreuna cu copii (si fete si baieti) intrau in apa si inotau, in timp ce femeile intrau in apa doar pana la genunchi. Oricum nu se poate inota in rochie, si cu siguranta pentru ele nu se accepta " tricouri ude " (rochii).
O lectură pe gustul meu din toate punctele de vedere: narațiune, prezentare, locație, informație utilă. Și fotografiile sun de nota 10! Felicitări!
O întrebare în plus: fiind țară musulmană, meniurile oferite în restaurante sunt preparate numai cu carne de oaie și pasăre, sau oferta ține seama și de preferințele turiștilor nemusulmani?
@mariana. olaru
La oricare din cele trei hoteluri la care am stat in Iordania, trei sferturi din meniu este international si doar un sfert local. Se foloseste carne de vita, de oaie, de peste, de curcan. Acasa eu nu mananc niciodata carne de oaie; pur si simplu nu stiu sa o fac bine si sa nu miroase. Dar acolo am mancat si a fost foarte buna. Multe feluri de legume, fructe proaspete si compoturi, vre-o zece feluri de prajituri, pateuri, cornuri, sucuri naturale cam 6-7. Burtici sa fie ca mancare este destula si foarte buna. Un singur regret am avut; ca nu am gustat carne de camila. Este o marfa foarte valoroasa si doar la mari evenimente deosebite sunt sacrificate camilele.
Mulțumesc, Diaura, pentru răspunsul prompt. Am o propunere de excursie în Țara Sfântă plus Iordania. Nu am luat o hotărăre în legătură cu ea, din mai multe motive. Unul era acela al bucatelor, pentru că eu nu suport carnea de oaie, miel sau capră, indiferent cât de bine gătită ar fi, cu sau fără mirodenii, cu sau fără mirosul caracteristic. Așa încât din acest punct de vedere, răspunsul tău m-a liniștit.
Felicitari pentru informatiile transmise noua celor care visam atat de frumos, dincolo de monitor!
Iti dau un pont pe privat la pregatirea baitului pentru carnea de oaie ca sa nu mai miroasa... o am de la un prieten arab (sirian) !
Ma puteti ajuta sa gasesc datele de contact ale manastirii rusesti aflata in pustia Iordanului in apropierea orasului Aman? Va multumesc.
@salomeea:
Va referiti la Biserica Sfantul Gheorghe din Madaba, cea cu celebra harta-mozaic? Eu doar de asta am auzit si nu stiu daca e ruseasca sau nu, dar cu siguranta este lacas crestin.
Mutat, la reorganizare, în rubrica «Descoperă Aqaba» (nou-creată, între timp, pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jan.2020 Aqaba la ceas de seară — scris în 01.04.20 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Mar.2019 O vacanță de vis — scris în 05.05.19 de xenna din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Aventuri prin Iordania - Aqaba - Berenice beach — scris în 22.03.18 de alunelu69 din CONSTANțA - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Aventuri prin Iordania - Aqaba — scris în 21.03.18 de alunelu69 din CONSTANțA - RECOMANDĂ
- May.2016 Tala Bay – bijuteria Iordaniei la Marea Roșie — scris în 03.04.18 de nicole33 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2015 Iordania pe cont propriu Episodul 2: Aqaba — scris în 04.06.16 de andreea72 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2004 Aqaba - Perla Iordaniei — scris în 27.05.10 de pepsi70ro din CONSTANTA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată