GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Castelul Fenis – Valle d'Aosta
Arhitectura este cea mai incantatoare arta caci ea imbina tangibilul cu intangibilul, realul cu imaginarul si fantezia cu utilul. Iar Castelul Fenis este dovada vie a acestor ganduri.
Adresa: Frazione, Località Chez Sapin, 1,11020 Fenis AO (cam la o ora de mers cu masina de la Torino).
Numai cand pronunt cuvantul castel, eu sunt deja incaltata, cu geanta pe umar, aparatul foto in mana, zambetul pe buze si gata de drum.
Asa s-a intamplat si vara trecuta cand am ajuns in Valle d'Aosta, o regiune incantatoare din Italia, unde parca desprins din povestile cu cavaleri si domnite medievale, ma astepta sa il descopar Castelul Fenis. Castelul Fenis este cel mai faimos, mai bine conservat si mai vizitat dintre castele din Valle d'Aosta.
Cum nu plec niciodata la drum fara macar un minim de informatii, stiam ca acest castel este o exceptie, fiind unul din putinele construite in zona de campie, lipsit de aparare naturala. Si asta pentru ca era o resedinta, eleganta, permanenta si mai putin un bastion care trebuia sa apere de invadatori “ mosia stapanului”. Trebuia sa fie demonstartia de putere financiara, de apartenanta la clasa sociala aristocrata si nu in ultimul rand sa arata ca doar stapanii lui au si merita tot ce e mai bun in lume. Castelul a fost construit in sec. al XIV-lea de catre Aimone di Challant, pe cateva ruine ale unui castel mai mic a carui istorie s-a pierdut in timp.
Cam asta stiam la momentul cand am ajuns la poalele micutei coline pe care este construit castelul. Am fost incantata de aspectul sau, inca de la prima vedere. Stiti senzatia aia pe care o ai cand vezi un castel prima data si nu ti-l mai poti scoate din minte multa vreme? Mic, solid, cochet si mandru. Parca special sta pe acea colina, sa poata fi admirat in toata splendoarea sa.
Asa cum se intampla peste tot, am lasat masina in parcarea de jos si pe un drum bine asfaltat am luat-o la pas catre aceasta bijuterie medievala cu care se mandresc cei din Valle d'Aosta. Am cumparat bilete de intrare si am mai asteptat aprox. o jumatate de ora, timp in care s-a format un mic grup de vizitatori. Vizita se face doar in grup ghidat. Un bilet costa 7 euro. Accesul este permis unui numar maxim de 25 de persoane /vizita (la fiecare jumatate de ora).
Am trecut de poarta masiva din lemn si am intrat in incinta castelului. Ma asteptam ca la fiecare colt sa aud zdranganit de armuri. Totul este gri: pietrisul de pe jos si zidurile. Distanta dintre zidurile de aparare si castelul propriuzis este destul de mica, 4-6 m, ceea ce unora le poate da o usoara senzatie de claustrofobie. Si lipsa vegetatie intareste aceasta senzatie, dar sunt convinsa ca atunci cand era in plina glorie, animat de oameni, de munca si de petreceri, castelul era mult mai “ colorat”.
Castelul propriuzis este de forma pentagonala, inconjurat de ziduri duble, intrerupte din loc in loc de turnuri; trei cu plan rotund si doua cu plan patrat, care la radul lor sunt unite de pasarele. Zidul din sud are patru turnuri circulare. Este zona cea mai bine aparata.
Insotiti de draguta noastra ghida, am intrat in castel si povestile si legendele au inceput sa curga ca o frumoasa poveste medievala, spusa la gura sobei intr-o zi ploioasa.
Este unul din cele mai bine conservate castele medievale din Italia (evul mediu este perioada cuprinsa aprox. intre sec III si sec. XIV, cu diferente de la o tara la alta). Nu se stie cu exactitate cand s-a pus piatra de temelie: cele mai vechi documente gasite sunt de la 1242. Pana pe la 1320 s-a ajuns la forma si marimea actuala.
Castelul a ramas in proprietatea familiei de Challant pana in 1716, dupa care a fost abandonat si a cazut in ruina. Taranii din zona s-au instalat in el, cu mic cu mare, cu animale si cu obiceiuri deloc aristocratice. Parterul a fost transformat in ghajduri, primul etaj a ajuns hambar, iar la al doilea etaj locuiau taranii. In 1895 Alfredo d'Andrade (architect, restaurator si pictor) a cumparat castelul, l-a restaurat, dupa care l-a donat statului Italian. Astazi castelul Fenis este proprietatea Regiunii Autonome Valle d'Aosta.
Ultima mare restaurare a castelului s-a realizat pe la mijlocul secolului trecut, cand statul italian s-a ocupat de el pentru a putea fi inclus intr-un amplu proict de salvare si de punere la dispozitia turistilor, de locuri si lucruri minunate din Italia.
Dupa ce am intrat in castel, ne-am strans in jurul unei machete a castelului si ghida a inceput sa ne istoriseasca ce era mai interesant din viata lui si a locuitorilor sai.
Corpul central al castelului se inalta pe trei etaje, sub care se afla subsolul plin de pivnite si zone pentru depozitarea armamentului si inchisoarea. Parterul era locuit de gaznizoane si de servitorii castelului. Ei trebuiau sa fie cat mai aproape de curte, de zidurile de aparare si de calea de acces pentru aprovizionare. Tot acolo la parter era si un put in care erau aruncati si erau lasati sa moara dusmanii stapanului. Afland acest lucru, am avut o urata senzatie, gandindu-ma cat de cruzi erau oameni acelor vremuri. La doi pasi de locul unde se gatea mancarea, unii urlau in ghiarele morti…
Tot la parter am avut surpriza sa vad cel mai mare cuptor medieval pentru gatit, din Europa – este de-a dreptul gigantic. Cuptorul cu un aspect de semineu imens avea si rolul de a incalzi camerele de sus. In acel cuptor-semineu puteau intra lejer zece oameni stand in picioare. Asta m-a facut sa ma gandesc la fastuozitatea banchetelor ce se dadeau in acest relativ micut castel. Se gatea mult, nu gluma.
La primul etaj erau camerele de locuit si de zi ale stapanilor si familiei, capela si o curte, caci si ei aveau nevoie de un pic de aer curat si de un petec de cer. In camera mare a stapanului este un imens semineu, decorat cu blazonul familiei. Camera de judecata este la acest etaj.
Capela familiei este o camera enorma, fata de alte asemenea capele familiare, vazute in alte castele. Este bogat decorata cu fresce - cum altfel? – decat cu scene religioase. Se estimeaza ca aceste fresce sunt din sec. XV.
Al doile etaj era destinat gazdurii oaspetilor si servitorilor personali. Se crede ca familia “ extinsa” numara aprox. sasezeci de personae la care se adaugau slugile si corpul de aparare Acesta din urma era unul permanent, nu alcatuit doar la nevoie din tarani inarmati cu furci si topoare, cum se intampla in cele mai multe cazuri in alte castele medievale.
Am vizitat rand pe rand camerele, in care s-a pastrat si restaurat destul de bine podeaua, pe alocuri din piatra pe alocuri din lemn. Putine piese de mobilier exista; cele mai multe fiind scaune si lazi pentru haine. Doar in dormitorul mare, era expus un pat cu baldachin. Nici una din aceste piese nu au apartinut stapanilor, dar sunt din perioada respectiva si au fost aduse din alte castele.
Curtea interioara se distinge prin scara semicirculara. Peretii curtii interioare pastreaza inca fresce autentice, cea mai mare si mai importanta fiind cea care il infatiseaza pe Sf. Gheorghe ucigand balaurul, fresca realizata pe la mijlocul sec. XV. Curtea este inconjurata de un balcon din lemn, de unde stapanii si oaspetii lor, asistau la diverse piese de teatru si alte manifestari artistice ce se desfasurau jos. Pe pereti sunt pictate si alte fresce cu proverbe si versuri intelepte, scrise in franceza arhaica. Unul din ele spune cam asa "Daca un om ar avea tot ce a creat Dumnezeu, cerul, pamantul si marea…. nu ar avea nimic daca nu ar avea pace”. Alte versuri erau romantice, dupa modelul vremii cand cavalerii si exprimau sentimentele fata de domnitele care ii asteptau cuminti sa se intoarca la castel. Datorita acestor fresce, castelul este supranumit “ castelul sfaturilor bune”.
Inainte de a parasi castelul, am mai facut o plimbare prin ingusta curte exterioara, ca un ramas bun acelor locuri care m-au incantat si de care imi va fi cu siguranta dor. Nu am dat ochii cu fantoma castelului – caci ca orice castel care se respecta si care are povesti vesele si triste – si acolo, se arata din cand in cand fantoma unei femei.
In 1985 a fost filmata in acest castel "Fracchia contro Dracula" o parodie dupa cunoscutul roman si film “ Contele Dracula”.
In 2013 Monetaria Italiei, ia dedicat o moneda de 10 euro din seria "Italia delle arti". Aceste lucruri demonstraza importanta acestui castel, pentru istoria si cultura Italiei.
Castelul Fenice este deschis in per. octombrie – martie de la 10:00 la 13:00 si de la 14,00 la 17,00 – lunea inchis. In perioada aprilie – septembrie este deschis zilnic intre 9,00 – 19,00.
Inchis in 25 decembrie si 1 ianuarie.
Castelul Fenis face parte din marea comoara arhitecturala, culturala si istorica a Italiei.
Trimis de Diaura* in 10.03.19 21:45:11
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Diaura*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2018 Forte di Bard - Valle d'Aosta — scris în 28.02.19 de Diaura* din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2015 Fabulos! — scris în 12.05.16 de GabrielaG din BRASOV - RECOMANDĂ